Obligaţie de a face. og nr. 81/2003.

Potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. 3 C.fiscal „Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri”.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, la data de 05.03.2014, DGITL Sector 1 a emis titlul executoriu nr. 456951, fiind stabilită în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 112.066 lei (f. 14), cu titlul de taxă clădiri (imobilul Vila -) aferentă perioadei septembrie 2010-septembrie 2013.

Conform dispoziţiilor art. 22 din OUG nr. 81/2003 „Începând cu data de 1 ianuarie 2008, activele fixe corporale de natura construcţiilor şi terenurilor aflate în patrimoniul instituţiilor publice vor fi reevaluate cel puţin o dată la 3 ani, în condiţiile prevăzute la art. 21, de o comisie numită de conducătorul instituţiei publice sau de evaluatori autorizaţi conform reglementărilor legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în contabilitate până la finele anului în care s-a efectuat reevaluare”.

Ultimul raport de reevaluare/31.12.2011 (f. 67-69) care priveşte mijloacele fixe construcţii printre care şi imobilul Vila - ce face obiectul contractului de închiriere nr. 1183/27.04.2010 (reziliat la data de 30.06.2013), a fost finalizat în aprilie 2012 şi depus la DGITL Sector 1, fiind înregistrat în evidenţa fiscală şi avut în vedere pentru determinarea creanţelor fiscale începând cu data de 31.05.2015, conform adresei nr. 225333/24.07.2015 (f. 62).

Soluţionând cu prioritate excepţia prematurităţii, invocată de pârâtă, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge în consecinţă. Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere că ultimul raport de reevaluare al imobilului a fost întocmit în luna aprilie 2012 având în vedere datele existente până la data de 31.12.2011, iar în aplicarea dispoziţiilor art. 22 din OUG nr. 81/2003, pârâta avea obligaţia de a întocmi un nou raport de reevaluare cel mai târziu la împlinirea unui termen de trei ani de la această dată. Prin urmare, raportul de reevaluare poate fi întocmit oricând în interiorul termenului de trei ani prevăzut de lege, nu doar la împlinirea acestui termen, motiv pentru care o solicitare făcută în interiorul perioadei de trei ani nu poate fi respinsă ca prematură.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine că aspectele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii nu sunt susţinute de probele administrate în cauză. În acest sens, astfel cum rezultă din dosarul fiscal comunicat de către DGITL Sector 1, pârâta a înregistrat la organele fiscale raportul de reevaluare finalizat în aprilie 2012 (cu dată de referinţă 31.12.2011), acest raport fiind avut în vedere de către organele fiscale inclusiv pentru stabilirea taxei pe clădiri datorate de către reclamantă în temeiul contractului de locaţiune nr. 1183/27.04.2010 care a încetat la data de 30.06.2013, conform solicitării reclamantei formulate prin adresa nr. 5518/05.07.2013.

Prin urmare, în ceea ce priveşte perioada pentru care au fost calculate creanţe fiscale, instanţa reţine că raportul de reevaluare/aprilie 2012 a fost valabil înregistrat în evidenţele fiscale începând cu data de 31.05.2012.

Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 din OUG nr. 81/2003, pârâta avea obligaţia de a întocmi un nou raport de reevaluare, iar la data formulării prezentei cereri, raportat la care reclamanta şi-a justificat interesul prin referire la creanţele fiscale stabilite în sarcina sa pentru perioada septembrie 2010-septembrie 2013, o atare obligaţie nu incumba pârâtei.

În sens contrar susţinerilor reclamantei privind lipsa unui raport de reevaluare pe ultimii cinci ani, organele fiscale au stabilit sumele datorate cu titlul de taxă pe clădiri având în vedere raportul de reevaluare/31.12.2011, raportul fiind întocmit şi depus de către pârâtă cu respectarea termenelor prevăzute de lege, situaţia reţinută fiind aplicabilă şi în ceea ce priveşte solicitarea reclamantei înregistrată sub nr. 143/21.11.2014.

Pentru aceste motive, reţinând că nu s-a făcut dovada existenţei în sarcina pârâtei a unei obligaţii de a face constând în întocmirea unui nou raport de reevaluare care să stea la baza stabilirii sumei datorate cu titlul de taxă clădire, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Instanţa va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată

Domenii speta

Spete similare