Contestaţie la executare. Cerere de anulare a adreselor de înfiinţare a popririi.

Potrivit dispoziţiilor art. 574 din Codul de procedură fiscală, măsura de siguranţă a confiscării speciale sau a confiscării extinse, luată prin hotărârea instanţei de judecată, se execută, după cum urmează: c) atunci când confiscarea priveşte sume de bani ce nu au fost consemnate la unităţi bancare, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii organelor fiscale, în vederea executării confiscării, potrivit dispoziţiilor privind creanţele bugetare. Conform dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

La alin. 1 indice 1 din acelaşi act normativ se statuează că în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Cu excepţia cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii.

Conform art. 578 alin 1 C.proc.pen., dispoziţia din hotărârea penală privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune în executare prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea cheltuielilor organului care, potrivit legii, execută amenda penală.

În temeiul acestor dispoziţii,  s-a emis de către  Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penala  către intimată extras- f. 170, pentru suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în baza sentinţei penale nr. - şi un extras aflat la f. 174, pentru suma de 2.984.358,60 lei, reprezentând contravaloarea  a 9.947.862 de acţiuni deţinute la SC -”.

Potrivit art. 578 alin 2 C.proc.pen., în situaţia în care persoana obligată la plata cheltuielilor  judiciare către stat nu depune recipisa de plată integrală a acestora la instanţa de executare în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, executarea cheltuielilor judiciare se face de organul  indicat mai sus.

Ca atare, s-a procedat  la executare de către intimată. Potrivit art 110 C.proc.fisc. colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz. „Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi, printre altele lit h) ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti ori un extras certificat intocmit in baza acestor acte, in cazul creantelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanta judecatoreasca”.

 Potrivit art. 141 alin. 2 C.proc.fisc., titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, iar potrivit art. 141 alin. 6  titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136.

 Transpunând aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, rezultă că nu se pot reţine argumentele contestatoarei în sensul că nu există un titlu executoriu în baza căruia să se facă executarea silita în raport de sumele menţionate în adresa de înfiinţare a popririi ca  reprezentând cheltuieli judiciare şi nici în ceea ce priveşte veniturile din confiscări, întrucât sentinţele Tribunalului Bucureşti şi decizia penală nr. - au caracter executoriu. În acest sens, art. 632 C.proc.civ. arată că: (1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

-

Aşadar, toate aceste sume menţionate în adresa contestată provin din decizia penală, sentinţele penale anterior menţionate, fiind clară, contrar susţinerilor contestatoarei, natura creanţei menţionate în adresa de poprire si titlurile menţionate anterior, fiind descrise în titlurile executorii (rubrica „documentele prin care s-a evidenţiat suma de plata) S-au respectat aşadar dispoziţiile art. 144 din OG 92/2003 conform căruia „În toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu şi să se arate natura şi cuantumul debitului ce face obiectul executării” şi dispoziţiile art. 144 lit. g din Normele metodologice fiind specificată natura juridică a creanţei fiscale, creanţe provenite din decizia penala si sentinţa penală în sensul celor de mai sus, neputându-se vorbi de vreun viciu al adresei de poprire , aceasta cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege.

Se mai reţine că toate aceste titluri au fost comunicate contestatoarei, contrar susţinerilor acesteia ,  aşa cum rezultă din înscrisul de la f. 169, 173. Aşadar, vor fi înlăturate susţinerile contestatoarei în sensul că acestea nu au fost comunicate. Totodată, se menţionează în cuprinsul acestora temeiul emiterii lor, fiind emise de intimată în temeiul prevederilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedură fiscală , fiind acte de executare emise pentru punerea în executare a deciziei penale nr. -, în conformitate cu dispoziţiile art. 141 din Codul de procedură fiscală.

În executarea acestor sume, intimata a emis apoi, în conformitate cu dispoziţiile art. 149 alin. 5 din OG nr. 92/2003 (conform carora „ Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terţului poprit, dispoziţiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi), adresa de înfiinţare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terţi nr. 1871798/08.04.2015 (f. 10-11) , către terţii popriţi -,  fiind înştiinţată şi contestatoarea de înfiinţarea popririi, aşa cum rezultă din  scrisoarea recomandată semnată de primire de contestatoare – f. 167 (contrar susţinerii acesteia).

 Intimata a trecut la executarea creanţei stabilită prin titlurile executorii, prin poprire, executare care se realizează potrivit dispoziţiilor din Secţiunea a doua „Executarea silită prin poprire”, iar potrivit art. 149 alin. 1 din OG nr. 92/2003 „executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor”  (1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. (4) Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, respectate întrutotul de intimată, în acest caz nefiind necesară emiterea unei somaţii , ci doar înştiinţarea debitorului, ceea ce în speţă se regăseşte, fiind chiar unul dintre înscrisurile contestată.

în ceea ce priveşte critica de la punctul 2 al cererii de chemare în judecată, instanţa o va înlătura faţă de dispoziţiile art. 142 alin 1 C.proc.fisc., invocat chiar de către contestatoare.

Astfel, potrivit acestora „Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

Se afirmă de către contestatoare că pragul de 150% din valoarea pretinselor creanţe fiscale în care pot fi urmărite bunurile contestatoarei s-ar fi ridicat la 20.253.405 lei, însă intimata a pornit executarea  asupra unor bunuri ce depăşesc cu mult această valoare .

Reţine însă instanţa că textul invocat arată că, de regulă, executarea bunurilor proprietate a debitorului se face în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, ceea ce înseamnă că se poate depăşi acest prag fără ca aceasta să atragă nulitatea actelor de executare, iar pe de altă parte sunt vizate bunurile şi nu veniturile (ori în speţă e vorba de venituri).

Totodată, potrivit art. 142  OG nr. 92/2003 în cadrul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent modalităţile de executare silită prevăzute de prezentul cod. Iar potrivit alin 5 „Executarea silită se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare”. 

Aşadar, faptul că s-au instituit şi sechestre asupra acţiunilor deţinute la diverse societăţi comerciale nu are relevanţă, aceste acte fiind emise avându-se în vedere aceleaşi dispoziţii trasate de instanţa penală prin aceleaşi hotărâri, intimata având obligaţia de a le executa  potrivit dispozitivelor hotărârilor judecătoreşti puse în executare.

Totodată, din dosarul de executare nu rezultă că suma menţionată în adresa de poprire a fost deja executată pentru a se putea afirma că pragul a fost depăşit.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare