Anulare proces-verbal de contravenție – inaplicabilitatea dispozițiilor art. 2539 alin. 2 C.civ. referitoare la întreruperea termenului

Deliberând asupra cauzei, constată urmatoarele :

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 8.01.2016, sub nr. ….., petentul D.V.I. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-BRIGADA RUTIERĂ să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei  seria CP nr.8066786 din 18.07.2015. De asemenea, a solicitat instanţei repunerea în termenul de formulare a plângerii contravenţionale.

În motivarea cererii de repunere în termen, petentul a învederat instanţei că în speţă sunt incidente dispoziţiile art.2539 alin 2 C.civ, termenul de decădere de 15 zile fiind întrerupt.

Cu privire la fondul plângerii, petentul a învederat că procesul verbal de constatare a contravenţiei este nelegal fiind întocmit de un agent constatator necompetent şi netemeinic, întrucât nu este culpabil de producerea accidentului.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art.5,7 şi 21 OG 2/2001, art.2539 alin 2 C.civ.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti-Brigada Rutieră a formulat Întampinare prin care a solicitat instanței respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale, învederând, în apărare, că procesul verbal  de constatare a contravenției a fost intocmit cu respectarea prevederilor legale şi că se bucură de prezumţia de temeinicie.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 16 alin 1, art. 17 din OG 2/2001; art.57 alin 2 din OUG 195/2002.

La primul termen de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 78 C.pr.civ coroborat cu art.119 din OG 195/2002, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient forţat, a celuilalt conducător auto implicat în accident, P.M.M., precum şi a societăţilor de asigurare RCA a celor două autovehicule implicate în accident, respectiv: A.R.A. SA şi A.T. SA.

 Intervenientul forţat P.M.M. a formulat Întâmpinare(f.129-136) prin care a invocat excepţia tardivităţii introducerii plângerii contravenţionale iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.

 În susţinerea excepţiei tardivităţii plângerii contravenţionale, intervenientul forţat a învederat că, în privinţa termenului de formulare a plângerii sunt incidente dispoziţiile art. 31 alin 1 din OG 2/2001, nefiind incidente dispoziţiile art. 2539 alin 2 C.pr.civ care reglementează întreruperea termenului de prescripţie întrucât termenul de introducere a plângerii contravenţionale este un termen de decădere de drept procesual şi nu de drept substanţial, nesusceptibil de suspendare, întrerupere şi repunere în termen decât în condiţiile Codului de procedura civilă.

 Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale, invocată de către intervenientul forţat şi cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii,  formulată de către petent, instanţa reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin.1 din OG nr.2/2001: “Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării acestuia”.

Procesul verbal de constatare a contravenției seria CP nr.8066786 din 18.07.2015 întocmit de DGPMB-BRIGADA RUTIERĂ, împotriva căruia petentul a formulat plângerea care face obiectul prezentei cauze a fost înmânat petentului la data de 18.07.2015 aşa cum rezultă din menţiunile inserate în cuprinsul acestuia.

 De la data de  18.07.2015, curge termenul de 15 zile în care petentul putea formula plângere împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Calculând pe zile libere termenul de formulare a plângerii, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin 1 C.pr.civ, rezultă că ultima zi în care petentul putea formula plângere împotriva acestui proces verbal de constatare a contravenţiei este 3.08.2016.

La data de 3.08.2015 petentul a introdus pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, plângere contravenţională împotriva aceluiaşi proces verbal de constatare a contravenţiei, înregistrată sub nr. de dosar 89051/299/2015, prin Încheierea din 25.09.2015, rămasă definitivă prin respingerea cererii de reexaminare, instanţa dispunând, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin 4 C.pr.civ, anularea plângerii contravenţionale.

Analizând cererea de repunere în termen formulată de petent, instanţa reţine că dacă depăşirea termenului legal de decădere se datorează unor motive temeinic justificate, legiuitorul a admis posibilitatea pentru instanţă de a dispune repunerea părţii în termen, instituţia repunerii în termen fiind reglementată de art. 186 C.pr.civ.

Pentru a dispune repunerea în termen, potrivit alin. 1 al art. 186 C.pr.civ partea care solicită acest beneficiu trebuie să probeze că întârzierea a fost rezultatul unor motive temeinice, produse anterior datei împlinirii termenului şi de asemenea să îndeplinească actul de procedura într-un termen de decădere de 15 zile – calculat de la data când a încetat împiedicarea. În acelaşi termen trebuie să se arate motivele care au condus la depăşirea acestui termen si să se solicite repunerea in termen.

Or, în speţă, petentul nu a invocat niciun motiv temeinic care să justifice repunerea în termen, instanţa reţinând de altfel că, raportat la motivul invocat de petent în susţinerea acestei cereri, respectiv incidenţa dispoziţiilor art. 2539 alin 2 C.Civ, petentul a înţeles să invoce în fapt formularea în termen a plângerii contravenţionale ca efect al întreruperii termenului de decădere de 15 zile prin introducerea, în termen, a plângerii anulate prin Încheierea din 25.09.2015 pronunţată în dosarul nr.89051/299/2015 şi reiterarea acesteia în termenul de 6 luni de la data anulării plângerii iniţiale.

Prin urmare instanţa trebuie să clarifice dacă în speţă sunt incidente dispoziţiile art.2548 alin 2 C. civ rap. la art. 2539 alin 2 C.civ, răspunsul, în opinia instanţei fiind negativ, motivat de următoarele considerente:

 Conform art. 180 C.pr.civ: “Termenele procedurale sunt stabilite de lege sau de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedura sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedura.

 În condiţiile în care OG 2/2001 nu conţine prevederi exprese cu privire la natura termenului de 15 zile, natura acestuia de termen de decădere de drept procedural sau termen de decădere de drept substanţial trebuie determinată raportat la efectele produse prin nerespectarea acestor termene.

Din această perspectivă, nerespectarea termenului de introducere a plângerii contravenţionale conduce la pierderea dreptului de acces la instanţă şi nu la pierderea unui drept substanţial, or, dreptul de acces la instanţă este un termen exclusive procedural care se încadrează în dreptul prevăzut de art. 6 din Convenţia E.D.O. şi nu un termen care apără un drept material.

Plângerea este o cale de atac specifică în materie contravenţională, iar căile de atac sunt supuse în mod evident dispoziţiilor Codului de procedură civilă din punct de vedere al termenului în care pot fi formulate, termenul de formulare a plângerii contravenţionale fiind un termen procedural, legal, imperativ şi de decădere, fiind supus cauzelor de întrerupere reglementate exclusiv de Codul de procedura civilă şi fiind susceptibil de repunere în termen.

 Prin urmare, dispoziţiile art. 2548 alin 2 C. civ rap. la art. 2539 alin 2 C.civ nu sunt aplicabile termenului de formulare a plângerii contravenţionale ci numai termenelor de decădere de drept substanţial şi în concluzie, plângerea care face obiectul prezentei cauze fiind introdusă cu depăşirea evidentă a termenului de formulare a plângerii, iar cererea petentului de repunere în termen nefiind întemeiată, pentru considerentele expuse anterior, instanţa va admite excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale, invocata de intervenientul P.M.M..

Va respinge ca neîntemeiată cererea petentului D.V.I., de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenţionale şi va respinge plângerea contravenţională  ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale, invocata de intervenientul P.M.M. cu domiciliul în …..

Respinge ca neîntemeiată cererea petentului D.V.I. cu domiciliul ….., de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenţionale.

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul D.V.I. în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti-Brigada Rutieră cu sediul în sector 3, Bucureşti, STR. LOGOFĂTUL UDRIŞTE, nr. 9-15 şi intervenienţii forţaţi P.M.M., SC A.R.A. SA cu sediul în ….. şi  SC A.T. SA cu sediul în ….., ca tardiv formulată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06.09.2016.

PREŞEDINTEGREFIER,

Domenii speta

Spete similare