Reparare prejudiciu de imagine

Reparare prejudiciu de imagine

- art. 58 alin. 1, art. 70 alin. 1 şi 2, art. 73 alin. 1, art. 1373 din Noul Cod civil

- art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Câtă vreme prin articolul de presă s-au adus la cunoştinţa publicului, pe lângă faptele de care era acuzat apelantul reclamant şi altele ce nu făceau obiectul cercetării sale penale, fiind asociată numelui acestuia şi o fotografie ce nu îl reprezenta, fără un acord în acest sens, s-a impus constatarea încălcării drepturilor acestuia, ceea ce s-a apreciat că era o măsură suficientă pentru a fi înlăturată calitatea sa de victimă.

Decizia civilă nr. 336/14.04.2016 – A (dosar nr. 2177/83/2015)

Prin sentinţa civilă nr. 221/D din data de 26.10.2015, pronunţată de Tribunalul S. M., în dosar nr. 2177/83/2015, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul F. I., în prezent aflat în Penitenciarul S. M., în contradictoriu cu pârâţii G. N. V. şi N. V. T., (SC N. V. T. A. SRL) cu sediul în S. M., B-dul T., nr.x, jud. S. M.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul prin cererea sa invocă încălcarea dreptului său la demnitate prin publicarea în presă a unor informaţii în legătură cu faptele infracţionale săvârşite de el, mai precis s-a mediatizat faptul că a fost ridicat de mascaţi deşi el a fost ridicat de către lucrătorii Inspectoratului Poliţiei Judeţene S. M., fără ca el să se opună, a fost catalogat de presă dement şi crescut într-o casă de copii, ştirea a fost dată publicităţii şi prin intermediul postului local de televiziune N. V. T. S. M. A considerat că i s-au adus calomnii, jigniri, a constatat că are o mamă bolnavă, că prin aceste mediatizări i s-a pătat imaginea în societate, că este o victimă a mass mediei, inclusiv sănătatea reclamantului a fost afectată, motiv pentru care a solicitat despăgubiri morale în cuantum de 50.000 euro. În cadrul cererii de chemare în judecată şi nici în faţa instanţei reclamantul nu a propus probe.

Odată cu formularea apărărilor în cadrul întâmpinării, pârâta SC N. V. T. A. SRL a depus în probaţiune buletinul de presă din xx.xx.2013 (fila 51) şi articolul publicat în legătură cu faptele reclamantului în forma tipărită şi on-line.

Conform probelor depuse de pârâta, ştirea apărută în jurnalul de ştiri din xx.xx.2013 al postului local TV s-a bazat pe buletinul de presă lucrătorii Inspectoratului Poliţiei Judeţene S. M. din aceeaşi zi, informaţiile cuprinse în acest document s-au referit la un bărbat de 25 de ani I. F. depistat în flagrant şi reţinut vineri 08 noiembrie 2013, suspectat de comiterea mai multor infracţiuni de înşelăciune, instanţa dispunând arestarea lui.

În presa scrisă cât şi on-line a fost publicat articolul întitulat „Celebrul I. loveşte din nou” în care se oferă informaţii despre activitatea infracţională a acestuia, se reia conţinutul buletinului de presă xx.xx.2013, se arată firmele păgubite şi avertismentul cu privire la aceste persoane care încearcă prin diferite metode să câştige încrederea oamenilor şi să îi păgubească de sume de bani şi diverse bunuri.

Prin sentinţa penală nr.111/2014 a Judecătoriei S. M. pronunţată în dosarul nr.12412/296/2013 reclamantul a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate pentru mai multe înşelăciuni săvârşite de acesta în cursul lunii octombrie 2013 perioada 01.11-08.11.2013 la diferiţi agenţi economici.

Conform art.75 din Noul Cod civil, dreptul prevăzut de art.72 Noul Cod civil nu este nelimitat. Câmpul de aplicare al acestui drept e restrâns, aceste limitări pot fi impuse numai în condiţiile permise de lege, pactele şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.

Presa se bucură de libertatea de exprimare, drept prevăzut de art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care are un rol special în orice societate democratică.

Conform jurisprudenţei CEDO, jurnaliştii trebuie să exercite profesia cu bună credinţă, să ofere informaţii exacte respectând deontologia profesională, misiunea mass mediei este de a comunica publicului probleme de interes general, acest drept însă este limitat şi trebuie păstrat un echilibru între exercitarea dreptului privind libertatea de exprimare şi respectarea demnităţii umane, respectarea reputaţiei şi drepturile la imagine al altora.

Informaţiile cuprinse în articolul incriminat reprezintă un subiect de interes general pentru comunitatea locală în legătură cu activitatea infracţională a reclamantului, scopul fiind alertarea publicului privind săvârşirea unor activităţi ilegale de către reclamant în mediul de afaceri local, informaţii ce s-au bazat pe fapte reale pentru care reclamantul a suferit şi condamnare penală, restul susţinerilor nu au fost probate de reclamant, motiv pentru care tribunalul a respins cererea reclamantului ca nefondată, considerând neîndeplinite dispoziţiile art.72 Noul Cod civil, art.1349 Noul Cod civil.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamantul F. I., solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei, admiterea acţiunii, obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate, cu titlu de despăgubiri morale.

Prin motivele de apel s-a invocat că a reclamat afirmaţiile, susţinerile neadevărate menite a prejudicia imaginea sa în familie şi în societate. S-a susţinut că articolul din ziar ar fi apărut pe buletinul de presă din xx.xx.2013 comunicat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean S. M. pârâtei, că l-ar reproduce integral, ori, există potrivit comparaţiei o diferenţă semnificativă, în buletinul de presă nu se face vreo menţiune la celebrul I., nu se aminteşte de o infracţiune de şantaj, ameninţare iar poza era a altei persoane, dezvăluirea unor informaţii strict personale nu fac obiectul buletinului de presă, nu se face vorbire în acesta de starea medicale, de locul de unde provine.

Menţiunile –„celebrul I.-„ , -„şantaje şi ameninţări”, -„provine de la un orfelinat”, -„handicapat”- nu fac parte din buletinul de presă al Inspectoratului Poliţiei Judeţene S. M. din xx.xx.2013, fiind opera prepuşilor pârâtei, ce pentru senzaţional, tiraj, au înflorit şi inventat părţi, pentru asigurarea picanteriei de natură a vinde ziarul în număr cât mai mare.

S-au prezentat aspecte neadevărate, defăimătoare, s-a ataşat o fotografie a unei persoane culcată la pământ de mascaţi ce nu-i aparţine, atitudinea de inducere în eroare a publicului prin prezentarea ca adevărată a unor fapte imaginare, fuga după senzaţional şi asocierea cu el au dus la prejudicierea imaginii sale în societate, iar instanţa s-a aflat în confuzie.

Nu a contestat libertatea presei la libera exprimare dar, ea trebuie manifestată în anumite limite, clar, fără echivoc, stabilite chiar de jurisprudenţa CEDO – exercitarea cu bună credinţă a profesiei, oferirea de informaţii exacte, păstrarea unui echilibru între libertatea de exprimare şi respectarea demnităţii umane, a reputaţiei şi imaginii, ori, aceste drepturi i-au fost încălcate.

Există o diferenţă între buletinul de presă al Inspectoratului Poliţiei Judeţene S. M. şi articolul de presă, pentru exagerările şi sugestiile nejustificate a formulat acţiunea.

S-a invocat în drept art.466 şi următoarele Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimatele au solicitat respingerea apelului, invocând că nu s-a făcut dovada cerinţelor cuprinse în art.1349 şi următoarele Cod civil, raportul de prepuşenie şi comiterea faptei ilicite de către prepus în exerciţiul funcţiei încredinţate de comitent. Nu s-au analizat, pus în discuţie aceste aspecte, ci doar prin prisma jurisprudenţei CEDO s-a făcut analiza pretenţiei, articolul s-a realizat ulterior emiterii buletinului de presă prin care se prezenta activitatea infracţională a apelantului ce a fost teribil de deranjat, nu de faptele antisociale săvârşite ci de aducerea lor la cunoştinţa publicului.

Articolul era de interes general în comunitate şi viza activitatea infracţională, atenţionarea publicului cu privire la fapte, mod de săvârşire, buletinul de presă a fost punctul de plecare şi nu conţine afirmaţii calomnioase ci prezentări obiective şi judecăţi de valoare al ziaristului în exercitarea profesiei, protejat de art.10 din CEDO, dacă se bazează pe fapte adevărate – Cauza Lingens c/a Austriei.

Dreptul prevăzut de art.10 nu este absolut ci permite o limitare care este contrară convenţiei dacă nu este prevăzută de lege, dacă nu urmăreşte cel puţin un scop legitim şi dacă nu este necesară într-o societate democratică. Presa joacă un rol indispensabil de câine de pază într-o societate democratică şi deşi nu trebuie să depăşească anumite limite, are sarcina de-a comunica informaţii şi idei asupra unor chestiuni politice, precum şi a altor subiecte de interes general.

Ceea ce apelantul nu poate sau nu vrea să înţeleagă este că, activitatea sa infracţională este un subiect de interes general iar rolul presei este de-a prezenta, avertiza opinia publică, libertatea de exprimare presupune o posibilă doză de exagerare, de provocare privitor la judecăţile de valoare pe care le formulează, neputându-se concepe ca un jurnalist să poată formula judecăţi de valoare critice numai cu condiţia de a putea să le demonstreze realitatea – Cauza Dalban c/a României.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

Din cuprinsul buletinului de presă emis de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului S. M., din xx.xx.2013 –filele 51-53 dosar de fond, s-a reţinut faptul că a fost arestat pentru înşelăciune un suspect, depistat în flagrant în 8.11.2013, un bărbat de 25 de ani, că tânărul a mai fost condamnat în trecut pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni, liberat din Penitenciar în aprilie 2013, însă, şi-a reluat de îndată activitatea infracţională, apelând la acelaşi mod de operare. S-a arătat că I. F., a acţionat de fiecare dată după acelaşi plan –contacta telefonic reprezentanţii unor societăţi comerciale pretinzând că era angajat al Consiliului Judeţean, se arăta interesat de achiziţionarea unor produse pentru casele de copii, reuşind a primi în numele instituţiei produse alimentare, articole de îmbrăcăminte, încălţăminte, biciclete pentru copii, paleţi de lemne, fără a achita contravaloarea lor, fiind apoi valorificate şi însuşite de acesta sumele de bani obţinute.

S-a mai arătat că în alt caz, sub pretextul că sumele de bani erau necesare unor copii bolnavi de cancer, a solicitat şi obţinut sume de bani, a promis pentru a crea aparenţa unor operaţiuni legale, că va încheia contract de sponsorizare, ce nu s-a mai perfectat. Au fost prejudiciate trei societăţi comerciale cu sume de peste 25.000 lei, existând indicii că ar mai fi fost înşelate şi alte persoane ori firme, fiind adresat un apel tuturor celor înşelaţi pentru a formula plângeri penale, a furniza informaţii cu privire la activitatea infracţională a acestuia.

Au fost atenţionaţi cetăţenii că se încearcă câştigarea încrederii prin metode diferite, profitându-se de buna-credinţă şi păgubesc de sume de bani sau de diverse bunuri, fiind avertizaţi să nu se lase convinşi de poveşti concepute de escroci pentru inducere în eroare, să verifice informaţiile primite şi să apeleze la un număr de urgenţă 112.

Urmare a acestui buletin, în cotidianul G. N.-V., forma scrisă şi on-line, s-a publicat un articol cu denumirea „celebrul I. loveşte din nou”, în cuprinsul căruia s-a descris faptul că I. F. – apelantul reclamant în speţă, a dat din nou mai multe lovituri în detrimentul unor agenţi economici din judeţul S. M., minţindu-i că ar fi angajat al Consiliului Judeţean, la doar câteva zile după ce a fost eliberat din Penitenciar, că de numele acestuia se leagă mai multe infracţiuni de înşelăciune, că s-a dedat la şantaje la adresa unor şefi de instituţii publice deconcentrate, la reprezentanţii D. A. S. P. C. S. M. de la care cerea favoruri, în caz contrar împrăştia zvonuri, îi ameninţa, le spărgea geamurile, le dădea telefoane de ameninţare. S-a arătat apoi cum a fost prins în flagrant, suspectat de mai multe infracţiuni de înşelăciune, că s-a dispus arestarea pentru 29 de zile, că şi-a reluat activitatea infracţională prin acelaşi mod de operare, fiind redat conţinutul buletinului de presă susmenţionat, apelul la atenţie pentru a nu fi induşi în eroare.

Nu se poate reţine însă, din cuprinsul buletinului de presă emis de Inspectoratul de Poliţie Judeţean S. M. faptul că s-ar fi menţionat că apelantul ar fi suspect şi de săvârşirea infracţiunii de şantaj, de ameninţare, că ar fi şantajat şefi ai unor instituţii publice deconcentrate cărora le pretindea favoruri, că în caz contrar va împrăştia zvonuri, că îi tracasase zile şi nopţi, iar prin sentinţa penală nr.111 din 30.01.2014 pronunţată de Judecătoria S. M. în dosar nr.12412/296/2013 – filele 70-80 dosar de fond, acesta a fost condamnat doar pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de înşelăciune, nefiind urmărit, condamnat pentru alte forme de infracţiuni de natura celor relatate în apariţia on-line a cotidianului G. N.-V.

Cât priveşte poza ataşată acestui articol – fila 55 dosar de fond, aceasta reflectă un bărbat culcat la pământ, pe o parte, fără a fi văzut chipul, imobilizat de un bărbat îmbrăcat cu o haină inscripţionată cu semnul POLIŢIA.

Nu se poate a reţinut din analiza cuprinsului articolului de presă, că s-ar fi folosit la adresa apelantului cuvinte ca „provine de la un orfelinat”, „handicapat”, ci doar că s-a dedat la şantaj, ameninţări asupra unor reprezentanţi ai D. A. S. P. C.

Singurul aspect care s-a adus la cunoştinţa publicului, şi nu s-a dovedit a fi conform realităţii a fost precizarea împrejurării că apelantul ar fi recurs la ameninţări, şantaj, spart geamuri, ori, nu a fost cercetat, condamnat pentru astfel de fapte ci doar pentru înşelăciune, respectiv celelalte, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual referitor la prezentarea unor copii a unui certificat de încadrare în grad de handicap.

Potrivit art.58 alin.1 din Noul Cod civil, orice persoană are dreptul la viaţă, sănătate, integritate fizică, psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi la alte drepturi recunoscute de lege, conform art.70 alin.1 din Noul Cod civil, orice persoană are dreptul la libera exprimare, iar conform alin.2, exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă, decât în cazurile şi limitele prevăzute de art.75. Conform art.73 alin.1 din Noul Cod civil, orice persoană are dreptul la propria imagine, în exercitarea acesteia – alin.2 – ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea în orice mod a înfăţişării sale fizice, a vocii sale sau utilizarea unei asemenea reproduceri.

Din cuprinsul art.75 alin.1 şi 2 din Noul Cod civil, reiese faptul că, nu constituie o încălcare a drepturilor susmenţionate, atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile, pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte, exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună credinţă şi cu respectarea pactelor, convenţiilor internaţionale, la care România este parte, nu constituie o încălcare a drepturilor. Art.253 alin.1 şi 4 din Noul Cod civil prevede faptul că persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate, ameninţate, poate cere despăgubiri, o reparaţie patrimonială, pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei.

Art.1357 din Noul Cod civil, prevede faptul că, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. Conform art.1373 alin.1 din Noul Cod civil, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate, ori, câtă vreme cele publicate, redate publicului au fost un rezultat al angajaţilor, prepuşilor intimatelor, apărările fiind neîntemeiate.

Curtea, a reţinut că articolele susmenţionate şi încriminate în speţă, au fost redactate, prezentate publicului prin intermediul presei scrise şi on-line de către angajaţii – prepuşii intimatelor, prin prezentarea unei ştiri care conform celor expuse mai sus nu corespunde întru-totul realitatea, există o faptă ilicită, o vinovăţie câtă vreme nu s-a depus la dosar vreun înscris din care să reiasă că cele relatate ar fi fost rezultat al unor comunicate ale Inspectoratului Poliţiei Judeţene S. M. –fapta de ameninţare, şantaj, distrugere, culpa prepuşilor intimatelor derivând din neverificarea celor expuse. Prejudiciul constă în atingerea adusă onoarea, demnităţii apelantului reclamant, prin prezentarea alături de aspecte reale a unor fapte de natură penală ce nu s-a dovedit că le-ar fi săvârşit.

Ceea ce trebuie să stabilească Curtea este dacă într-adevăr prin redarea în presă, publicarea on-line a unei ştiri ce nu se baza decât parţial pe aspecte reale, a fost de natură a-i aduce atingere onoarei, demnităţii apelantului, câtă vreme era deja cunoscut ca fiind o persoană care în trecut mai săvârşise infracţiuni de înşelăciune, deci imaginea acestuia în public era deja afectată de propriile fapte.

Nu se poate pierde din vedere faptul că prin prezentarea în mass-media a unor aspecte referitor la o persoană care nu sunt reale, a asocierii acesteia cu o fotografie ce reprezenta un bărbat culcat la pământ şi încătuşat, fără ca acest aspect să fie dovedit că ar fi fost făcut cu acordul său, că l-ar reprezentat, sunt de natură a-i aduce un prejudiciu de imagine, a-i încălca un drept de natură nepatrimonială, drept protejat de art.58, art.73 din Noul Cod civil.

Art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prevede că orice persoană are dreptul la libera exprimare, drept ce cuprinde libertatea de opinie şi cea de-a primi, comunica informaţii, idei, fără amestecul autorităţilor publice şi fără a se ţine cont de frontiere, exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri ori sancţiuni prevăzute de lege, ce constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, moralei, reputaţiei drepturilor sau reputaţiei altora.

Deoarece, potrivit celor expuse mai sus, apelantul nu se afla la prima abatere, la prima încălcare a normelor de conduită socială, la prima faptă de înşelăciune săvârşită, cuvântul folosit în mass-media referitor la acesta –„celebrul”- adică cunoscut, nu poate fi însă calificat ca fiind exagerat, care să contravină drepturilor susmenţionate, fiind o prezentare a unei judecăţi de valoare a jurnalistului ce s-a bazat în acest sens pe antecedentele penale ale acestuia, neexistând o legătură cauzală între prejudiciul de imagine suferit şi fapta ilicită săvârşită de prepusul intimatelor.

Prin articolul prezentat opiniei publice, s-a adus însă o ingerinţă drepturilor apelantului, prevăzute de dispoziţiile legale enunţate, câtă vreme au fost evidenţiate ca săvârşite de acesta şi alt gen de fapte penale pentru care nu a fost cercetat, respectiv s-a ataşat articolului prezentat o fotografie reprezentând o persoană culcată la pământ, încătuşată, fără a exista dovezi că l-ar reprezenta ori că ar fi existat acordul acestuia în acest sens.

Nu se poate însă contesta faptul că articolul prezentat în ansamblul său era necesar, corespundea nevoii sociale imperioase, era util în protejarea cetăţenilor de la săvârşirea unor fapte de natură similară celor săvârşite de apelant, însă, expunerea şi a altor fapte ce nu s-a dovedit a fi fost săvârşite de acesta, a ataşării unei fotografii fără acordul acestora erau de natură a-i încălca drepturile reglementate de dispoziţiile legale expuse mai sus, respectiv de art.8 al CEDO ce reglementează dreptul oricărei persoane la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei acestuia.

Articolul de presă, într-adevăr a vizat un subiect de interes general pentru toată comunitatea locală, faptele săvârşite de apelant având un caracter repetat, era necesară astfel atenţionarea cetăţenilor cu privire la practicile folosite, la inducerea în eroare, ingerinţa în drepturile sale potrivit art.58, 71, 72, 73 din Noul Cod civil, art.8 alin.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind justificată însă doar pentru faptele săvârşite nu şi pentru alt gen de fapte ce nu au făcut obiectul cercetării sale penale, respectiva asociere a unei fotografii cu persoana acestuia, reprezentând un bărbat culcat la pământ şi încătuşat.

Ca urmare, prepuşii intimatelor, referitor la acest aspect nu se poate a reţinut că ar fi acţionat cu bună credinţă câtă vreme au prezentat fapte inexistente, o fotografie ce era de natură a afecta drepturile apelantului, existând astfel întrunite condiţiile impuse pentru atragerea răspunderii civile delictuale a faptei ilicită – (prezentarea unor aspecte ce nu au corespuns realităţii, a unei fotografii fără acordul subiectului de presă) – existenţa unui prejudiciu – de imagine – vinovăţia – informarea superficială în obţinerea datelor expuse, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, dispoziţiile art.1357, art.1349 Cod civil fiind incidente, greşit instanţa de fond nu a reţinut acest aspect, apărările intimatelor fiind neîntemeiate, autorul prejudiciului conform art.1357 alin.2 Cod civil, răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Presa are într-adevăr un rol indispensabil de câine de pază într-o societate democratică iar articolul încriminat a vizat un subiect de interes general pentru comunitatea locală, dar, câtă vreme au fost expuse şi fapte ce nu au fost săvârşite de apelant, asocierea unei fotografii numelui său fără un acord în acest sens, fără a reieşi că îl reprezintă, sunt fapte de natură a aduce atingere drepturilor sale expuse mai sus, aspect ce se impune a fi corectat.

Referitor la repararea prejudiciului de imagine cauzat apelantului, Curtea a apreciat că prin constatarea încălcării drepturilor acestuia se înlătură efectiv calitatea de victimă, simpla constatare a acestui aspect reprezentând în sine o reparaţie suficientă pentru prejudiciul suferit – sens în care există şi o practică a Curţii Europene a Drepturilor Omului – Cauza Cumpănă şi Mazăre c/a României, Cauza Matyjcz c/a Poloniei.

Faţă de toate considerentele expuse, în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa de apel a admis ca fondat apelul, a schimbat în parte sentinţa, a admis în parte acţiunea şi a constatat că pârâtele i-au încălcat reclamantului drepturile prevăzute de art.58, art.71, art.72, art.73 din Noul Cod civil, art.8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

S-au păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate prin care nu au fost acordate daune morale părţii reclamante.

Deoarece apelantul reclamant nu a justificat cheltuielile de judecată în sensul art.451, art.452 Cod procedură civilă şi nici nu le-a solicitat, nu vor fi acordate.

Curtea a constatat faptul că apelantul a beneficiat de ajutor public judiciar constând în scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, atât în faţa primei instanţe prin încheierea din data de 27.04.2015 -100 lei cât şi în apel, potrivit încheierii din data de 4.02.2016 - 50 lei - conform art.7, 8 din O.U.G. nr.51/2008, faţă de dispoziţiile art.18 din acest act normativ –cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar va fi pusă în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale, partea căzută în pretenţii urmând a fi obligată la plata către Stat a acestor sume -, astfel că instanţa de apel a obligat intimatele să plătească în favoarea Statului Român 150 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare