Pretenţii

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 341802015 reclamanta A prin primar a chemat in judecată ca pârât pe B pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat  la plata sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate in  dosarul 2561102013 al T Ba şi a dosarul nr. 2561102013 al C.de A B.

Cererea a fost legal timbrată cu 380 lei taxă judiciară de timbru.

In motivarea cererii se arată de către reclamantă că pe rolul Tribunalului Bacău a fost înregistrată acţiunea în anularea actului administrativ Dispoziţia primarului nr. 107/27.03.2013 formulată de D.L. Tribunalul Bacău, prin Sentinţa civilă nr. 18404.11.2014, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului D V.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs D. V, acesta fiind respins de C de A B prin Decizia nr. 32516.10.2014 pronunţată în dosarul nr. 2561102013.

Astfel, s-a soluţionat definitiv şi irevocabil acţiunea privind anularea Dispoziţiei primarului nr. 107/2013, drept pentru se solicită constatarea culpei procesuale a pârâtului. Pentru apărarea intereselor reclamantului s-a încheiat Contractul de asistenţă juridică nr. 576/13.08.2013 cu Cabinet avocat la fondul cauzei şi Contractul de asistenţă juridică nr. 712/02.07.2014 pentru faza recursului.

Având în vedere că pârâtul din prezenta cauza a avut calitatea de secretar al comunei şi coordonator al Compartimentului juridic şi contencios, primarul comunei a fost pentru apărarea în mod echitabil şi echidistant a intereselor instituţiei publice.

Ca urmare a angajării avocatului, au avansat cheltuielile prevăzute în art. 2 din acte. Sumele avansate cu titlu de onorariu au fost plătite conform clauzelor din act, U.A.T. suportând un prejudiciu material cuantificabil astfel:

1 000 lei plătiţi cu OP nr. 492/06.09.2013 reprezentând onorariu de angajament conform Contract nr. 576/2013.

2 000 lei plătiţi cu OP nr. 698/17.12.2013 reprezentând onorariu de angajament conform Contract nr. 576/2013.

2 500 lei plătiţi cu OP nr. 1128/13.11.2014 reprezentând onorariu de recurs conform Contractului 712/02.07.2014.

Aceste sume menţionate mai sus reprezintă cheltuieli efectiv suportate de către instituţia publică {damnum emergens), fiind un prejudiciu material produs în mod cert instituţiei publice de acţiunea ilicita a pârâtului D. V. Trebuie avut în vedere faptul că pârâtul poartă întreaga culpă în ceea ce priveşte iniţierea intempestivă şi susţinerea acestui litigiu, la finalul căruia a căzut în pretenţii.

S-au depus la dosar înscrisuri.

In drept a invocat dispoz art. 1357 NCC C.civ. si art. 194 şi art. 453 alin. 1 C.p.c.

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, iar în subsidiar reducerea cuantumului acestora. În motivarea cererii se arată în contract era stipulat un termen de 15 zile în care  ar fi trebuit să fie făcută plata, iar culpa aparţine reclamantei care nu a făcut plata aşteptând deznodământul procesului. Facturile fiscale au fost emise prin nerespectarea clauzelor contractuale, UAT –ul este solvabilă şi nu există nicio justificare pentru a solicita cheltuielile de judecată ulterior procesului.

În ceea ce priveşte reducerea cuantumului se solicită a se raporta onorariul la obiectul acţiunii, complexitatea cauzei, termenele de judecată şi suma ce i-a fost imputată.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind ataşat dosarul 2561102013 al T. B.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa civilă nr. 18 din 04.10.2013 a T. B. s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi s-a respins acţiunea  introdusa de reclamantul D. V. Prin decizia civila nr. 32 din 16.10.2014 a C de A B a respins  recursul declarat împotriva sentinţei civile n din a T.B. ca nefondat.

La fond nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, iar în calea de atac UAT comuna a solicita acordarea cheltuielilor pe cale separată. 

Potrivit art. 453 Cod Procedură Civilă, „ partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi  plătească acesteia cheltuielile de judecată”.

De regula aceste cheltuieli se solicita chiar în dosarul care priveşte cauza a cărei judecata a generat cheltuielile , iar instanţa se pronunţă odată cu soluţionarea cauzei deduse judecaţii în funcţie de culpa procesuala.

Deci la baza obligaţiei de restituirea cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala, astfel ca partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câştigătoare.

În situaţia în care partea câştigătoare nu a solicitat cheltuielile de judecata pe parcursul judecării cauzei care le-a determinat sau instanţa de judecata a omis sa se pronunţe , poate formula o acţiune distincta pentru restituirea cheltuielilor de judecata.

În cauza dedusa prezentei,  instanţa reţine faptul în cauză s-a făcut dovada existenţei unei culpe procesuale a pârâtului, culpă care rezultă din iniţierea unei acţiuni care a fost respinsă în mod definitiv.

De asemenea instanţa reţine faptul că reclamantul din prezenta cauză a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată în dosarul în care sunt reclamate aceste cheltuieli. În acest sens s-a depus la dosar contractele de asistenţă şi reprezentare juridică nr. 576/2013 şi 712/2014 (filele 5 -6 dosar) precum şi ordinele de plată nr. 492/06.09.2013 pentru suma de 1000 lei reprezentând onorariu de angajament conform Contract nr. 576/2013,  OP nr. 698/17.12.2013 pentru suma de 2000 lei reprezentând onorariu de angajament conform Contract nr. 576/2013, OP nr. 1128/13.11.2014 pentru suma de 2500 lei reprezentând onorariu de recurs conform Contractului 712/02.07.2014.

Instanţa nu poate reţine apărarea pârâtului, că reclamanta nu a respectat clauza cuprinsă în cadrul contractului nr. 7952/13.08.2013 de a se achita onorariul în termen de 15 zile, această clauză nefiind opozabilă terţilor.

Sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, instanţa reţine faptul că potrivit art. 451 alin. 2 cpc  „Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.”. Prin urmare  legiuitorul a consacrat prerogativa instanţei de a reduce un astfel de onorariu, “ prerogativa care este cu atât mai necesară cu cât, respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, care a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect, creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.” ( Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a disp. art. 274 alin. 3 C.p.c. a Curţii Constituţionale)

Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat, în materia rambursării cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, că „acestea urmează să fie recuperate de partea care a câştigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil ”,  având în vedere rolul judecătorului în desfăşurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexităţii cauzei şi a muncii depuse de avocat  ( cauza Nielsen si Johnsen contra Norvegiei, cauza Sabou şi Pârcălab contra României).

În speţă reclamantul solicită suma de 5500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă care nu se justifică faţă de complexitatea cauzei. Astfel obiectul litigiului l-a constituit anularea unei decizii prin care s-a imputat pârâtului din prezenta cauză  suma de 2717 lei.

După formularea acţiunii de către D. V, .UAT comuna a formulat întâmpinare, la data depunerii acestei 04 iunie 2013 când aceasta nu avea încheiat contract de asistenţă juridică, contractul fiind încheiat la data de 13.08.2013. Prin urmare la aprecierea activităţii desfăşurate de către avocat se va avea în vedere faptul că în faţa instanţei de fond au fost acordate două termene de judecată, iar ca probatorii au fost administrate doar înscrisurile depuse la dosar. De asemenea instanţa va avea în vedere faptul pentru soluţionarea recursului s-au acordat tot două termene nefiind administrate alte probatorii decât înscrisurile existente la dosar.

Astfel având în vedere complexitatea cauzei ( se are în vedere un litigiu pentru suma de 2717  lei, pentru soluţionarea căruia s-au acordat la fond şi în calea de atac patru termene de judecată, fără a necesita administrarea unui probatoriu complex), faptul că litigiul dedus judecăţii nu reprezintă o chestiune controversată în doctrină şi jurisprudenţă instanţa va admite în parte acţiunea şi va obliga pârâtul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosar nr. 2561102013 a T.B. şi a C. de A. B.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată aferente acestui dosar, instanţa urmează a le respinge nefiind vorba de o culpă procesuală a pârâtului în sensul prevăzut de art. 453 cpc. Faptul că reclamantul a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată ceea ce presupune costuri suplimentare, nu poate fi imputat pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta A prin primar cu sediul în în contradictoriu cu pârâtul B.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 800 lei reprezentând pretenţii.

Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente prezentului dosar.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la J. B.

Pronunţată în şedinţa publică de la 18 Mai 2015

Domenii speta

Spete similare