Acordare penalităţi

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 11858182015 reclamantul I.C. a chemat în judecată în calitate de pârâtă debitoare pe B.R.E. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea debitorului la plata unei  penalităţi de 500 lei pe zi de întârziere, începând cu data de 24.09.2015 pana la executarea obligaţiei prevăzute in titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 6128/2013.

Cererea a fost timbrată prin consemnarea sumei de 20 lei taxă de timbru.

În motivare a arătat în esenţă că prin Sentinţa civilă nr. 61282013, definitiva si irevocabilă prin nerecurare la data de 09.12.2013, pronunţată de către JUDECĂTORIA B. - în dosarul nr. 2308182013, pârâta-debitoare B.R.E. a stabilit prin înţelegere cu acesta un programul de vizitare a minorului si si-a asumat obligaţia de a-l respecta aşa cum a fost pronunţat in hotărârea mai sus menţionata. Până la data de 26.12.2014 nu au fost probleme in ceea ce priveşte programul de vizitare. La 26.12.2014, iar apoi la 29.12.2014 pârâta a refuzat sa îşi mai îndeplinească obligaţia de respectare a programului de legături personale, motiv pentru care s-a adresat executorului judecătoresc. Începând din 06.01.2015 programul de legături personale cu minorul s-a desfăşurat prin executorul Judecătoresc (BEJ) si sub supravegherea Direcţiei de Asistenta Sociala a municipiului ..care a monitorizat timp de 3 luni programul de vizitare. Sub supravegherea acestor instituţii programul de legături personale cu minorul s-a desfăşurat cu mici probleme până la data de 04.09.2015.

La data de 04.09.2015 (data la care trebuia sa preia minorul la ora 7.00, conform programului de vizitare) , in jurul orei 9,30, pârâta a sunat la BEJ si a spus ca minorul nu doreşte sa vina la programul de vizitare la 04.09.2015 si ca doreşte sa vina la data de 11.09.2015. S-a deplasat la domiciliu pârâtei dar aceasta a refuzat să-i permită legătura cu minorul. La data de 11.09.2015, d-na B s-a dus iarasi la BEJ, la ora 9.00, cu minorul sa spună ca acesta nu doreşte sa vina la programul de vizitare. Din primul proces verbal de constatare întocmit la 11.09.2015 la BEJ, rezulta ca minorul nu vine la programul de vizitare, dar nu motivează in nici un fel acest refuz. După 10 minute când a ajuns reclamantul si s-a întocmit un al doilea proces verbal de constatare, minorul afirma ca vrea sa vina sa se vadă cu acesta, dar nu la data de 11.09.2015, ci la o alta data. In tot timpul minorului nu i s-a permis sa stea de vorba cu reclamantul, minorul fiind influenţat de mama sa care s-a aşezat în faţa sa pentru a nu se putea vedea cu minorul. La data de 18.09.2015 (conform programului de vizitare), a solicitata BEJ sa o citeze pe pârâtă sa aducă minorul la ora 17.00, la sediul BEJ. Odată ajuns acolo la ora 17.00, d-na B. a venit fără minor, însoţita de actualul soţ, pretextând ca minorul nu vrea sa iasă din casa. De asemenea se arată faptul că în data de 14.09.2015 pârâta a refuzat să aducă minorul la şcoală ştiind că acesta va fi la şcoală. Se arată faptul că nu au existat niciodată probleme cu minorul, având o reţea foarte bună dar faptul că s-a decis ulterior scăderea pensiei de întreţinerea minorului a nemulţumit-o pe pârâtă care a decis să-l împiedice pe minor să se mai întâlnească cu acesta.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 905 cod proc. Civ. şi art. 1528 cod civ.

S-au depus la dosar înscrisuri respectiv: copie sentinţă civilă, copie somaţie 316/2012 al BEJ, copii procese verbale dosar nr. 1/2015

Pârât legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii

În motivare a arătat în esenţă că începând cu luna decembrie 2014 a observat o modificare in comportamentul minorului, in sensul ca devenea reticent de fiecare data când urma sa se întâlnească cu tatăl sau si, mai ales, când ştia ca trebuie sa plece cu acesta. La data de 04.09.2015 când conform desfăşurătorului din hotărârea judecătoreasca paratul trebuia sa-l preia pe minor, A s-a opus categoric sa plece cu acesta. De fata a fost prezenta si o reprezentanta a DGASPC.

La insistentele executorului, programul a fost decalat cu o săptămâna când situaţia s-a repetat. La aceasta data, 11.09.2015, paratul a făcut presiuni asupra mea si a minorului situaţie care l-a făcut pe Andrei si mai refractar la ideea de a merge la acesta. De fata a fost prezenta si o reprezentanta a DGASPC. La data de 17.09.2015 A a refuzat orice contact cu tatăl sau motiv pentru care m-am deplasat la sediul BEJ - pentru a aduce la cunoştinţa creditorului si a organului de executare aceasta situaţie de fapt. Pârâta arată faptul că între părţi există mai multe litigii generate de această schimbare a împrejurărilor iniţiale.

Pârâta a invocat excepţia prematurităţii promovării cererii de chemare în judecată întrucât penalităţile pot fi cerute numai după ce, constatându-se refuzul minorului, acesta va fi consiliat si va fi întocmit un raport de către direcţia de asistenta sociala care va întocmi un raport pe baza căruia se va relua procedura de executare (art. 913 C. pr. Civila).

Pe fondul cauzei se arată că pârâta nu are nicio culpa legata de neexecutarea programului de vizita, nu există legătura între neexecutarea obligaţiei si acte sau fapte ale sale şi nu a influenţat minorul, decizia privind întâlnirea sau nu cu tatăl sau aparţinându-i minorului, nu a formulat apel împotriva sentinţei de modificare a pensiei de întreţinere.

În probaţiune debitorul a depus înscrisuri.

La termenul din 12.10.2015 instanţa a calificat excepţia prematurităţii ca o apărare de fond.

Asupra cauzei de faţă instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 61282013, pronunţată de către Judec B - în dosarul nr. 2308182013 s-a admis acţiunea precizată şi s-a luat act de tranzacţia părţilor cu privire la programul de vizitare a minorului ....

Începând cu anul 2015 când s-a înregistrat dosarul de executare nr. 1/2015 la BEJ programul de vizitare a minorului s-a desfăşurat prin intermediul executorului judecătoresc.

La data de 04.09.2015  au fost întocmite în cadrul dosarului de executare 1/2015,  procese verbale  prin care s-a constat că minorul nu doreşte să vină la programul de vizită cu tatăl acestuia. Astfel prin procesul verbal încheiat la ora 13,26 la sediul Biroului Executorului Judecătoresc (în prezenţa pârâtei, a minorului şi a reprezentantului DGASPC), executorul a constatat faptul că minorul, fără a motiva, doreşte să se amâne programul de vizitare cu o săptămână. La ora 17, executorul judecătoresc a încheiat un nou proces verbal la domiciliul debitorului în prezenţa reprezentantului DGASPC prin care s-a constatat faptul că minorul a declarat amânarea programului de vizitare pentru o săptămână.

La data de 11.09.2015  s-au întocmit din nou mai multe procese verbale prin care executorul judecătoresc a constatat faptul că a refuzat să meargă la programul de vizitare cu tatăl său.  S-a constata faptul că tatăl şi-a întrebat fiul dacă doreşte să meargă la programul de vizitare iar minorul a declarat că nu vrea acest lucru nici la data respectivă nici săptămâna viitoare.

La data de 18.09.2015 executorul judecătoresc a constata faptul că pârâta a arătat că minorul nu doreşte să-şi vadă tatăl.

În urma situaţiei create BEJ „” a înaintat către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului adresa nr. 1 din 14.09.2015 împreună cu procesele verbale din 04.09.2015 şi din data de 11.09.2015, solicitând sesizarea instanţei competenta pentru stabilirea unui program de consiliere psihologic.

Potrivit art. 906 cpc „(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare.

(2) Când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

(3) Atunci când obligaţia are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanţă între 0,1% şi 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligaţiei”.

În speţă, instanţa reţine faptul că executorul judecătoresc  a  constata prin procesele verbale încheiate faptul că minorul a refuzat să se întâlnească cu reclamantul – creditor, a procedat la sesizarea DGASPC care la rândul său a sesizat instanţa de executare pentru a dispune cu privire la un program de consiliere psihologică. În acest sens pe rolul Judecătoriei Bacău a fost înregistrat dosarul nr. 11685182015.

Potrivit art. 913 cod procedură civilă „ Dacă executorul constată că însuşi minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune faţă de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale şi pe care îl va comunica părţilor şi reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(2) Reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului va sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. Cererea se soluţionează de urgenţă în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunţată cu citarea părinţilor şi, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispoziţiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.

(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(4) După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 911.

(5) Dacă şi în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalităţi, dispoziţiile art. 906 alin. (2) şi (4) - (6) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Prin urmare, creditorul în cadrul unei proceduri de executarea a unei hotărâri judecătoreşti referitoare la minori, în situaţia în care se constată refuzul acestuia, pentru a sesiza instanţa de executare cu aplicarea unei penalităţi trebuie să dovedească îndeplinirea condiţiei de a se fi urmat procedura sus menţionată.

Cum în speţă nu s-a făcut această dovadă, instanţa urmează a respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge cererea formulată de reclamantul I.C.- cu domiciliul în FOCŞANI, în contradictoriu cu pârâta B.R. cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în BACĂU, , având ca obiect acordare penalităţi.

Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la J. B.

Pronunţată în şedinţa publică de la 13 Octombrie 2015

Domenii speta

Spete similare