Cerere de reintegrare respinsă ca tardivă. Încetare de drept a contractului individual de muncă la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti

Cerere de reintegrare respinsă ca tardivă. Încetare de drept a contractului individual de muncă la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti 

- art. 80 alin. 3 Codul muncii

Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. 2 din Codul muncii „La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere”. Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. 3 din Codul muncii „În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti”.

Secţia I-a civilă 

Decizia civilă nr. 168/10.02.2016 – A; dosar nr. 404/83/2015

Prin sentinţa civilă nr. .../LMA din 1 iulie 2015 pronunţată de Tribunalul ... în dosar nr. .../2015, s-a respins excepţia litispendenţei şi excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâtă.

S-a admis excepţia tardivităţii cererii invocată de pârâtă şi, în consecinţă

S-a respins acţiunea reclamantului ..., în contradictoriu cu pârâta ..., având ca obiect obligaţie de a face.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa în acest mod, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:

Excepţia litispendenţei a fost respinsă. Potrivit dispoziţiilor art. 138 Noul Cod de procedură civilă litispendenţa presupune existenţa, în acelaşi timp, pe rolul mai multor instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, a unor litigii între aceleaşi părţi, având aceiaşi cauză şi acelaşi obiect. Se cere deci ca litigiile să nu fi fost soluţionate, fiind încă pe rolul instanţelor. Nu suntem în prezenţa unei astfel de situaţii întrucât, litigiul faţă de care se invocă litispendenţa, respectiv cel înregistrat la tribunalul ... sub dosar nr. .../2014 a fost soluţionat definitiv prin sentinţa civilă nr. .../LMA/2014.

S-a apreciat a fi neîntemeiată şi excepţia autorităţii lucrului judecat. Autoritatea lucrului judecat presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză. În prezentul litigiu, nu avem îndeplinită această condiţie. În litigiul soluţionat prin sentinţa civilă raportat la care se invocă excepţia – .../LMA/2014 pronunţată de Tribunalul ... în dosar nr. .../2014 – nu s-a soluţionat şi nu s-a formulat o cerere de reintegrare a reclamantului. Ori prezentul litigiu are ca obiect exclusiv această cerere.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 248, art. 431-432 Noul Cod de procedură civilă, a fost respinsă excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâtă.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii cererii, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. 2 Codul muncii „La solicitarea salariatului, instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere” iar aliniatul 3 dispune că „În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti”. Din acest text de lege rezultă că, reintegrarea este o cerere accesorie celei de anulare a concedierii, ca atare trebuie formulată în acelaşi termen cu contestaţia împotriva deciziei de concediere, respectiv 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de concediere (art. 268 alin. 1 lit. b) Codul muncii). De asemenea, instanţa nu se poate pronunţa din oficiu asupra acestei măsuri, fiind necesară o cerere expresă în acest sens.

Prin sentinţa civilă nr. .../LMA/2014 pronunţată de Tribunalul ... în dosar nr. .../2014 s-a soluţionat contestaţia reclamantului de anulare a deciziei prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă. În acel dosar, reclamantul nu a solicitat şi reintegrarea sa motiv pentru care instanţa, deşi a înlocuit măsura concedierii cu o altă sancţiune disciplinară nu a dispus reintegrarea. În considerentele sentinţei menţionate se reţine că „având în vedere că nu s-a solicitat reintegrarea în postul din care a fost concediat contestatorul” instanţa a obligat pârâta la plata despăgubirilor prevăzute de art. 80 alin. 1 Codul muncii doar până la rămânerea definitivă a hotărârii, deci nu până la o eventuală reintegrare. Această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 80 alin. 3 Codul muncii contractul individual de muncă al reclamantului a încetat de drept. Dacă acesta ar fi fost nemulţumit de sentinţa în cauză şi ar fi apreciat că a solicitat şi reintegrarea, fie şi implicit, avea la dispoziţie calea de atac a apelului ori, aşa după cum s-a reţinut, sentinţa a rămas definitivă prin neapelare. Iar o cerere de reintegrare formulată ulterior este tardivă.

Reclamantul a invocat faptul că nu a solicitat nici plata drepturilor băneşti corespunzătoare şi, spre deosebire de reintegrare, instanţa a obligat-o pe pârâtă, din oficiu, la plata acestora. Această susţinere s-a apreciat că nu are nicio relevanţă întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. 1 anularea actului de concediere conduce automat, ope legis, şi la obligarea angajatorului la plata despăgubirilor către salariat – „instanţa va dispune anularea (…) şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile (…)”. În cazul reintegrării, aşa după cum s-a reţinut mai sus, este necesară o cerere expresă în acest sens a reclamantului.

Din aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate şi ale art. 258 Noul Cod de procedură civilă a fost admisă excepţia tardivităţii cu respingerea acţiunii.

S-a constatat că, cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

Asistenţii judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeaşi opinie profesională în cauză.

Împotriva sentinţei civile nr. .../LMA din 1 iulie 2015 a Tribunalului ... a declarat apel reclamantul ... solicitând admiterea apelului  cu consecinţa  reangajării sale în muncă.

În dezvoltarea motivelor de apel arată că a contestat decizia de concediere în termen  legal, prin sentinţa civilă nr. .../LMA/2014 a Tribunalului ... dispunându-se admiterea cererii.

Subliniază că a solicitat instanţei de judecată să constate nulitatea deciziei de concediere, instanţa dispunând anularea deciziei nr. ..., ceea ce, în opinia sa produce efecte juridice în sensul repunerii în situaţia anterioară, adică reîncadrarea în funcţia şi postul avut anterior concedierii, precum şi despăgubirea cu drepturile salariale cuvenite pe perioada concedierii abuzive.

Arată că nu a solicitat expres instanţei reintegrarea pe postul deţinut anterior, însă nu  a solicitat nici despăgubiri egale cu salariile cuvenite.

Subliniază în cele din urmă că efectele anulării unui act juridic se produc  atât pentru trecut cât şi pentru viitor, astfel că o decizie de concediere nulă nu mai produce efecte.

Apelul nu a fost motivat în drept.

La dosar a depus întâmpinare intimata ... SA Bucureşti - prin ... solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Aceasta arată în esenţă că cererea de reintegrare nu are caracterul unei cereri principale, ci este o cerere accesorie, iar atât contestaţia împotriva deciziei de concediere cât şi cererea de repunere în situaţia anterioară sunt supuse termenului de prescripţie prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. b) din Codul muncii.

Examinând apelul formulat prin prisma criticilor invocate, s-au constatat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. .../LMA/27 noiembrie 2014 a  Tribunalului ...  s-a admis contestaţia formulată de contestatorul ... în contradictoriu cu intimata ... SA, s-a anulat Decizia nr. .../11.04.2014 emisă de intimată, a fost aplicată contestatorului sancţiunea disciplinară a reducerii salariului cu 10% pe un termen de 3 luni, dispunându-se obligarea intimatei să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în lipsa concedierii din data de 11.04.2014 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul ... solicită reangajarea sa în muncă, în funcţia de mecanic locomotivă şi automotor la ... ..., funcţie pe care a deţinut-o anterior deciziei de concediere, ca o consecinţă a dispunerii anulării sale prin sentinţa civilă nr. .../LMA/2014 a Tribunalului ....

Prima instanţă interpretând în mod corect dispoziţiile art. 80 alin. 3 din Codul muncii a admis excepţia tardivităţii cererii, pe considerentul că, reclamantul – salariat nu a solicitat repunerea în situaţia anterioară emiterii  actului de concediere, în cadrul litigiului derulat anterior, astfel că,  contractul de muncă a încetat de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii pronunţate în acest dosar.

Susţinerile apelantului în sensul că anularea deciziei conduce automat şi implicit şi la repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, fără a  fi necesară o solicitare expresă, s-a constatat a fi nefondate, dispoziţiile legale anterior menţionate fiind clare, fără a lăsa loc de interpretare, dispoziţia de anulare conducând automat doar la plata despăgubirilor către salariat, cum s-a întâmplat în speţă, însă nu şi la reintegrarea în muncă, solicitarea formulată în acest sens neputând fi, prin urmare, primită.

Faţă de cele ce preced, neputând fi reţinute criticile invocate la adresa hotărârii apelate, în temeiul dispoziţiilor art. 480 Cod procedură civilă a fost respins apelul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare