Pretenţii

Prin cererea înregistrată la data de 03.07.2014 sub nr. 2014 pe rolul acestei instanţe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A.-C. SRL, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 44.962,20 lei, la care se adaugă dobânda legală ce va fi calculată până la data plăţii efective, şi plata cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamanta a arătat că a livrat în cursul anului 2010 prin punctul de lucru Sînnicolau Mare produse petroliere către mai multe societăţi comerciale pe raza judeţului Timiş, iar pentru plata acestora a emis facturi fiscale în cuprinsul cărora a fost consemnat, în mod eronat, contul bancar unde urmau să se efectueze plăţile. În acest context au fost efectuate transferuri bancare în sumă totală de 93.044,211 lei ce au ajuns în mod eronat în contul indicat greşit ce aparţinea în fapt pârâtei.

Fiind înştiinţată cu privire la plăţile efectuate în mod eronat reclamanta a efectuat demersuri pentru identificarea titularului de cont în vederea recuperării amiabile sumelor ce i se cuveneau, dar reprezentantul societăţii pârâte a refuzat restituirea sumelor de bani sub diferite pretexte. În acest context societatea reclamantă s-a adresat organelor de cercetare penală în vederea trimiterii în judecată a reprezentantului pârâtei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 216 alin. 1 şi 2 Cod penal, respectiv, însuşirea bunului găsit, constituindu-se în acest sens dosarul penal nr. 3695/P/2012.

În urma demersurilor efectuate s-a reuşit recuperarea sumei de 48.117,30 lei, rămânând de achitat o diferenţă de 44.926,20 lei. Ulterior, întrucât organele de cercetare penală au constatat că o parte din debit a fost restituit, iar reprezentantul pârâtei nu a mai efectuat plăţi din suma primită din eroare, începând cu data la care acesta a fost notificat, respectiv data de 25.11.2010, s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală.

Reclamanta solicită instanţei să constate că suma constituie plată nedatorată având în vedere că prestaţiile efectuate de solvensi au semnificaţia operaţiei juridice a unei plăţi conform înscrisurilor depuse alăturat, datoria în vederea căreia s-a făcut plata nu există din punct de vedere juridic între solvensi şi accipiens – societatea pârâtă, plata a fost făcută din eroare, date fiind menţiunile greşite din facturile emise de reclamantă. Cum adevăratul creditor a plăţii nedatorate este societatea reclamantă solicită restituirea sumei în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză în aplicarea dispoziţiilor art. 994 şi următoarele din vechiul Cod civil. Arată că pârâta şi-a mărit patrimoniul cu suma supusă repetiţiunii în detrimentul patrimoniului reclamantei, fără a exista o cauză legitimă în acest sens. Totodată reclamanta precizează că, în ceea ce o priveşte, în calitatea sa de adevărat creditor ai plăţii nedatorate, nu are la îndemână un alt mijloc juridic pentru recuperarea sumei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 992 şi următoarele Cod civil 1864 şi art. 1341 şi următoarele Cod civil 2011.

În dovedirea pretenţiilor reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză contabilă şi ataşarea dosarului nr. ..al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, anexând cererii extrase ONRC (f.9-13), adresa ANAF – Garda financiară Bacău, facturi şi ordine de plată (f.16-31), rezoluţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău (f.32-34), declaraţie P. C. din 23.03.2011(f.35,36), declaraţie P. C. din 25.07.2012(f.37-39), declaraţie P. C. din 25.02.2013(f.40-41).

Legal citată pârâta a depus întâmpinare (f.86) prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că aceasta nu a făcut dovada vreunui raport juridic cu pârâta astfel încât nu poate justifica calitatea de reclamant şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, motivat de faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată în anul 2014, iar suma de 93.044,211 lei a ajuns în contul pârâtei din eroare în cursul lunii iulie a anului 2010, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acţiune s-a prescris, solicitând respingerea acţiunii raportat la aceste apărări.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept şi nici nu s-au solicitat probe în apărare.

Prin răspunsul la întâmpinare (f.91) depus la data de 9.12.2014 reclamanta a solicitat respingerea excepţiilor invocate. Privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a arătat că suma dedusă judecăţii a fost primită de pârâtă cu titlu de plată nedatorată motivat de faptul că reclamanta a emis facturi fiscale către mai multe societăţi cu indicarea greşită a contului bancar. Deşi pârâtei i s-a adus la cunoştinţă acest fapt, aceasta a refuzat să restituie integral sumele încasate. În acest caz este vorba despre o plată nedatorată şi despre calitatea societăţii reclamante de adevărat beneficiar al acestor plăţi, singura acţiune la îndemână fiind cea de îmbogăţire fără justă cauză.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune reclamanta recunoaşte că toate plăţile au fost efectuate în anul 2010 însă arată că privitor la aceste sume a formulat plângere penală împotriva societăţii pârâte şi a administratorului acesteia, plângere care a format obiectul dosarului penal. în cadrul acestui dosar administratorul societăţii pârâte a recunoscut debitul, justificând refuzul de restituire prin prisma situaţiei financiare precare a societăţii. Această recunoaştere a fost exprimată ultima dată în data de 25.07.2012. în acest context, conform art. 16 din Decretul nr.167/1958 a operat o întrerupere a termenului de prescripţie, întrerupere care profită creditorului. Începând cu data consemnată în declaraţia redactată şi semnată de administratorul societăţii (25.07.2012) se calculează un nou termen de prescripţie, termen care nu s-a împlinit.

La termenul din data de 10.02.2015 pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii (f.98), excepţie respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 17.03.2015.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, fiind ataşat dosarul penal nr. 9855/180/2014, şi proba cu interogatoriul pârâtei (f.105).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

În cursul anului 2010 reclamanta a livrat produse petroliere unor societăţi agricole de pe raza judeţului Timiş, iar pentru plata contravalorii acestora a emis facturi fiscale în cuprinsul cărora a fost consemnat în mod eronat contul bancar unde urma să se facă viramentul bancar (15-31). În aceste condiţii, în luna iulie 2010 beneficiarii produselor respective au întocmit ordine de plată şi au efectuat transferuri în sumă totală de 93.044,211 lei care au ajuns în acest mod la deţinătorul legal al contului bancar menţionat, respectiv, societatea pârâtă.

Luând act de eroarea comisă, reclamanta a încercat să recupereze suma transferată în mod eronat pe cale amiabilă, invitând la conciliere directă administratorul societăţii pârâte, însă acesta a returnat doar suma de 48.117,20 lei, refuzând însă returnarea unui rest în sumă de 44.926,20 lei  motivat de situaţia financiară precară a societăţii, unor credite în derulare şi neîncasării unor creanţe de al diferiţi clienţi ai societăţii.

În aceste împrejurări societatea reclamantă a formulat plângere penală împotriva societăţii pârâte şi a administratorului acesteia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 216 alin. 1,2 Cod penal plângere înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău şi preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău din 20.06.2013, menţinută prin Rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă  Curtea de Apel Bacău, definitivă prin respingerea plângerii formulate de societatea pârâtă împotriva soluţiei prin sentinţa penală nr. 396  a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosarul nr. 12565 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor P. C., administratorul societăţii pârâte, şi a SC A. C. SRL întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective şi subiective.

La data de 03.07.2014 societatea reclamantă SC A. SRL a formulat acţiune în pretenţii împotriva societăţii pârâte SC A.-C.. SRL(f.4), întemeiată pe dispoziţiile art. 992 şi urm. Cod civil (1864).

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei instanţa constată că faptele juridice licite ca izvoare de obligaţii, fiind fapte extracontractuale, cad sub incidenţa regulii stabilite de art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia obligaţiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, săvârşirii lor, adică legea aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii este Codul civil 1964.

Potrivit doctrinei îmbogăţirea fără justă cauză este faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.

În speţă reclamanta pretinde că patrimoniul pârâtei s-a mărit cu suma de 44.962,20 lei pe seama diminuării patrimoniului său cu aceeaşi sumă prin neîncasarea contravalorii produselor petroliere livrate, fără a exista un temei juridic pentru aceasta.

Prin urmare calitatea procesuală activă aparţine persoanei care invocă diminuarea patrimoniului său subsecvent măririi patrimoniului pârâtului, în speţă această calitate revenind societăţii reclamante.

Pentru aceste motive instanţa urmează să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca nefondată.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune instanţa reţine că societatea reclamantă s-a constituit parte civilă în dosarul penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Prin declaraţiile din 23.03.2011, 25.07.2012 şi 25.02.2013 ale numitului P.C., date în calitate de administrator al SC A. C. SRL, în dosarul penal susmenţionat, s-a recunoscut atât săvârşirea faptei cercetate, cât şi cuantumul sumei datorate societăţii reclamante. Mai mult decât atât în fiecare dintre aceste declaraţii există angajamentul de restituire a sumei de îndată ce situaţia societăţii pârâte va permite acest lucru.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă (1) prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data cînd păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atît paguba cît şi pe cel care răspunde de ea. (2) Dispoziţiile alineatului precedent se aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăţirii fără just temei, iar conform dispoziţiilor art. 16 prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.

Raportat la situaţia de fapt şi de drept reţinută instanţa apreciază că termenul de prescripţie a fost întrerupt în mai multe rânduri, ultima dată în 25.02.2013, dată de la care a început să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani. În consecinţă reclamanta a formulat acţiunea în cadrul termenul de prescripţie astfel încât excepţia prescripţiei dreptului la acţiune urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei instanţa urmează să verifice dacă sunt întrunite condiţiile materiale şi juridice ale intentării unei acţiuni in rem verso.

Conform doctrinei condiţiile materiale ale intentării acţiunii în restituire sunt: mărirea unui patrimoniu, micşorea altui patrimoniu, ca o consecinţă a măririi altuia şi existenţa unei legături între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt, în sensul că ambele fenomene, să fie efectul unei cauze unice.

În speţă instanţa constată că patrimoniul societăţii pârâte s-a mărit cu suma de 44.962,20 lei prin plăţile făcute de un număr de societăţi comerciale, în calitate de cumpărători de produse petroliere,  în contul bancar indicat greşit de societatea reclamantă în calitate de vânzătoare. Corelativ, prin aceleaşi plăţi eronate, patrimoniul societăţii reclamante s-a diminuat cu aceeaşi sumă prin neîncasarea contravalorii produselor livrate.

Condiţiile juridice ale intentării acţiunii în restituire sunt: absenţa unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia, absenţa oricărui mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.

Prin declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, dar şi prin răspunsul la interogatoriu la întrebarea nr. 2, pârâta însăşi arată că nu cunoaşte nici o cauză legitimă pentru care suma solicitată de reclamantă, precum şi suma restituită din proprie iniţiativă, ar fi ajuns în conturile sale.

De asemenea instanţa constată că societatea reclamantă a utilizat toate mijloacele juridice de care putea uza în absenţa unui raport juridic contractual contractuale sau de altă natură cu societatea pârâtă pentru a obţine recuperarea pierderii suferite (conciliere directă, plângere penală), astfel încât acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără just temei apare ca fiind ultima cale juridică la îndemâna sa.

Pentru aceste motive instanţa urmează să admită cererea cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 44.962,20 lei către reclamantă.

Distinct de suma ce urmează a fi restituită instanţa va obliga pârâta şi la plata dobânzilor legale aferente. Potrivit art. 1088 Cod civil 1864 (1) La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate.

Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

Sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 referitoare la dobânda legală, în vigoare la data producerii faptei, dobândă pe care pârâta o datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată, dată la care societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtei şi la plata dobânzii legale.

În temeiul art. 453 Cpc, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 4.955 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv, suma de 1.955 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanţei seria C nr.201409151 din 29.05.2014(f.7) şi suma de 3.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit facturii fiscale seria CAN nr. 544 din 05.06.2014 şi extras de cont din 20.05.2014.

Domenii speta

Spete similare