Pretenții. Răspundere civilă delictuală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în data de 11.08.2011 a avut loc o inundaţie la apartamentul 55 din Bl.A, sc.6, et.6 din imobilul situat în B., str. G., nr.6-8, sector 1 propritatea pârâtului, apartamentul cu nr.45 situat la etajul inferior suferind avarii astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului de daună nr. ACP2/MB/100485/11 (filele 6-63).

Conform devizului estimativ de reparaţii (fila 19) suma necesară reparării pagubelor produse apartamentului 45 este de 1965,80 lei.

În data de 11.01.2013, reclamanta a achitat în contul asiguratului, suma de 1535 lei, în considerarea contractului de asigurare (f.9).

În drept, instanţa retine ca, în materia asigurării de răspundere civila, Legea nr. 136/1995 şi noul Cod civil stabilesc existenta unor raporturi juridice între asigurator şi terţa persoana păgubită, născute prin subrogare, raporturi juridice ce izvorăsc ex delictu.

Astfel, art. 2210 alin.1 din noul C.civil reglementează subrogarea asiguratorului în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa, reţine că, în speţă, reclamanta, achitând în baza poliţei de asigurare a locuinţei seria ACP nr. 0344373, în interesul persoanei păgubite contravaloarea reparaţiilor necesare, iar potrivit chitanţei de plată (fila 9), a preluat acţiunea de care acesta beneficia, în baza art. 2210 din noul C.civil.

Pe fondul cauzei instanţa urmează să analizeze dacă în ce îl priveşte pe pârât, sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

În ceea ce priveşte despăgubirile solicitate de reclamantul-pârât având în vedere fapta ilicită a pârâtului săvârşită la data de 11.08.2011, prin raportare la prevederile art.6 alin.2 C.civ conform cărora Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. şi ale art.103 din Legea 71/2011 conform cărora Obligaţiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor. instanţa va analiza pretenţiile reclamantei prin raportare la prevederile Codului civil de la 1864.

Deşi temeiul de drept este afirmat potrivit Codului civil, respectiv art.1357 C.civ. instanţa va analiza dispoziţiile corespondente din C.civ.1864.

Potrivit art.998 C.civ. 1864 conform căruia Orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara., instanţa va analiza incidenţa răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv dacă există fapta ilcită, prejudiciul, vinovăţia şi raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

Cu privire la fapta ilicită, aceasta este definită de doctrină ca fiind orice acţiune sau inacţiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului unei persoane, fapta ilicită fiind denumită delict civil.

Instanţa constată că, din situaţia de fapt calificată juridic de către reclamanta, care a formulat acţiunea prin avocat, nu rezultă care este fapta săvârşită de pârâtul ZC, aceasta menţionează că problemele apărute la apartamentul proprietatea asiguratului PC se datorează unei avarii apărute la conducta de apă a apartamentului aflat la etajul superior, respectiv apartamentul nr.55 proprietar fiind ZC.

Din această expunere nu rezultă care este fapta pârâtului prin care a încălcat normele dreptului obiectiv şi care a avut ca urmare prejudiciul suferit de asiguratul reclamantei astfel că instanţa nu constată să fie întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

În măsura în care instanţa, în interpretarea hiper in extenso a dispoziţiilor art.22 alin.4 C.proc.civ. ar considera, în ciuda cauzei arătate în mod explicit de către avocat, că de fapt se solicită analizarea condiţiilor răspunderii pentru lucruri, instanţa ar reţine că art.1000 alin.1  C.civ.1864 conform căruia Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra. impune ca şi condiţie pentru răspunderea civilă delictuală obiectivă existenţa pazei juridice a celui chemat să repare prejudiciul asupra lucurului de care acesta răspunde.

Paza juridică stabilită prin dispoziţia normativă precitată decurge dintr-un drept care presupune obligaţia de a preîntâmpina producerea vreunui prejudiciu prin mijlocirea lucrului, ori reclamanta nu a administrat niciun mijloc de probă din care să rezulte că pârâtului îi aparţine paza juridică asupra apartamentului nr.55 şi cu atât mai puţin nu a administrat niciun mijloc de probă din care să rezulte că prejudiciul a fost cauzat de lucru, întrucât în măsura în care prejudicul ar fi fost cauzat de spargerea unei coloane magistrale de apă, paza juridică ar aparţine Asociaţiei de propritari conform Legii 230/2007, instalaţia de apă aflându-se în proprietate comună forţată.

 Instanţa totuşi reiterează reticenţa faţă de analiza unei alte cauze juridice a cererii decât cea cu care nu a fost învestită şi va respinge cererea întrucât nu există fapta ilicită a pârâtului.

Pentru toate considerentele anterior expuse instanţa va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare