Ridicarea suspendării şi valorificarea imediată a bunului

Hotărâre 441 din 11.03.2016


Domeniu:  Insolvenţa

Ridicarea suspendării şi valorificarea imediată a bunului suspus garanţiei în situaţia în care bunurile au fost înstrăinate se solicită ca în conformitate cu art. 2393 alin. 2 ipoteca s-a strămutat asupra preţului rezultat şi se solicită aplicarea art. 75 alin. 7 şi 8 şi distribuirea sumelor de bani existente în contul debitoarei la data deschiderii procedurii.

Soluţia judecătorului sindic raportat la dispoziţiile at. 78 din Legea nr. 85/2014 este corectă şi legală, cât timp bunurile au fost înstrăinate chiar anterior deschiderii procedurii, aşa cum rezultă din înscrisurile dosarului. Apelanta nu a contestat această situaţie de fapt şi nici nu a produs probe care să dovedească o situaţie de fapt contrară. În aceste condiţii nu se pune problema ridicării suspendării prevăzute de art. 75 alin 1 din Legea nr. 85/2014 şi analiza nu trebuia să avanseze pentru situaţiile descrise de art. 78, cât timp bunurile nu se mai aflau în patrimoniu.

 art.75,78,111 din legea nr.85/2014

 

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

SENTINŢA  CIVILĂ NR. 441 din 11.03.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti secţia a VII-a civilă sub nr. debitorul SC E.S. 2001 SRL a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei.

Prin cererea înregistrată la dosarul 42907/3/2014 cauzei la data de 20.02.2015, creditorul SC E. S. SRL a solicitat în contradictoriu cu debitorul SC E. S. 2001 SRL, ridicarea suspendării şi valorificarea imediată a bunului suspus garanţiei; în situaţia în care bunurile au fost înstrăinate se solicită ca în conformitate cu art. 2393 alin. 2 ipoteca s-a strămutat asupra preţului rezultat şi se solicită aplicarea art. 75 alin. 7 şi 8 şi distribuirea sumelor de bani existente în contul debitoarei la data deschiderii procedurii.

În motivarea cererii s-a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.7621/19.06.2014, prin care a vândut debitoarei bunurile cuprinse în anexa la contract, bunuri asupra cărora, în temeiul disp. art.6.2 din contract, s-a constituit o ipotecă mobiliară în favoarea creditorului. Debitoarea a plătit parţial contravaloarea bunurilor achiziţionate, rămânând o diferenţă de 19.447,12 lei, la care se adaugă penalităţi în cuantum de 2.338,11 lei, calculate conform disp. art.3.3 din contract.

În consecinţă, sunt îndeplinite condiţiile impuse de disp. art.78 alin.1 din legea nr.85/2014. Din raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la încetarea de plăţi a debitoarei SC E.S. 2001 SRL întocmit de administratorul judiciar rezultă că la momentul intrării în insolvenţă se înregistrau disponibilităţi băneşti în cuantum de 64.798,3 lei. Astfel, dacă bunurile care fac obiectul garanţiei  sau o parte a acestora au fost valorificat, în temeiul disp. art.2393 alin.2 din Codul civil, ipoteca a trecut asupra sumelor de bani obţinute.

În drept au fost invocate disp. art.75,78,111 din legea nr.85/2014.

În dovedire au fost depuse înscrisuri.

Prin întâmpinare, debitorul prin administrator special a solicitat respingerea cererii de ridicare a suspendării ca neîntemeiată, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de disp. art.78 din Legea nr.85/2014, având în vedere că valoarea obiectului garanţiei nu este acoperită de valoarea creanţei creditoarei înscrise în tabelul preliminar. Valoarea obiectului garanţiei nu a fost determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale aşa cum în mod imperativ o impun disp. art.78 pct. a din Legea nr.85/2014. Având în vedere că debitorul şi-a manifestat intenţia de reorganizare, iar obiectul garanţiei este necesar pentru reuşita planului, se impune respingerea cererii de ridicare a suspendării.

Prin sentinţa nr. 4113/06.05.2015 cererea de ridicare a suspendării a fost respinsă ca neîntemeiată.

A reţinut Tribunalul disp. art. 78 din Legea nr. 85/2014 şi faptul că  solicitarea creditorului SC E.S. SRL nu se încadrează în niciunul din cazurile indicate de textul de lege, pentru a fi admisă.

Astfel, valoarea creanţei înscrisă la masa credală a debitorului, în cuantum de 21.785,23 lei (reprezentând rest de plată şi penalităţi de întârziere) este cu mult inferioară valorii bunurilor care fac obiectul garanţiei (36.828 euro conform preţului stabilit în contract), nefiind îndeplinită condiţia premisă impusă de disp. art.78 alin.1 lit. A. Deşi nici condiţia existenţei unei evaluări efectuata de un evaluator conform standardelor internaţionale nu este îndeplinită, este evident că valoarea obiectului garanţiei este net superioară creanţei aparţinând creditorului petent. În plus, debitorul şi-a manifestat intenţia de reorganizare, iar obiectul garanţiei, respectiv suma de bani obţinută în urma valorificării acestuia este necesară pentru realizarea planului de reorganizare, astfel că nu este îndeplinită nici condiţia impusă de disp. art.78 alin.1lit.A a).

Împotriva acestei soluţii a formulat apel creditoarea, solicitând modificarea sentinţei apelate, în sensul admiterii cererii de ridicare a suspendării şi valorificarea imediată a bunului supus garanţiei şi obligarea de se remite suma de 21.785,23 din disponibilităţile băneşti.

Se arată în susţinere că în mod greşit s-a soluţionat cererea prin raportare la dispoziţiile art. 78, întrucât a solicitat prin capătul al doilea să se ia act de strămutarea ipotecii şi să se facă aplicare dispoziţiilor art. 75 alin. 7 şi 8 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 2393 alin. 2 cod civil ipoteca se strămută de drept asupra preţului sau altor bunuri rezultate din înstrăinare, iar conform art. 75 sumele de bani asupra cărora este constituită o ipotecă mobiliară vor fi distribuite al simpla cerere a creditorului. A formulat cererea de distribuire însă administratorul judiciar nu a distribuit suma. Debitoarea a recunoscut ca a înstrăinat bunurile achiziţionate, aspect reţinut de către instanţa de fond, iar în momentul intrării în insolvenţă se înregistrau disponibilităţi băneşti în cuantum de 64.798,3 lei. Singura condiţie pentru aplicare art. 75 alin. 7 şi 8, respectiv formularea cererii de distribuire a fost îndeplinită, legiuitorul nelăsând la aprecierea instanţei puterea de apreciere.

În drept: art. 43, 75 şi 78 din Legea nr. 85/2014

Probe: înscrisuri.

Nu s-a depus întâmpinare.

Analizând calea de atac, s-a reţinut:

Soluţia judecătorului sindic raportat la dispoziţiile at. 78 din Legea nr. 85/2014 este corectă şi legală, cât timp bunurile au fost înstrăinate chiar anterior deschiderii procedurii, aşa cum rezultă din înscrisurile dosarului. Apelanta nu a contestat această situaţie de fapt şi nici nu a produs probe care să dovedească o situaţie de fapt contrară. În aceste condiţii nu se pune problema ridicării suspendării prevăzute de art. 75 alin 1 din Legea nr. 85/2014 şi analiza nu trebuia să avanseze pentru situaţiile descrise de art. 78, cât timp bunurile nu se mai aflau în patrimoniu.

Cât priveşte apelul formulat pentru neacordarea sumei conform art. 75 alin. 7 din Lege se reţine că într-adevăr înscrisurile dosarului dovedesc faptul că în A. E. de G.R.M. s-a înscris în favoarea vânzătorului o ipotecă mobiliară în valoare de 29.700 euro la care se adaugă tva-ul, asupra bunurilor ce face obiectul contractului nr. 7621/19.06.2014 cuprinse în anexa 1 (fila 7-17 dosar Tribunal).

Din raportul administratorului (fila 23 ds. Tribunal) rezultă înstrăinarea bunurilor în activitatea curentă a firmei către Six Top, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 2393 cod civil care prevede strămutarea ipotecii asupra preţului rezultat din bunul înstrăinat, ca efect al subrogaţiei cu titlu particular (înlocuirea unui bun individual determinat, cu un alt bun, privit izolat, ut singuli).

În analiza cererii nu se pot însă ignora dispoziţiile art. 172 din Legea nr. 71/2011 (în cazul înstrăinării bunului în condiţiile art. 2393 cod civil, în lipsă de dispoziţie contrară în contractul de ipotecă, debitorul ipotecar va depune preţul într-un cont bancar distinct şi îl va informa pe creditorul ipotecar cu privire la aceasta) în raport cu cele ale art. 75 alin. 7 din Legea nr. 85/2014.

În convenţia părţilor (fila 9 dosar Tribunal) se prevede constituirea unei ipoteci în condiţiile art. 2387 şi înscrierea unei garanţii în favoarea vânzătorului-creditor, neexistând o altă dispoziţie în sensul art. 172 din Legea nr. 71/2011.

Se mai reţine faptul că la data deschierii procedurii insolvenţei în conturile debitorului existau sume de bani.

Însă cât timp nu s-a dovedit depunerea preţului într-un cont bancar distinct, nici măcar nu s-a invocat acest aspect (de altfel din dosar nu rezultă nici plata integrală a preţului de vânzare a bunurilor, respectiv a facturii din data de 08.08.2014), cererea nu poate fi admisă.

Aceasta pentru că se poate pretinde aplicarea art. 75 alin. 7 şi eliberarea sumei de bani existentă doar într-un cont individualizat al debitorului, asupra căruia a fost constituită o ipotecă mobiliară, textul de lege impunând această cerinţă. Or, apelanta nu a reuşit demonstrarea unei construcţii juridice care să dovedească existenţa unei ipoteci mobiliare asupra unui cont distinct, individualizat, pentru a se putea pretinde aplicarea art. 75 alin. 7 din Legea nr. 85/2014 şi, având în vedere dispoziţiile art. 480 ncpc, raportat la considerentele de mai sus, a respins ca nefondat apelul.