Distribuirea de sume în cadrul procedurii de faliment între creditori garantaţi care nu au acelaşi rang de prioritate - art. 24 din Legea nr.85/2006

Rezumat: În situaţia în care creditorii garantaţi nu au acelaşi rang de prioritate, în sensul art. 124 din Legea nr. 85/2006, distribuirea sumelor rezultate din vânzarea bunului imobil nu se va face proporţional, ci va fi îndestulat mai întâi creditorul cu ipotecă de rangul I, şi doar ulterior cel cu ipotecă de rangul II.

 Hotărârea:

Prin sentinţa nr. 444 din 28 iunie 2016, Tribunalul Suceava – Secţia a II-a civilă a respins, ca nefondată, contestaţia împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea creanţelor şi a planului de distribuire din 25.05.2016, formulată de creditoarea  D. G. R. F. P. I. – A.J. F. P.S.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că, în ipoteza în care mai mulţi creditori au garanţii constituite asupra aceluiaşi bun (în speţă, doar apartamentul nr. 16), creditorul cu rang I – B. S.A. în prezenta cauză – va fi îndestulat cu prioritate, diferenţa urmând a fi alocată creditorului de rang II, iar eventuala diferenţă rămasă va fi destinată distribuirii către creditorii chirografari. În cazul în care sumele obţinute din vânzarea bunurilor ar fi insuficiente pentru plata în întregime a creanţelor garantate, creditorii vor avea pentru diferenţă creanţe chirografare, iar în situaţia în care rămâne o diferenţă în plus, aceasta se depune în contul averii debitorului.

Contrar susţinerilor contestatoarei, din fondurile obţinute pentru valorificarea imobilelor ipotecate nu pot fi distribuite sume în favoarea creditorului cu rang inferior, câtă vreme creditorul cu rang I nu a fost integral îndestulat, întrucât, conform disp. art. 1778 – 1779 C. civ. de la 1864 (texte aplicabile la data înscrierii ipotecii în favoarea B. S.A.), rangul ipotecilor dă rangul de prioritate.

În ceea ce priveşte a doua critică formulată de contestatoare, în sensul că lichidatorul judiciar nu a procedat la achitarea creanţelor născute după data deschiderii procedurii, pentru care au fost formulate cereri suplimentare de înscriere a creanţelor, sunt valabile considerentele de mai sus, vizând necesitatea îndestulării cu prioritate şi integral a creditorului ipotecar de rang superior.

În acelaşi timp, s-a constatat că această contestatoare figurează ca şi creditor înscris în tabelul de creanţe, fiind întemeiate apărările lichidatorului judiciar, în sensul că această creditoare nu a depus niciun document justificativ din care să rezulte creanţe născute în timpul procedurii insolvenţei, pentru a fi aplicabile disp. art. 64 alin. 6 din Legea 85/2006 şi nici în prezenta contestaţie creditoarea nu a făcut referire la astfel de documente.

Constatând astfel că niciun motiv invocat nu poate fi primit, în temeiul art. 122 alin. 4 din Legea 85/2006, contestaţia a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea D.G.R. F. P. I. – A.J. F. P.S.,criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apreciază că motivele reţinute de instanţa de fond nu pot fi menţinute de instanţa de recurs, în condiţiile în care, potrivit tabelului definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar, creditorii B. S.A. şi D.G.R. F. P. I. – A.J. F. P.S.,apar în categoria creanţelor garantate, fără a fi evidenţiată vreo diferenţă.

Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care B. S.A. şi D.G.R. F. P. I. – A.J. F. P.S. au calitatea de creditori garantaţi, se impunea ca distribuirea sumei să se facă proporţional, în raport de ponderea creanţelor înscrise în tabelul definitiv consolidat în acelaşi rang de prioritate.  În acest sens, urmează a fi avute în vedere disp. art. 124 şi art. 125 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

În concluzie, întrucât sumele obţinute din valorificarea bunului imobil erau insuficiente pentru acoperirea integrală a creanţelor creditorilor garantaţi, în lumina dispoziţiilor legale sus menţionate, se impunea ca acestora să li se distribuie o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţele respectivelor creditori îl deţine în categoria creanţelor garantate.  În ceea ce priveşte creanţele născute după data deschiderii procedurii, acestea trebuiau achitate conform  art. 64 alin. 6 din lege, potrivit documentelor din care rezultă.

Examinând recursul de faţă, ce se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 9, art. 3041 C. pr. civ., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a considerentelor sentinţei atacate şi a criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Recurenta a susţinut, în esenţă, că distribuirea din planul de distribuţie contestat trebuia să fie făcută proporţional între ea şi B. S.A., întrucât ambele au calitatea de creditoare garantate.

Potrivit dispoziţiilor art. 124 din Legea 85/2006, „Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul menţionat la art. 108 alin. (2) lit. d).”

În speţă, Curtea apreciază că prezentele creditoare, D.G.R.F.P. Iaşi – A.J.F.P. Suceava şi B. S.A., nu au acelaşi rang de prioritate, în sensul art. 124 din Legea 85/2006.

Astfel, în favoarea  creditoarei B. S.A. a fost constituit un drept de ipotecă înscris în cartea funciară la data de 15.05.2007.

Calitatea de creditoare garantată a recurentei este justificată prin sechestrul asigurator înscris în cartea funciară la data de 06.09.2012.

Potrivit dispoziţiilor art. 2328 Cod civil, „Preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale. O asemenea preferinţă nu poate afecta drepturile dobândite anterior de către terţi”.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 153 din Legea 71/2011, „Preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor nu va fi opozabilă terţilor înainte de momentul la care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate. O asemenea preferinţă va dobândi rang de prioritate de la momentul la care preferinţa a fost făcută publică”.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. 6 din O.G. 92/2003, „Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală”.

Având în vedere aceste texte legale, precum şi dispoziţiile art. 2421 C. civ., conform cărora, „Rangul ipotecilor imobiliare este determinat de ordinea înregistrării cererilor de înscriere în cartea funciară”, rezultă, cu claritate, că ipoteca B. S.A. este de rangul I, pe când ipoteca legală a recurentei este de rangul II.

În consecinţă, distribuirea sumelor rezultate din vânzarea imobilului ipotecat, în baza dispoziţiilor art. 121 din Legea 85/2006, nu trebuia să se facă proporţional între cei doi creditori garantaţi, ci trebuie îndestulat mai întâi creditorul cu ipotecă de rangul I şi doar ulterior cel cu ipotecă de rangul II.

În consecinţă, în baza art. 312 alin. 1  Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare