Revizuirea deciziei de pensie cu consecinţa sistării plăţii acesteia după o perioadă îndelungată de la emitere pe baza unor informaţii obţinute de Casa de Pensii de la lichidatorul fostului angajator.

Este nelegală revizuirea deciziei de pensiei şi sistarea plăţii acesteia după mai mult de 10 ani în care ea a produs efecte, numai pentru motivul că lichidatorul fostului angajator nu confirmă, pe baza documentelor deţinute, calitatea de angajat a beneficiarului pensiei, astfel cum rezultă din carnetul de muncă, fără ca documentele avute în vedere la acordarea pensiei să fi fost anulate şi fără a exista certitudinea că lichidatorul deţine întregul fond arhivistic relevant, întrucât această măsură constituie o sarcină disproporţionată pentru reclamantă din perspectiva art.1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Art.107 şi 113 din Legea nr. 263/2010

Art.179 din Legea nr. 263/2010

Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului 

în cauza Moskal contra Poloniei

Art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO

Prin cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr.632/118/2016 reclamanta [...] contesta decizia nr. 220337/11.01.2016 privind respingerea pensiei pentru munca depusă şi limita de vârstă - legea nr.3/1977 şi decizia nr.220337/11.01.2016 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale solicitând anularea ambelor decizii emise de casa Judeţeană de Pensii Constanţa ca nelegale, suspendarea executării deciziilor nr…./11.01.2016, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta arată că în luna septembrie 2015 nu a mai primit pensia în cuantumul cuvenit fără a primi nicio înştiinţare sau notificare din partea pârâtei, motiv pentru care a contactat telefonic Casa de Pensii Constanţa pentru a solicita lămuriri fiind ulterior contactată să se prezinte la sediul pârâtei unde i s-au comunicat deciziile contestate.

Reclamanta arată că drepturile de pensie i-au fost stabilite sub imperiul altei legislaţii aplicabile pârâta fiind în eroare când a apreciat prin prisma legii actuale a pensiilor că a primit necuvenit drepturile.

Pe cale de excepţie reclamanta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la ac?iune având în vedere că stabilirea dreptului la pensiei  avut loc în anul 1999 iar pârâta a invocat pretinse nereguli în anul 2015.

Pe fondul cauzei reclamanta arată că decizia privind recuperarea sumelor încasate necuvenit nu se coroborează cu celelalte decizii menţionate în prezenta contesta?ie pârâta invocând plata necuvenită a drepturilor de pensie a fost generată de atribuirea în mod eronat a unui punctaj în sistemul zootehnic corespunzător uni stagiu realizat de 25 de ani, deşi din buletinul de calcul din 01.10.2004 rezultă fără echivoc prestarea unui stagiu de 31 de ani şi 3 zile în condiţiile în care la data stabilirii dreptului său de pensie era necesar un stagiu de 25 de ani.

Reclamanta arată în continuare că un punctaj în sistemul zootehnic ar fi fost în dezavantajul său prejudiciind-o prin cuantumul unei pensii inferioare celei cuvenite în primul rând pentru prestarea a mai mult de 21 de ani în grupa a II-a de muncă aspect ce implică un punctaj suplimentar pentru determinarea cuantumului pensiei iar în al doilea rând pentru depăşirea cu mai bine de 6 ani a stagiului cerut de lege.

Pârâta nu a formulat întâmpinare însă prin notele scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat respingerea ac?iunii ca nefondată având în vedere că decizia nr.220337/11.01.2016 este o decizie de încetare a pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă deoarece nu sunt îndeplinite prevederile legii nr.3/1977, art.13, în sensul că stagiul total de cotizare realizat este mai mic decât stagiul minim de cotizare prevăzut de lege.

Pârâta a învederat că a emis o adresă către lichidatorul [...] pentru completarea adresei 448/22.09.2015 şi că în funcţie de răspunsul primit va proceda în consecinţă. Se mai arată că urmare a unei acţiuni de autocontrol s-a constata că în dosarul reclamantei datele referitoare la stagiul realizat nu corespund realităţii.

La termenul din data de 24.02.2016 instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa a respins-o având în vedere că emiterea deciziei de încetare a pensiei a fost emisă în urma unei acţiuni de autocontrol desfăşurată în cursul anului 2015, fiind astfel emisă înăuntrul termenului general de prescripţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 1012/04.05.2016, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a anulat decizia nr.[...]/11.01.2016 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă şi munca depusă şi decizia nr.[...]/11.01.2016 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit şi a respins capătul de cerere privitor la plata cheltuielilor de judecată ca nefondat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

 Reclamanta a fost beneficiara unei pensii pentru munca depusă şi limită de vârstă stabilită prin decizia nr.[...]/20.07.1999 avându-se în vedere un stagiu de 25 de ani 1 lună şi 27 de zile , drepturile fiind acordate începând cu data de 01.03.1999.

La dosarul administrativ depus de pârâtă în susţinerea acţiunii au fost depuse adeverinţa nr.157/23.02.1999 emisă de SC [...] SA , adeverinţa nr. …/19.01.1999, precum şi copia carnetului de muncă.

Prin decizia nr. …/11.01.2015 a fost respinsă cererea pentru munca depusă şi limită de vârstă a reclamantei deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.13 din Legea nr. 3/1977 în sensul că nu s-a dovedit o vechime în muncă de cel puţin 10 ani, aprecierea stagiului de cotizare realizat calculându-se în conformitate cu nota de constatare nr.16032/06.10.2015.

Instanţa a anulat această decizie având în vedere că în ceea ce priveşte cererea reclamantei  privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă pârâta pronunţase deja o soluţie de admitere la data de 20.07.1999 decizie neanulată până la data soluţionării prezentei cauze , astfel încât pronunţarea unei noi decizii în soluţionarea cererii este nelegală.

Afirmaţia pârâtei că aceasta reprezintă o decizie de încetare a pensiei nu este susţinută la nivel probator atât timp cât dispoziţia pârâtei din decizia contestată este clară în sensul că „se respinge cererea de pensionare”.

Este adevărat că la dosarul administrativ depus în cursul judecăţii a fost depusă o decizie emisă de pârâtă la data de 20.02.2016 dar care nu face obiectul prezentei cauze astfel cum aceasta a fost determinat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Totodată instanţa a apreciat ca nejustificată emiterea acestei decizii de atât timp cât calitatea de salariat a reclamantei în cadrul SC [...] SA în perioada 05.03.1977 - 23.10.1993, iunie 1994 -octombrie 1994, mai 1995 - septembrie 1995  este atestată şi de menţiunile din carnetul de muncă de la poziţiile 16-53.

Totodată, cu excepţia adresei emise către lichidator, pârâta nu a demarat vreun demers în vederea anulării menţiunilor din carnetul de muncă şi a adeverinţei emise de SC [...] SA  în legătură cu activitatea prestată de reclamantă.

Tribunalul a apreciat că decizia de încetare a plăţii pensiei ar trebui să aibă la bază certitudini anterior emiterii unei decizii de încetare şi nu doar neconcordanţe pe care pârâta  le-a interpretat în defavoarea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, invocând în esenţă următoarele: decizia nr. [...]/11.01.2016 este o decizie de încetare a pensiei pentru munca şi limita de vârstă, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 13 din Legea nr.3/1977, temei legal sub incidenţa căruia s-a produs înscrierea la pensie pentru limita de vârstă, în sensul ca stagiul total de cotizare realizat este mai mic decât stagiul minim de cotizare prevăzut de lege; decizia nr. [...]/11.01.2016 de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări priveşte pensia încasată necuvenit pentru perioada 01.11.2012 - 31.10.2015 în sumă totală de 21.548 lei; urmare a unei acţiuni de autocontrol, s-a constatat că în dosarul de pensionare nr. [...] aparţinând reclamantei [...], datele referitoare la stagiul realizat nu corespund realităţii; prin adresa nr. 1711/23.02.2016 s-a solicitat lichidatorului [...] completarea adresei nr. 448/22.09.2015; s-a constatat că prejudiciul produs bugetului asigurărilor sociale de stat, calculat conform dispoziţiilor art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 este de 21.548 lei, pentru perioada 01.11.2012 - 31.10.2015.

Pentru aceste motive, apelanta pârâtă solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată

 Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a susţinut, în esenţă, punctele de vedere exprimate şi prin cererea introductivă, solicitând respingerea apelului, ca nefondat.

În apel nu s-au administrat alte probe.

 Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480 Cod pr. civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Decizia contestată în cauză conţine menţiunea că nu s-a dovedit o vechime în muncă de cel puţin 10 ani şi că s-au avut în vedere constatările cuprinse în nota de constatare nr. 16032/06.10.2015.

Cu adresele nr.4719/02.04.2012 şi 6331/20.04.2012, pârâta a solicitat [...] să comunice dacă reclamanta a avut calitatea de angajat al SC [...] SA [...]  în anumite perioade.

Cu adresa nr.448/22.09.2015, [...], în calitate de lichidator judiciar al SC [...] SA ([...]) fostă GAS, IAS, [...], a comunicat că reclamanta a fost angajată numai în perioada 1966 – 1972 şi 15.04.1974 – 31.12.1975.

Dar, în carnetul de muncă [...] avut în vedere de pârâtă iniţial, aflat în dosarul administrativ depus în copie de aceasta, reclamanta figurează angajată la GAS [...] începând cu 01.06.1964, la IAS [...] din 01.05.1967 (încadrată prin reorganizare) până în 30.12.1976, la SC [...] începând cu 05.03.1977 până în 22.11.1985 (înscriere făcută de această societate în baza adeverinţei nr.56/19.01.1999, rubrica 25) apoi în acelaşi loc de muncă în perioadele  01.03.1986 – 21.11.1986 (dintr-o eroare materială indicat 1996, rubrica 27, fiind urmat de anul 1987), 03.03.1987 – 20.11.1987, 10.03.1988-25.11.1988, 05.03.1989 – 15.11.1989, 10.03.1990 - 20.11.1991, 01.03.1992 – 22.10.1992, 02.04.1993 – 23.10.1993

Apelanta a dispus încetarea pensiei intimatei bazându se exclusiv pe conţinutul adresei transmise de lichidator, fără a întreprinde verificări în mod direct.

Totuşi, reclamanta este beneficiara unei pensii pentru limită de vârstă începând cu 01.03.1999 (decizia nr.[...]/20.07.1999) iar apelanta a demarat procedurile de verificare abia în anul 2012 şi a dispus sistarea plăţii pensiei în anul 2016.

Se mai reţine că reclamanta este născută la 17.11.1943, având vârsta de 73 ani, vârstă la care în mod evident posibilitatea de a se integra pe piaţa muncii sunt practic inexistente. Totodată, nu rezultă că reclamanta are alte surse de venit.

Totodată, în condiţiile în care ceea ce se atestă de către lichidator sunt împrejurări din perioade îndepărtate în timp iar angajatorul nu mai există sau a fost supus unor procese de reorganizare (aşa cum este cazul de faţă) este de altfel posibil ca anumite înscrisuri să nu mai fie regăsite în arhivă.

Această împrejurare nu înseamnă că înscrisurile depuse în dosarul de pensie sunt false.

În plus, nu s a făcut dovada că emitentul răspunsului a preluat întreaga arhivă a fostului angajator pentru perioada relevantă.

Trebuie avut în vedere că din prevederile art.160 alin.5, art.161 alin. 2 şi art. 164 din Legea nr. 19/2000, rezultă că stagiul de cotizare şi veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă, fie din adeverinţe eliberate de angajator, aceeaşi concluzie rezultând şi din prevederile pct.VII.28 din Secţiunea B a normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, aprobate prin Ordinul 340/2001 emis de Ministerul Muncii. Este relevant în această privinţă că pensia reclamantului a fost stabilită sub imperiul Legii nr. 19/2000.

În acelaşi sens se reţine că din prevederile art.76 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr.257/2011, rezultă că veniturile care sunt avute în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual pot rezulta fie din carnetul de muncă, fie din adeverinţe eliberate de angajator.

În cauză, în carnetul de muncă este atestată perioada de activitate a reclamantei în cadrul acestei societăţi.

Trebuie avut în vedere că scopul carnetului de muncă era tocmai acela de a evidenţia activitatea în muncă pe parcursul acesteia şi de a se constitui într un document cu forţă probatorie proprie. Astfel, potrivit art.1 alim.1 din Decretul nr. 92/1976, carnetul de muncă era actul oficial prin care se dovedea vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de munca cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 22 din acelaşi act normativ stabileşte răspunderea pentru falsificarea carnetului de muncă sau înscrierea unor date nereale.

Ca urmare, în condiţiile în care nu s a dovedit că înscrierile din carnetul de muncă nu corespund realităţii şi nu a fost anulat în parte sau în tot acest act, el se bucură de prezumţia de legalitate şi face dovada stagiului de cotizare realizat de reclamantă.

Aceeaşi este şi situaţia adeverinţelor eliberate de societate în condiţiile în care angajatorului îi incumbă răspunderea pentru veridicitatea datelor înscrise în cuprinsul acestora conform art. 125 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit cu care angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informaţiilor pe care le înscriu, in baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează in vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.  În acest sens se are în vedere adeverinţa nr.56/19.01.1999 la care se face referire în carnetul de muncă în baza căreia rezultă că s-a completat carnetul de muncă chiar dacă la o dată ulterioară dar de către un angajator care avea calitatea de continuator al angajatorului GAS respectiv IAS [...].

Desigur, apelanta are posibilitatea să urmeze procedurile legale în situaţia în care consideră că înscrisurile respective cuprind date nereale şi, în cazul în care ele sunt anulate în tot sau în parte, poate proceda în consecinţă.

Până la acel moment, însă, nu există o justificare pentru a sista plata pensiei şi pentru a dispune recuperarea sumelor încasate cu titlu de pensie.

Ca urmare nu sunt îndeplinite condiţiile art.107 şi 113 din Legea nr. 263/2010 pentru sistarea plăţii pensiei şi, pe cale de consecinţă, nici ale art.179 din Legea nr. 263/2010.

Se mai are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În hotărârea pronunţată în cauza Moskal contra Poloniei, Curtea a avut în vedere că întârzierea cu care autorităţile au revizuit dosarul de pensie a fost relativ mare, de zece luni, timp în care decizia de pensie a produs efecte, iar faptul că reclamantei nu i s-a pretins restituirea sumelor încasate necuvenit nu atenuează suficient efectele măsurii. Curtea a mai reţinut că, în contextul drepturilor de proprietate, trebuie acordată o importanţă particulară principiului bunei guvernări, fiind de dorit ca autorităţile publice să acţioneze cu mare atenţie, în particular atunci când este vorba de probleme de o vitală importanţă pentru indivizi, cum sunt drepturile de asigurări sociale şi alte drepturi de proprietate. Curtea a concluzionat astfel că autorităţile, descoperindu-şi greşeala, nu şi-au îndeplinit obligaţia de a acţiona în timp util şi într-o manieră corespunzătoare.

Curtea a avut în vedere importanţa justiţiei sociale, considerând că, în principiu, autorităţile publice nu ar trebui împiedicate să îşi corecteze greşelile, chiar cele ce rezultă din propria neglijenţă, întrucât o concluzie contrară contravine doctrinei îmbogăţirii fără justă cauză şi, totodată, ar fi incorect pentru ceilalţi indivizi care contribuie la fondul de asigurări sociale, în particular pentru cei cărora li s a refuzat un beneficiu din cauză că nu au îndeplinit condiţiile legale, conducând în acelaşi timp la validarea folosirii inadecvate a resurselor publice limitate, ceea ce ar fi în sine contrar interesului public.

Cu toate acestea, Curtea a reţinut că acest principiu nu poate prevala în situaţia în care individului în cauză i se cere să suporte o sarcină excesivă ca rezultat al măsurilor care îl lipsesc de un beneficiu. Totodată, atunci când greşeala a fost cauzată chiar de autorităţi, fără nici o greşeală a unui terţ, trebuie să existe o abordare diferită a proporţionalităţii pentru a determina dacă sarcina născută a fost excesivă pentru reclamant.

În concret, în acea cauză, Curtea a reţinut că, urmare a măsurii adoptate, reclamanta a fost pusă în situaţia de a rămâne fără nici un venit de la o zi la alta, pensia fiind singurul său venit; Curtea a mai avut în vedere potenţialul risc ca, din cauza vârstei şi a realităţii economice a ţării, reclamanta să aibă dificultăţi semnificative în identificarea unui loc de muncă. În plus, s a mai avut în vedere că, deşi reclamanta ar fi avut dreptul la un alt tip de pensie anticipată imediat ce a pierdut dreptul la pensia specială, acest drept nu i a fost recunoscut decât în octombrie 2005 şi, deşi drepturile au fost stabilite începând cu octombrie 2002, sumele cuvenite au fost plătite fără nici o dobândă iar pensia cuvenită a fost cu 50% mai mică.

Chiar dacă se reţine compatibilitatea procedurii de revizuire a drepturilor de pensie, chiar în cazul revocării acestui drept, cu atât mai mult în cazul reducerii cuantumului ei, cu prevederile Conven?iei, şi chiar dacă este vorba de o greşeală a autorităţilor, excluzând deci culpa beneficiarului, aceasta nu înlătură însă obligaţia de a analiza proporţionalitatea măsurii cu scopul urmărit, în fiecare caz particular.

În această privinţă, apar deosebit de relevante următoarele aspecte: motivul pentru care drepturile de asigurări sociale au fost stabilite greşit, respectiv din culpa exclusivă a autorităţii publice sau există şi o culpă a beneficiarului sau a unui terţ; intervalul de timp după care autorităţile au acţionat pentru remedierea erorii; dacă reclamantului i se pretinde restituirea sumelor încasate necuvenit; dacă reclamantul are şi alte venituri; dacă pentru obţinerea pensiei reclamantul a renunţat la alte venituri; dacă reclamantul are perspectiva de a obţine rapid un loc de muncă sau alte venituri; dacă lipsirea de venituri are loc intempestiv; dacă reclamantul ar fi avut dreptul la un alt tip de venit în sistemul asigurărilor sociale şi dacă acest drept a fost recunoscut în timp rezonabil.

În concret, în cauza de faţă, lipsirea totală şi în mod intempestiv de venituri a reclamantei, care nu rezultă a avea alte venituri şi nici posibilităţi de a obţine astfel de venituri, rămânând fără mijloace de subzistenţă după mai mult de 15 ani în care a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă, pe baza unor informaţii obţinute de apelantă de la lichidatorul fostului angajator, fără ca documentele avute în vedere la acordarea pensiei să fi fost anulate şi fără a exista certitudinea că lichidatorul deţine întregul fond arhivistic relevant, constituie o sarcină disproporţionată pentru reclamantă din perspectiva art.1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Ca urmare, şi din această perspectivă soluţia primei instanţe este corectă.

Ca urmare, pentru restabilirea ordinii de drept încălcare, soluţia primei instanţe de anulare a deciziei contestate şi de obligare a pârâtei la plata drepturilor de pensie reţinute şi a cheltuielilor de judecată constituie singura rezolvare posibilă în vederea prevenirii încălcării în continuare a dreptului la pensie al intimatei, privit inclusiv din perspectiva dreptului de proprietate prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod pr.civ., se va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare