Civil. Contractul de împrumut.

Contract de împrumut.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.02.2011 sub nr. XX/301/2011, reclamanta XXXX a chemat în judecată, pe pârâţii XXXX şi XXXX, solicitând instanţei obligarea acestora la plata sumei de 1000 Euro (4300 lei), sumă reprezentând împrumut nerambursat, a daunelor morale, a dobânzii legale calculată la suma de 1000 Euro, pentru perioada de două luni de la care se stabilise scadenţa - 08.06.2010 şi până în prezent - 17.02.2011, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la sfârşitul lunii martie 2010 a fost rugată de către pârât, fiind rugată să îi împrumute suma de 2000 Euro. Reclamanta i-a comunicat că ar putea să împrumute suma de 1000 Euro, insă numai după ce numita XXXX, cumnata pârâtului, persoană care urma să îi înapoieze reclamantei această sumă de bani, ca urmare a unui împrumut ce îi fusese acordat.

Astfel, în data de 07.04.2010, numitul XXXX a mers la bancă şi a depus în contul deschis pe numele pârâtei suma de 1000 Euro, primind în acest dispoziţie de la reclamantă.

După două luni reclamanta a solicitat pârâţilor să îi restituie suma împrumutată, iar aceştia i-au comunicat că nu au bani. Ulterior, la data de 30.08.2010, reclamanta a revenit din nou cu solicitarea de a i se restitui împrumutul, însă din nou a fost refuzată. La data de 31.08.2011, reclamanta a arătat că a primit un mesaj în care i se adresau injurii din partea fiicei soţilor XXXX.

În dovedire, se solicită administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială, şi interogatoriul pârâţilor.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Legal citaţi, pârâţii nu au depus întâmpinare şi nici nu s-au prezentat în faţa instanţei.

La termenul din data de 18.03.2011, reclamanta a indicat cuantumul daunelor morale pretinse la suma de 500 Euro. Astfel, acesta a arătat că datorită faptului că nu i-a fost restituit împrumutul, acesta a fost în imposibilitate de a achiziţiona un spaţiu în care să-şi poată desfăşura activitatea fiind nevoită să închirieze şi să plătească lunar suma de 100 Euro, ceea ce înseamnă că până la acest moment a cheltuit în plus suma de 800 Euro.

Acţiunea a fost legal timbrată, fiind depuse chitanţele de fila 3, 11 şi 23.

La termenul din data de 15.04.2011, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul XXXX, şi cea cu interogatoriul pârâţilor.

Deşi, pârâţii au fost citaţi cu menţiunea „personal la interogatoriu” aceştia nu s-a prezentat în faţa instanţei, pentru a răspunde la întrebările formulate de către reclamantă.

La termenul din data de 13.05.2011, a fost audiat martorul XXXX.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa a reţiut că la data de 07.04.2010 numitul XXXX a depus în contul pârâtei suma de 1.000 Euro.

Fiind audiat în cauză, martorul XXXX a arătat că suma de bani ce a fost depusă de către acesta în contul pârâtei, a fost modul în care acesta a înţeles să-i restituie reclamantei suma de bani pe care o primise cu titlu de împrumut în toamna anului 2009. Martorul a arătat că suma de bani a fost dată pârâtei, de către reclamantă, cu titlu de împrumut. De asemenea, perioada pentru care a fost împrumutată suma de bani a fost de 3 luni, iar deşi, a trecut un an de zile aceasta tot încă nu a fost restituită.

Faţă de cele de mai sus, instanţa va reţine că reclamanta a remis pârâtei XXXX suma de 1.000 Euro prin virament bancar, alimentând contul acesteia nr. XXXX (fila 14), prin intermediul martorului XXXX, remiterea fiind făcută cu titlu de împrumut.

Instanţa a reţinut că între părţi nu a fost încheiat in înscris în sensul art. 1191 C.civ., totuşi, aşa cum rezultă din înscrisul eliberat de unitatea bancară la care s-a făcut depunerea, se constată că acesta face dovada deplină a sumei de bani ce a fost virată în contul pârâtei-1.000 Euro, (fiind scrisă atât în litere cât şi în cifre). În ce priveşte titlul, cu care aceasta a fost predată, se vor reţine în acest sens cele declarate de martorul XXXX, coroborat cu faptul că pârâţii nu s-au înfăţişat în faţa instanţei pentru a răspunde la interogatoriul formulat de către reclamant, fapt care potrivit art.225 teza a II-a C.proc.civ, va fi considerat ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice, respectiv al reclamantei.

În cauză s-a reţinut că pârâţii nu s-au opus administrării în cauză a probei cu martori, fiind în prezenţa cazului prevăzut de art. 1191 alin.3 C.civ.

Din probatoriul administrat în cauză s-a reţinut că nici un moment, pârâta XXXX, nu a manifestat o atitudine din care să reiasă că tăgăduieşte faptul că a primit suma de 1.000 Euro, sau titlu cu care suma i-a fost remisă.

Prin urmare, instanţa va reţine că părţile au încheiat un contract de împrumut de consumaţie în formă simplificată, martorul XXXX acţionând ca un mandatar al reclamantei la momentul la care a virat suma de 1.000 de Euro în contul pârâtei. Astfel, aşa cum rezultă potrivit celor declarate de acesta se va reţine că deşi suma de bani era asupra sa, totuşi el era doar detentorul acesteia, valoarea bănească făcând parte din patrimoniul reclamantei.

Potrivit art. 1576 C.civ, contractul de împrumut este un contract prin care una din părţi dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri, de aceiaşi specie şi calitate.

Instanţa va reţine că principala obligaţie a pârâtei XXXX, în calitate de persoană împrumutată este de a restitui aceiaşi sumă numerică, art. 1578 C.civ, in speţă suma de 1.000 Euro.

În ce priveşte termenul de restituire a sumei de bani, reclamanta a arătat că împrumutul a fost acordat pentru o perioadă de 2 luni, iar martorul a declarat că suma a fost acordată pentru o perioadă de 3 luni. Având în vedere că cele susţinute de către reclamantă nu se coroborează cu probele administrate în cauză, în lipsă unei clauze scrise în acest sens care să rezulte din manifestarea de voinţă a părţilor contractante, instanţa va stabili ca şi dată la care obligaţia de restituire a devenit scadentă, şi pe cale de consecinţă dreptul de creanţă a devenit exigibil, data introducerii de către reclamantă a prezentei acţiuni-17.02.2011.

Astfel, pentru a fi antrenată răspunderea contractuală a pârâtei instanţa va constata că potrivit art. 1082 C.civ, în materie contractuală există o prezumţie de vină în sarcina debitorului, acestuia de urmă revenindu-i sarcina de a face dovada unei cauze exoneratoare de răspundere.

În ce priveşte prejudiciul cauzat se va reţine că acesta constă însăşi suma de 1000 Euro, ce a fost primită cu împrumut şi nu a fost restituită.

Se va reţine că între fapta ilicită a pârâtei de a nu restitui suma de bani, şi prejudiciul suportat  de către reclamantă există legătură de cauzalitate.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 1576 C.civ, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 Euro ( respectiv 4.300 lei), reprezentând restituire împrumut

În ce priveşte, obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 500 Euro, instanţa va reţine că din modul în care această cerere a fost motivată, în concret, reclamanta a solicitat instanţei ca prin acordarea daunelor morale să ii fie reparat un prejudiciu material, si nu unul nepatrimonial. Astfel, reclamanta a indicat că neplata la timp a sumei împrumutate a dus la imposibilitatea acesteia de a cumpăra un spaţiu, precum şi la faptul că a trebuit să achite chirii în valoare de 800 Euro. Instanţa va reţine că la dosarul nu a fost depusă dovada achitării chiriei de 800 Euro, fiind depus doar contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, înscris care face vorbire de achitarea sumei de 300 Euro. Totuşi, instanţa constată că din probatoriul administrat nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei şi faptul că reclamanta a fost nevoită să cumpere un vehicul folosit (din care a achitat suma de 300 Euro).

Având în vedere cele de mai sus, instanţa ca respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 500 euro, cu titlu de daune morale, ca neîntemeiat.

În ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de dobânzii legale aferente sumei de 1.000 Euro pentru perioada cuprinsă intre data de 08.06.2010 si data introducerii acţiunii (17.02.2011), instanţa constată că această solicitare nu are la baza vreo dispoziţie contractuală în acest sens, ci este o consecinţă a răspunderii pentru fapta pârâtei de nu fi achitat la termen suma datorată, art. 998-999 C.civ.

În aceste condiţii sunt incidente dispoziţiile art. 1088 C.civ, care prevăd că „La obligaţiile care au de obiect o sumă de bani oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”

În cauza civilă de faţă, nu se poate considera că obligaţia de a plăti dobândă a luat naştere anterior formulării cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada ca la un moment anterior datei de 17.02.2011, pârâta ar fi fost pusă în întârziere cu privire la obligaţia de a achita debitul principal.

Dat fiind principiul disponibilităţii, şi anume că plata dobânzii a fost cerută pentru  perioada de dinaintea  formulării cererii de chemare în judecată şi până la data formulării acesteia, instanţa urmează a respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

În raport de solicitarea reclamantei de obligarea ambilor soţi pârâţii XXXX şi XXXX la restituirea împrumutului, instanţa va avea în vedere următoarele:

În cauză s-a stabilit că suma de 1.000 de Euro a fost virată pârâtei XXXX, iar în aceste condiţii reclamanta XXXX a devenit creditoarea pârâtei.

Prin urmare, în condiţiile în care reclamanta nu a dovedit că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 32 C.fam., respectiv că suma de bani a fost afectată unor efectuării unor cheltuieli făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune; a fost o obligaţiile pe care au contractat-o împreună; a fost o obligaţie contractată pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei; a fost destinată reparării prejudiciului cauzat prin însuşirea de către unul dintre soţi a unor bunuri proprietate publică, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor, instanţa va respinge acţiunea formulată împotriva pârâtului XXXX, ca neîntemeiată.

În conformitate cu disp. art. 274 C.pr.civ., faţă de soluţia dată asupra acţiunii reclamantei şi constatând culpa procesuală a pârâtei, instanţa a obligat-o pe pârâta XXXX la plata către reclamantă a cheltuielilor de  judecată în sumă de 1.858 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru in sumă de 355 lei (aferentă sumei de 4300 lei), timbru judiciar-3 lei si onorariu avocat -1.500 lei (chitanţa nr. 129/13.05.2011-f. 44).

Domenii speta

Spete similare