Contestaţie la executare. Excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea procesul verbal de contravenţie seria r 12 nr. 0283076/02.05.2012 . Inexistenţa în sarcina contestatorului la data depunerii de către creditor a cererii de

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În conformitate cu disp. art 248 alin. 4 Cod Proc Civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea procesul verbal de contravenţie seria R 12 nr. 0283076/02.05.2012 constatând următoarele următoarele:

Conform dispoziţiilor  art.713 alin.2 C.proc.civ., „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui”.

Calea de atac prevăzută de lege pentru anularea unui proces verbal de contravenţie este cea a plângerii contravenţionale, reglementată de OG 2/2001. În consecinţă, pe calea contestaţiei la executare nu se pot face apărări şi nu se poate cere anularea procesului-verbale de contravenţie.

Având în vedere dispoziţiile legale menţionate anterior, instanţa constată că este inadmisibilă, pe calea contestaţiei la executare, cererea contestatorului de anulare a procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria R 12 nr. 0283076/02.05.2012, motiv pentru care instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii acestui capăt de cerere, invocată de instanţă din oficiu, şi îl va respinge ca inadmisibil.

Asupra fondului contestaţiei împotriva actelor de executare silită, instanţa reţine următoarele:

În dosarul de executare nr. 3228/2015 deschis pe rolul Biroul Executorilor  Judecătoreşti Asociaţi C., creditoarea CN  a solicitat punerea în executare silită a creanţei constând în suma 28 EUR reprezentând tarif de despăgubire stabilite prin titlul executoriu constând în procesul-verbal de contravenţie seria R 12 nr. 0283076/02.05.2012, ce constituie titlu executoriu, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.

Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 şi 31 din OG 15/2002, dispoziţie legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanţă a căror executare se solicită a fi executată silit.

Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările ţi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.

În conformitate cu art. 15 alin. 2 din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 şi 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravenţională care conţine dispoziţii mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv şi contravenţiilor săvârşite de către debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legii menţionate. În aceste condiţii, prin raportare la principiului constituţional al retroactivităţii legii contravenţionale mai favorabile, instanţa constată că contestatorului nu i se mai poate atrage răspunderea contravenţională, sau o altă formă de răspundere juridică derivată, întrucât obligaţia acestuia de a plăti suma de 28 de euro nu mai are niciun suport legal în prezent.

În acest sens, respectiv al calificării dispoziţiilor din art.II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravenţională mai favorabilă este şi decizia Curţii Constituţionale nr.385/2013, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a acestui articol, Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecinţele săvârşirii unei contravenţii. Ca urmare a abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire – suplimentar  faţă de obligaţia de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul  pentru care nu s-a achiziţionat rovinieta – textul de lege criticat conţine, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravenţional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.

De asemenea, prin Decizia nr.112/2014 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, Curtea Constitutionala a retinut că referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 şi dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecinţele săvârşirii unei contravenţii. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire - suplimentar faţă de obligaţia de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziţionat rovinieta - textul de lege criticat conţine o normă contravenţională mai favorabilă, în concordanţă cu prevederile art.15 alin.(2) din Legea fundamentală. 

În considerentele aceleasi Decizii, Curtea Constitutionala a aratat ca in privinta art.II din Legea nr.144/2012 sunt valabile si considerentele Deciziei nr. 228/2007 referitoare la exceptia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.12 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, in cuprinsul careia a retinut că aplicarea legii noi care nu mai prevede şi nu mai sancţionează contravenţional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia şi la stadiul derulării cauzei.

Totodată, Curtea a constatat că contravenţia, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârşirii şi constatării acesteia, cât şi sub aspectul aplicării şi executării sancţiunii şi că, din acest punct de vedere, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie, sancţiunile contravenţionale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancţiunile nu se mai execută. Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate până la data intrării sale în vigoare şi că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede şi nu mai sancţionează fapta, doar la situaţia neaplicării sancţiunii echivalează cu deturnarea intenţiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancţiunilor aplicate şi neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.  Curtea a conchis că o sancţiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.

Prin urmare, având în vedere considerentele menţionate anterior, instanţa constată că nu mai există în sarcina contestatorului la data depunerii de către creditorul CN a cererii de executare silită, respectiv 28.05.2015 (f.101) obligaţia de plată a sumei de 28 EUR reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesul-verbal de contravenţie, executarea silită fiind, ca atare, nelegală, motiv pentru care în temeiul art.712 Cod Proc.Civ. instanţa va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 3228/2015 deschis pe rolul Biroul Executorilor  Judecătoreşti Asociaţi C..

Asupra cererii de întoarcere a executării silite, în conformitate cu prevederile art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, observând că s-a desfiinţat executarea silită, precum şi că în dosarul de executare nr. 3228/2015 s-a executat din contul contestatorului suma 465,90 lei, astfel cum rezultă din înscrisul privind situaţia popririi aflat la dosar la fila 63 instanţa va admite acest capăt de cerere şi va dispune întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei la restituirea către contestator a sumei de 465,90 lei.

Totodată, instanţa va dispune restituirea către contestator a contravalorii taxei judiciare de timbru în cuantum de 38 de lei achitate potrivit chitanţei nr. 000996/12.01.2016 (1) şi a contravalorii taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei achitate potrivit chitanţei nr. 000996/12.01.2016 (2),  în condiţiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013..

Faţă de soluţia asupra cererii de  întoarcere a executării silite, instanţa, în baza art 453 Cod Proc. Civilă, întrucât  intimata este în culpă procesuală, prin demararea, în mod nelegal, a formalităţilor de executare silită, determinând contestatorul să promoveze prezenta contestaţie la executare în care instanţa a dispus comunicarea unei copii a dosarului de executare, instanţa o va obliga la plata în favoarea Biroului Executorilor  Judecătoreşti Asociaţi C., a sumei de 73,2 lei reprezentând taxă fotocopiere dosar de executare.

Domenii speta

Spete similare