Noţiunea de premeditare

Prin sentinţa penală nr. 800/2015 pronunţată de Tribunalul Dolj, în baza art. 189 alin. 1 lit. a C.p. a fost condamnat inculpatul P. M. la pedeapsa principală de 20 ani închisoare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt că inculpatul P.M. a lucrat timp de aproximativ 9 luni, ca cioban, la stâna victimei B.M., între ei existând o înţelegere verbală pentru o perioadă de 2 ani. În acest timp, între cei doi au avut loc mai multe discuţii contradictorii referitoare la remuneraţia ce i se cuvenea inculpatului pentru munca prestată, inculpatul ameninţând-o pe victimă cu moartea dacă nu-şi respectă obligaţiile contractuale. Urmare a acestei stări conflictuale numitul B.M. a sesizat Postul de poliţie A.J. cu plângere privind infracţiunea de ameninţare, iar lucrătorii de poliţie i-au invitat, pentru data de 23.03.2015, la sediul postului, atât pe inculpat, cât şi pe victimă, în vederea rezolvării conflictului.

În dimineaţa de 23. 03.2015, în jurul orelor 08.00, inculpatul a luat de acasă un cuţit în lungime totală de 30 de cm, prevăzut cu teacă, pe care l-a pus la brâu şi s-a deplasat la sediul Postului de poliţie, unde a ajuns înaintea lucrătorilor de poliţie. În aşteptarea acestora, inculpatul s-a deplasat la un magazin alimentar situat în apropiere, de unde şi-a cumpărat o sticlă de 200 ml cu băutură spirtoasă, din care a consumat o parte. La scurt timp au sosit la sediul postului de poliţie agentul şef adjunct şi ajutorul şefului de post, care l-au invitat pe inculpat într-un birou, i-au adus la cunoştinţă conţinutul plângerii formulate împotriva sa şi i-au solicitat să dea o declaraţie scrisă cu privire la fapta reclamată. În timp ce scria declaraţia, inculpatul a fost apelat pe telefonul mobil de către o persoană, şi a cerut permisiunea să iasă afară şi să vorbească la telefon, lucru pe care l-a şi făcut.

În timp ce se afla în curtea Postului de poliţie, inculpatul a observat victima care sosea cu autoturismul şi a început să alerge în spatele maşinii. Potrivit declaraţiei martorului T.I., în momentul în care acesta l-a văzut pe inculpat alergând după maşina părţii vătămate, ştiind conflictul dintre cei doi, a ieşit din curte şi s-a îndreptat spre ei pentru a aplana un eventual conflict, moment în care a observat cum inculpatul l-a lovit pe B.M.. În acel moment a intervenit martorul T. care a observat că inculpatul avea un cuţit în mână. Martorul a arătat că totul s-a petrecut foarte repede, în momentul în care a ajuns lângă victimă, a constatat că aceasta fusese lovită în zona gâtului. În timp ce martorul se afla între cei doi inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu cuţitul în zona spatelui.

Ulterior, au intervenit şi ceilalţi lucrători din cadrul Postului de Poliţie A.J., imobilizându-l pe inculpat şi solicitând intervenţia ambulanţei, însă victima a decedat în drum spre spital.

S-a apreciat că premeditarea faptei reiese din faptul că inculpatul îi adresase victimei anterior ameninţări, fapt ce a determinat-o pe aceasta să formuleze plângere la poliţie împotriva acestuia. Pe de altă parte, s-a apreciat că premeditarea rezultă şi din faptul că inculpatul înainte de întâlnirea cu inculpatul s-a înarmat, venind la postul de poliţie cu cuţitul asupra sa.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul P.M. şi partea civilă B.I.I..

În motivarea apelului, inculpatul P.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice a primei fapte penale reţinute, din omor calificat în omor simplu, cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. A apreciat că nu a premeditat fapta, purtând cuţitul asupra sa încă de la 16 ani, întrucât este cioban şi avea nevoie în activitatea zilnică. Premeditare ar însemna ca făptuitorul să îşi exteriorizeze hotărârea luată prin adunarea de informaţii, procurarea de mijloace, căutarea de complici, pândirea victimei sau atragerea acesteia în cursă, ceea ce nu este cazul în speţă.

Curtea a constatat că nu se poate reţine circumstanţa atenuantă a provocării şi nici luarea unei hotărâri infracţionale spontane, fără premeditarea faptei. Astfel, singurul martor prezent la faţa locului în momentul în care inculpatul a lovit-o pe victimă este numitul T.I. Acesta a relatat că totul s-a întâmplat foarte repede, că inculpatul a alergat după maşina victimei, iar în momentul în care acesta cobora din maşină i-a aplicat prima lovitură cu cuţitul. Martorul se găsea la circa 10-12 metri. În momentul în care l-a văzut pe inculpat alergând după maşina victimei, la rândul său s-a îndreptat spre cei doi, pentru a preîntâmpina un eventual conflict, însă atunci când a ajuns lângă ei inculpatul îi aplicase deja o lovitură. Faţă de această desfăşurare a evenimentelor, este cert că victima nu avea timpul necesar pentru a începe să-i adreseze injurii şi ameninţări inculpatului, să arunce cu cheile spre el, ori pentru alte fapte de natură a provoca o tulburare suficient de puternică pentru a se reţine provocarea inculpatului. Astfel, rezultă şi faptul că inculpatul era hotărât, premeditase fapta şi urmările acţiunii sale.

Cu ocazia cercetării la faţa locului s-au găsit pe jos nişte chei, dar acestea probabil i-au căzut victimei din mână în timpul conflictului cu inculpatul. Martorul T. a arătat că inculpatul nu a făcut nici un gest de eschivare, aşa cum ar fi trebuit să facă, dacă victima l-ar fi lovit cu cheile în zona feţei. Mai mult, inculpatul, fiind audiat imediat după săvârşirea faptei, în prezenţa apărătorului, nu a prezentat modalitatea de desfăşurare a evenimentelor pe care o susţine ulterior, deşi atunci ar fi fost în mai mare măsură să relateze cu mai mare exactitate cele întâmplate, cu atât mai mult cu cât această pretinsă acţiune a victimei ar fi fost cea care l-a determinat să o lovească. Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi din fotografiile judiciare se constată că acele chei ale victimei au fost identificate în iarbă, în partea din dreapta-faţă a autoturismului. În situaţia în care victima ar fi aruncat cu aceste chei spre inculpat, acestea ar fi căzut în direcţia opusă locului unde au fost găsite, respectiv în partea din stânga-spate a maşinii, de unde venea inculpatul. Poziţia unde au fost identificate la cercetări aceste chei indică mai degrabă faptul că acestea i-au sărit din mână victimei în momentul în care inculpatul s-a repezit asupra sa şi a lovit-o.

Din planşele fotografice ataşate raportului de autopsie, una din lovituri a fost aplicată victimei la nivelul hemitoracelui posterior paramedian dreapta iar cealaltă, la nivelul regiunii latero-cervicale stânga. În declaraţia dată imediat după comiterea faptei inculpatul însuşi a arătat că prima lovitură a aplicat-o în spate, iar cea de a doua, după intervenţia martorului T., a fost în zona gâtului. Această variantă se coroborează cu declaraţia martorului T. în sensul că inculpatul a venit din spatele maşinii victimei şi i-a aplicat acesteia o lovitură în momentul în care cobora din maşină.

S-a mai susţinut că inculpatul avea cuţitul asupra sa deoarece urma să meargă la stână, acesta fiindu-i necesar în meseria de cioban în care urma să fie angajat.

Contrar celor susţinute de către inculpat, martorul V.D. a arătat că, deşi discutase anterior cu inculpatul despre o eventuală angajare a sa la stâna numitului M., nu era nimic stabilit în acest sens. Martorul a arătat că încercase să ia legătura cu inculpatul zilele anterioare întâmplării faptei, dar acesta nu răspunsese. Întrucât a fost sunat chiar în dimineaţa respectivă de numitul M. care l-a întrebat dacă inculpatul s-a hotărât sau nu să se angajeze la el, acesta la rândul său l-a sunat pe inculpat, care în momentul respectiv se afla în postul de poliţie şi care i-a spus că-l va suna mai târziu. Deci nu se poate susţine că inculpatul urma chiar în acea zi să meargă la oi, având nevoie de cuţit. În schimb, fusese anterior invitat la postul de poliţie, pentru acea dimineaţă şi s-a prezentat având asupra sa cuţitul descris.

Pentru existenţa premeditării trebuie să treacă un anumit interval de timp din momentul luării hotărârii şi până în momentul comiterii faptei, efectuarea unor acte de pregătire materială în vederea săvârşirii faptei şi efectuarea unor acte de pregătire morală, psihică în vederea săvârşirii infracţiunii.

Inculpatul a ameninţat-o cu moartea anterior pe victimă, ameninţări care au fost atât de serioase încât au determinat-o pe acesta să formuleze plângere penală împotriva acesteia, iar organele de poliţie i-au pus inculpatului să nu săvârşească faptele antisociale cu violenţă, faţă de B.M., fiind încheiat şi un proces-verbal în acesta sens cu 4 zile înainte de săvârşirea faptei. Prin urmare a existat o perioadă de timp între momentul în care inculpatul a luat hotărârea de a săvârşi fapta şi până în momentul comiterii acesteia. În ceea ce priveşte efectuarea de acte materiale de pregătire a săvârşirii faptei, acestea rezultă din înarmarea sa cu un cuţit, cuţit cu care a intrat în sediul poliţiei. S-a apreciat că au existat şi acte de pregătire morală, psihică a săvârşirii faptei, acestea rezultând din faptul că inculpatul, care aşa cum au declarat toţi martorii audiaţi nu era cunoscut ca şi o persoană consumatoare de băuturi alcoolice, a mers dimineaţa, la prima oră, înainte de a se deschide postul de poliţie, la un magazin unde a comandat şi a băut circa 150 ml de băutură spirtoasă Unirea. Singura explicaţie posibilă pentru acest consum de băuturi alcoolice, tari, la o oră matinală, de către o persoană care consuma alcool decât ocazional este aceea de a-şi face curaj în săvârşirea faptei.

Domenii speta

Spete similare