Ordonanţa preşedinţiala, condiţia urgenţei. Condiţia urgenţei trebuie analizată în funcţie de faptele concrete şi de circumstanţele obiective ale cauzei, inclusiv în raport de intervalul de timp scurs de la data la care s-a produs, cel puţin parţial, fapt

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de ..2017, sub nr.x/299/2017, reclamantul DRC, în contradictoriu cu pârâta BANK SA, a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea plaţii dobânzii impuse de către BANK SA aferenta Contractului de credit ipotecar nr. A/2012, dobanda impusa fara a fi respectate clauzele contractuale si legislaţia in vigoare, stabilindu-se o dobanda care nu este certa si exigibila si pe care o solicita a se inlatura de la plata pana la judecarea definitiva a cauzei avand ca obiect acţiune în constatare clauze abuzive ce face obiectul dosarului nr.A/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, reclamantul arată că, la data de ..01.2012 a fost incheiat Contractul de credit ipotecar nr. A între acesta şi BANCA SA, prin care i-a fost acordata suma de 80.000 de euro, cu rambursare in 360 de rate lunare, pentru achizitionarea unui apartament, acest contract avand caracterul unui contract de preformulat, facand parte din categoria contractelor de adeziune, iar reclamantul in calitate de imprumutat nu a avut decât obtiunea de a accepta sau refuza incheirea lui, fara a exista posibilitatea reala si efectiva de a influenta in orice mod convenţia de împrumut impusa sau de a negocia in vreun fel.

Astfel, banca i-a acordat aceasta suma in baza unui contract la care a aderat fara a avea posibilitatea sa negocieze, totodata i-a fost impus ca acest contract sa fie semnat in valuta, respectiv in euro, iar aceasta impunere s-a materializat prin refuzul de acordare a unei sume in lei, intrucat reclamantul nu s-ar incadra in conditiile de creditare daca s-ar menţiona in contract suma in lei.

Banca i-a acordat aceasta suma impunandu-si poziţia acesteia dominanta insa in realitate suma deblocata de către banca a fost in lei, conform extrasului de cont, iar banca a convertit automat valuta cuprinsa aparent in contractul de credit.

Beneficiind de aceasta suma de bani acordata in lei, reclamantul a dus la bun sfarsit contractul de vanzare-cumparare si a achitat in întregime preţul imobilului, incheindu-se contractul de vanzare-cumparare in forma autentica cu inscrierea ipotecii de catre creditoarea BANCA SA

Ulterior, banca, folosindu-se de acelaşi mod de abordare, l-a chemat pe reclamant in vederea modificarii contractului, fara a fi negociat si fara a fi prezentat actul aditional la contract, incheindu-se Actul Adiţional nr.1/02.07.2014.

In ceea ce priveste aparenta dreptului, dispoziţiile obligatorii sunt cele cuprinse in art.1 si art.4 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate de comercianţi si consumatori.

Astfel, art.1 alin. 3 din Legea nr.193/2000 interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii, iar la art.4 alin.1 si 2 din aceeaşi lege se prevede ca: „o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor."

In acelasi timp, o clauza va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vanzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Or, sustine reclamantul, analizând clauzele prevăzute la pct.3-dobânzi si comisioane, alin.3.1 din Contractul de credit ipotecar nr.A, cu privire la modificarea unilaterala a dobânzii de către banca, respectiv la alin.3.3. din contract cu privire la dobanda penalizatoare si la perceperea comisionului de acordare si gestiune stipulate la pct.3, alin.3.2. din contract, cat si in ceea ce priveste pct.4. din contract cu privire la rambursarea ratelor direct in moneda creditului si dreptul băncii de a realiza conversia valutara la cursul de rulare al bancii, reclamantul apreciaza că acestea au natura unor clauze abuzive astfel cum sunt stabilite aceste clauze prin art.4 din Legea nr.193/2000 şi se impune înlăturarea lor din contract.

Prezumtia de legalitate este rasturnata prin simpla vizualizare a clauzelor prevăzute in Contractul de credit ipotecar nr.A, in ceea ce priveşte dobânzile impuse a se achita, suma calculata in cadrul raportului de expertiza anexat prezentei cereri de chemare in judecata nefiind certa si exigibila in sensul in care nu au fost respectate clauzele contractuale si legislaţia in vigoare, dobanda impusa la plata reclamantului fiind nelegala si abuziva.

In ceea ce priveşte urgenta necesara in vederea luării acestei masuri, reclamantul arata ca se afla in situatia in care de mai bine de un an de zile nu are un loc de munca, dovada fiind adeverinţa eliberata de către serviciul fiscal in care se poate vedea venitul realizat pe anul 2016, motiv pentru care ii este imposibil sa acopere suma reprezentând rata si dobanda abuziv stabilita de către banca. Mai mult decât atat, reclamantul doreste a se dispune suspendarea platii doar a dobânzilor abuzive impuse la plata, acesta urmand sa achite in continuare rata in sine, urgenta fiind reprezentata de lipsa fondurilor financiare si, implicit, de o executare a imobilului in cazul in care nu ar respecta aceste obligaţii de plata.

Cu privire la vremelnicie, reclamantul arata ca soluţia pe care o solicita este una temporara care nu afecteaza fondul cauzei, suspendarea platii dobanzii urmand a se aplica pana la soluţionarea cauzei privind acţiunea în constatare clauze abuzive, care face obiectul dosarului nr.A/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

In fine, cu privire la prejudiciu, reclamantul arata faptul ca acesta este unul iminent, rezultând din stabilirea unor sume de plata-dobânzi-nelegale si abuzive, sumele stabilite nefiind conforme cu legislaţia in vigoare si cu clauzele contractuale la care acesta a aderat, asa cum rezulta din expertiza contabila extrajudiciara efectuata si depusa la dosar, fiind vorba despre unui prejudiciu material ca urmare a stabilirii unei dobânzi de către parata, dobânda care a fost majorata unilateral de către banca, acest lucru conducând la nelegalitatea impunerii la plata a unor sume abuziv stabilite.

In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art.997 si urmatoarele NCPC, Legea nr.193/2000, O.U.G. nr.50/2010, Legea nr.296/2004, republicata, Legea nr.363/2007, O.G. nr.21/1992, O.U.G. nr.174/2008, Directiva 93/13/CEE.

In probatiune, reclamantul a solicitat incuviintea probei cu inscrisuriile anexate cererii.

Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 200 lei.

Parata, legal citata, nu a depus intampinare si nu s-a prezentat in fata instantei.

La termenul de judecata din data de 30.01.2017, instanta a incuviintat pentru reclamant proba cu acte.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de ..01.2012 a fost incheiat Contractul de credit ipotecar nr. A între reclamant şi BANCA SA, care ulterior a fost preluata de catre parata BANK SA, prin care i-a fost acordata reclamantului suma de 80.000 de euro, cu rambursare in 360 de rate lunare, pentru achizitionarea unui apartament. Contractul a fost modificat prin Actul Adiţional nr.1/02.07.2014.

Pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti se afla dosarul nr. A/299/2016 ce are ca obiect actiune in constatarea clauzelor abuzive din Contractul de credit ipotecar nr. A, formulata de reclamantul din prezenta cauza in contradictoriu cu parata din prezenta cauza.

Faţă de majorarea ratelor de credit datorate către bancă-determinată de creşterea dobânzii şi de faptul că o serie de clauze contractuale nu ar fi fost negociate între părţi-prin prezenta cerere de ordonanta presedintiala, reclamantul a solicitat suspendarea plaţii dobânzii pe care o datoreaza in baza Contractului de credit ipotecar nr. A pana la solutionarea definitiva a cauzei avand ca obiect acţiune în constatare clauze abuzive ce face obiectul dosarul nr. A/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

In continuare, instanta retine ca, in drept, potrivit art.997 C.pr.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii sau grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.

Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.

Reglementând prin dispozițiile art.997-1.002 NCPC procedura ordonanței președințiale, legiuitorul a stabilit condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la aceasta cale rapidă de soluționare a unei cereri: afirmarea de către reclamat a unei aparențe de drept, caracterul provizoriu al măsurilor dispuse, caracterul urgent și neprejudecarea fondului.

Urgența constituie o cerință esențială a ordonanței președințiale, fapt ce explică și enunțarea ei expresă de art.997 alin.1 C.proc.civ. În acest sens, textul menționat îngăduie instanței „să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice”, dar fără a defini conceptul de urgență, indicând doar situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării. În această ordine de idei, în literatura și practica judiciară s-a arătat că există urgență ori de câte ori păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu s-ar putea realiza în mod adecvat pe calea unei acțiuni de drept comun.

Fiecare dintre aceste situații reclamă unele explicații sau precizări. Cea de-a doua situație–„prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”–este o situație constitutivă urgenței. Dar, în sens invers, poate fi, de asemenea, urgență când prejudiciul pe care ordonanța tinde să-l prevină ar fi ulterior reparabil. Totuși, caracterul iremediabil al prejudiciului, fără a fi un element determinant, este adesea luat în considerare, la momentul pronunțării ordonanței. „Prejudiciu iminent” semnifică împrejurarea că el încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranță, dacă situația avută în vedere se perpetuează. Un prejudiciu eventual nu este suficient, dar un prejudiciu condiționat, în cazul când un eveniment determinat se va produce, poate justifica ordonanța.

Urgența este primejdia unui prejudiciu ireparabil sau prejudiciul serios care s-ar aduce prin întârziere, necesitatea care nu suferă nicio întârziere, pericolul atât de imediat, incat nicio chemare in judecata chiar cu termen scurt nu l-ar putea înlătura.

Nu in ultimul rând, urgenta trebuie sa rezulte din fapte concrete, instanța trebuind sa analizeze aceste fapte si nu o eventualitate sau o probabilitate.

In speta, in raport de toate consideratiile de mai sus cu privire la urgenta, instanta retine ca reclamantul nu a făcut dovada urgenţei măsurii solicitate, simpla susţinere că doreşte să evite un prejudiciu prin plata unor sume mai mari decât cele negociate fiind insuficientă. Condiţia urgenţei trebuie analizată în funcţie de faptele concrete şi de circumstanţele obiective ale cauzei, inclusiv în raport de intervalul de timp scurs de la data la care s-a produs, cel puţin parţial, faptul aşa-zis prejudiciabil şi data introducerii acţiunii. Afirmaţia reclamantului potrivit căreia în prezent achită o sumă mai mare decât cea pe care o plătea la momentul încheierii contractului din cauza unor clauze abuzive nu justifică urgenţa promovării acţiunii, având în vedere că plata unei sume mai mari de bani faţă de cea pe care o achita la începutul derulării raporturilor contractuale nu ţine de urgenţa la care face referire art.997 alin.1 C.proc.civ., şi anume aceea de condiţie specifică pentru însăşi formularea cererii în justiţie, ce ţine de însăşi natura ordonanţei preşedinţiale. Nu este vorba despre „un drept care s-ar păgubi prin întârziere” sau despre „prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara”, ci dimpotrivă, reclamantul va avea oricând posibilitatea de a solicita de la bancă restituirea sumelor de bani nedatorate, daca acest lucru se va dovedi real.

Astfel, instanta retine ca, majoritatea aspectelor invocate de reclamant în susţinerea cererii de ordonanţă preşedinţială sunt contemporane încheierii convenţiei de credit sau actului aditional (spre exemplu, caracterul fix sau variabil al dobânzii convenţionale, modul in care aceasta poate varia sau poate fi majorata, nenegocierea clauzelor contractuale). Or, pentru toata perioada de la data incheierii contractului (2012) cat si a actului aditional (2014) si pana in prezent reclamantul şi-a executat întocmai contractul, fără să reclame existenţa vreunei urgenţe care să justifice neachitarea ratelor corespunzătoare, care includeau si dobanda pretins majorata nelegal de catre banca. Mai mult, se mai retine si ca, desi sustine ca se afla in situatia in care de mai bine de un an de zile nu are un loc de munca, reclamantul a formulat prezenta cerere de ordonanta preşedinţiala abia in data de ..2017. Or, instanta retine ca, condiţia urgenţei trebuie analizată în funcţie de faptele concrete şi de circumstanţele obiective ale cauzei, inclusiv în raport de intervalul de timp scurs de la data la care s-a produs, cel puţin parţial, faptul aşa-zis prejudiciabil. În continuare, instanta apreciaza că nu se justifică urgența în condițiile în care, datele încheierii convenţiei de credit si actului aditional sunt ..01.2012 si 02.07.2014 iar data introducerii acţiunii este ..2017.

Cu privire la pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, in doctrina de specialitate s-a subliniat ca acest text are in vedere nu doar o masura de natura conservatorie, ci situatia in care dreptul ar putea fi pagubit prin formele lente ale procesului obisnuit, ceea ce in speta nu s-a dovedit de catre reclamant.

Instanta retine ca, urgenţa, ca o condiţie a ordonanţei preşedinţiale, nu trebuie confundată cu celeritatea specifică unui litigiu comercial sau cu dorinţa reclamantului, legitimă din punct de vedere psihologic, de a plăti, cât mai grabnic, sume mai mici în achitarea obligaţiilor asumate. Urgenţa la care se referă art.997 alin.1 C.proc.civ. are o altă semnificaţie, şi anume aceea de condiţie specifică pentru însăşi formularea cererii în justiţie, ce ţine de însăşi natura ordonanţei preşedinţiale.

Referitor la posibilitatea pierderii locuintei, instanta constata ca reclamantul nu a afirmat ca împotriva sa s-a început executarea silita, astfel ca aceasta sustinere este neîntemeiata. În situatia în care se va începe executarea silita, reclamantul are posibilitatea sa solicite suspendarea executarii silite.

Şi în ceea ce priveşte condiţia referitoare la neprejudecarea fondului, instanţa reţine că aceasta nu este îndeplinită, în condiţiile în care, acţiunea supune analizei modul în care raporturile contractuale dintre părţi se desfăşoară. Astfel, analizarea caracterului abuziv al clauzelor invocate, stabilirea naturii fixe sau variabile a dobânzii contractuale, stabilirea împrejurării dacă o serie de clauze au fost sau nu negociate, în procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale, ar aduce atingere fondului cauzei, şi anume acţiunii introduse pe calea dreptului comun, motiv pentru care ar fi încălcată condiţia neprejudecării fondului impusă de procedura specială prevăzută de dispoziţiile art.997 C.pr.civ. Chiar dacă în soluţionarea unei cereri pe cale de ordonanţă preşedinţială instanţa trebuie să cerceteze aparenţa dreptului, aceasta duce la aceeaşi soluţie de respingere, în condiţiile în care instanţa ar trebui să analizeze modul în care părţile au încheiat şi şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale până în prezent, fapt ce ar echivala cu o adevărată judecare în fond a pricinii.

Mai mult, instanta apreciaza ca, suspendarea executării contractului de credit in ceea ce priveste plata dobanzii nu are un caracter vremelnic, ci definitiv pe perioada suspendării. Altfel spus, suspendarea partiala a plăţii ratelor bancare (se limitează numai la suspendarea părţii din rata bancară a dobânzii) ar avea ca efect faptul că reclamantul nu ar mai plăti despăgubiri (daune-interese) pentru plata cu întârziere a ratelor, care in mod evident cuprind si dobanda, dacă acţiunea se respinge. Aceste despăgubiri sunt reprezentate în materia contractului de împrumut de dobânda moratorie-adică de penalităţile de întârziere (sau dobânda penalizatoare, aşa cum se exprimă banca) prevăzute de convenţia de credit. Altfel spus, suspendarea parţială a plăţii ratelor bancare in ceea ce priveste dobanda ar lipsi banca de folosinţa acestor sume-care în mod normal este acoperită prin perceperea de penalităţi de întârziere. Astfel, în caz de suspendare judecătorească a obligaţiei de a plăti dobanda până la soluţionarea litigiului de fond, reclamantul-dacă pierde litigiul-ar putea fi obligat să restituie băncii numai dobânda convenţională bancară (aceasta din urmă reprezentând „preţul” creditului, câştigul băncii, „fructele civile”). Reclamantul nu ar putea fi obligat şi la plata penalităţilor de întârziere („a dobânzii penalizatoare”), deşi, din perspectiva băncii, va fi vorba despre o situaţie tipică de executare cu întârziere a obligaţiei de plată in totalitate a ratei lunare, care cuprinde si dobanda. De aici rezultă caracterul definitiv al suspendării, restituirea de către reclamant a întregii sume datorate neacoperind eventualul prejudiciu încercat de bancă.

Pe cale de consecinta, avand in vedere ca, conditiile pentru admiterea ordonantei presedintiale trebuie intrunite cumulativ, iar in speta nu este indeplinita niciuna dintre conditii, asa cum s-a retinut mai sus, instanta va respinge actiunea ca neintemeiata.

Instanta va lua act ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge actiunea formulata de reclamantul DRC, domiciliat in …., în contradictoriu cu pârâta BANK SA, cu sediul în …., ca neintemeiata.

Ia act ca parata nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Cu drept de apel in termen de 5 zile de la pronuntare, care se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, …..

Domenii speta

Spete similare