Acţiune pauliană – prescripţia dreptului material la acţiune; termenul de 1 an a început să curgă de la de la momentul înscrierii în cartea funciară a imobilului a actului de partaj voluntar, moment la care s-a asigurat opozabilitatea faţă de terţi a aces

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.06.2016, sub numărul de mai sus, reclamanta S.C. I.C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii V.M. şi V.T.L., să se declare inopozabil faţă de reclamantă actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2102/10.12.2013 de Biroul Notarial Public N. cu consecinţa ca bunul imobil ce a făcut obiect al acestui act de partaj să fie indisponibilizat până la încetarea executării silite a creanţei deţinute împotriva pârâtului V.M..

În motivare, reclamanta a arătat că prin sentinţa nr. 10117/09.12.2013 pronunţată în dosarul nr. ..., ce a devenit irevocabilă prin decizia nr. 342/11.06.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, debitorul V.M. a fost obligat să-i plătească suma de 70.000 lei, suma de 65.000 lei penalităţi aferente debitului principal, penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi calculate în continuare până la data plăţii integrale a debitului, precum şi cheltuieli de judecată de 5.932 lei. La data de 22.12.2014, reclamanta a înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc P.C.G. cererea de executare silită împotriva debitorului, fiind constituit dosarul de executare nr. 198/2014.

Reclamanta avea cunoştinţă încă din anul 2012 despre calitatea de coproprietar al debitorului său în cotă de ½ din apartamentul nr. … situat în .... Însă în urma verificărilor executorului judecătoresc în cadrul dosarului de executare nu s-a regăsit în patrimoniul debitorului vreun bun imobil. Reclamanta a formulat o cerere în data de 22.06.2015 la OCPI şi în data de 23.06.2015 a reuşit să obţină actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2102/10.12.2014 de Biroul Notarial Public N..

Preţul plătit a fost în cuantum de 4.850 euro, adică mai puţin de ½ din 11.724 euro, cât a fost evaluat apartamentul, în condiţiile în care în zona respectivă la câteva zeci de metri de Atheneul Român, pe o stradă pietonală de pe care se accede la instituţia amintită, Palatul Regal, Hotel Hilton şi alte elemente care configurează clasa înaltă a locului respectiv, preţul unui apartament nu a fost niciodată mai jos de 1.200 euro/mp, în condiţiile în care mp construit în zonele limitrofe ale capitalei au rămas constante la aproximativ 1.000 euro/mp construit. În mod evident, ieşirea din proprietatea debitorului M.V. a cotei de ½ din imobil a mărit starea de insolvabilitate a acestuia în dauna reclamantei, îngreunând executarea silită a acestuia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1562 şi urm. C.civ. şi art. 194 C.proc.civ.

Reclamanta a alăturat cererii sale înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 4.086,81 lei.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25.08.2016, pârâţii M.V. şi V.T.L. au invocat excepţia tardivităţii introducerii cererii şi au solicitat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Au invocat pârâţii dispoziţiile art. 1564 C.civ. şi decizia nr. 1698/18.04.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Secţia II-a civilă şi au apreciat că data de 12.12.2013 (când a fost intabulat actul notarial) a reprezentat momentul subiectiv la care creditorul a putut lua cunoştinţă de actul încheiat. Dreptul material al creditorului de a introduce acţiunea pauliană s-a prescris.

Au mai invocat pârâţii inadmisibilitatea acţiunii, pentru neîndeplinirea condiţiilor exercitării acţiunii. Reclamantul creditor nu a suferit şi nu suferă un prejudiciu prin crearea în mod fraudulos a unei stări de insolvabilitate a debitorului, aceasta fiind inexistentă. Această stare de insolvabilitate nu ar putea fi provocată atât timp cât debitorul dispune de venituri din salariu care poate fi executat prin poprire.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 201 alin. (1) C.proc.civ.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare la data de 15.09.2016, prin care a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei, apreciind că actul a intrat în posesia sa şi a luat cunoştinţă de conţinutul acestuia în data de 23.06.2015, dată la care actul i-a fost eliberat de OCPI Bucureşti. A solicitat reclamanta respingerea susţinerilor pârâţilor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 201 alin. (2) C.proc.civ.

Analizând, în temeiul art. 237 alin. (2) pct. 1 şi art. 248 alin. (1) C.proc.civ. cu prioritate excepţia invocată, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 2500 alin. (1) C.civ. „Dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.”

În privinţa acţiunii pauliene, dispoziţiile art. 1564 C.civ. reglementează un termen special de 1 an pentru prescrierea dreptului creditorului de a introduce acţiunea. Termenul se calculează în funcţie de două momente alternative: data la care creditorul a cunoscut şi data la care creditorul trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat. Primul moment este subiectiv, iar cel de-al doilea moment este obiectiv.

În speţă, termenul special de prescripţie de 1 an a început să curgă, în opinia instanţei, de la momentul înscrierii în cartea funciară a imobilului a actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2102/10.12.2013 de către Biroul Notarial Public N., moment la care s-a asigurat opozabilitatea faţă de terţi a acestuia. De la momentul înscrierii în cartea funciară a actului considerat prejudiciabil, creditoarea reclamantă trebuia să cunoască prejudiciul.

A accepta opinia reclamantei ar însemna a permite acesteia să-şi aleagă, în funcţie de momentul formulării cererii de comunicare către OCPI, a începutului termenului de prescripţie, ceea ce nu poate fi primit.

Cursul prescripţiei nu a fost întrerupt sau suspendat, reclamanta neinvocând şi nedovedind existenţa unor astfel de cauze.

Prin urmare, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi va respinge cererea, ca prescrisă.

Totodată, în temeiul art. 451- art. 453 C.proc.civ., constatând culpa procesuală a reclamantei, instanţa o va obliga pe aceasta să plătească pârâţilor suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată- onorariu de avocat, pe care instanţa îl apreciază proporţionat raportat la valoarea şi complexitatea pricinii şi volumul de muncă depus de apărătorul pârâţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. I.C. S.R.L cu sediul în ….. în contradictoriu cu pârâţii V.M., V.T.L., ambii cu domiciliul în …., ca prescrisă.

Obligă reclamanta să plătească pârâţilor suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată- onorariu de avocat.

Cu drept de apel de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 octombrie 2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare