Infracţiunea de ultraj

Constată că prin rechizitoriul nr. /115/P/2015 al Parchetului Moineşti, jud. Bacău şi înregistrat sub nr…../260/2015 pe rolul Judecătoriei Moineşti, a fost trimis în judecată inculpatul B.H.M. , pentru săvârşirea infracţiunii  de ultraj , prev. de art.257 al.1,4 din C.pen.

În actul de sesizare a instanţei se arată că inculpatul la data de 22.12.2014  a lovit executorul judecătoresc B.J., aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu şi în legătură cu exercitarea acestor atribuţiuni, cauzându-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, fără spitalizare.

Din probatoriul administrat în cauză, materialul de urmărire penală şi declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarele:

B.J.  este executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi avea sediul în mun. M. 

În cadrul activităţii acestuia a fost investit  pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti în care era implicată ca şi parte  R.S. , care viza  o sumă de bani.

  Inculpatul B.H.M.  în data de 22.12.2014,în jurul orei 10,20, împreună cu R.C.L. şi R.F. , s-au deplasat  la sediul executorului judecătoresc pentru a obţine anumite informaţii în legătură cu punerea în executare .

Cele două persoane de sex feminin au rămas în maşina cu care s-au deplasat, respectiv un autoturismul  marca Renault Clio culoare gri metalizat, cu nr. BC 54 …, iar B.H.M. a intrat în sediul unde B.J.  se afla în exercitarea atribuţiunilor de serviciu şi i-a solicitat explicaţii în legătură cu executarea  în curs  ce o privea pe mama prietenei sale.

Între cei doi a avut loc un schimb de replici, iar inculpatul nemulţumit de răspunsurile primite a lovit persoana vătămată  cu pumnul în piept, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate,  peste un radiator electric, suferind o plagă contuză superficială cu detaşarea unui mic lambou pe faţa dorsală a degetului mijlociu, de la mâna stângă, pentru care medicul legist a apreciat că are nevoie de  4-5 zile îngrijiri medicale, fără spitalizare.

După lovirea executorului judecătoresc , inculpatul a părăsit biroul acestuia şi s-a urcat în maşina cu care venise .

Legal citat inculpatul nu s-a prezentat în instanţă făcând dovada că nu se sustrage cercetării judecătoreşti în sensul că lucrează în Anglia unde are de susţinut şi o serie de examene (file 53-55 dosar).

Instanţa a pus în discuţie aplicarea art.374 pct.7 Cod proc penală în sensul de a nu se mai readministreze probele în faza cercetării judecătoreşti , nefiind contestate în faza de cameră preliminară.

Martora R.C.L., confirmă faptul că în acea zi inculpatul  a intrat în sediul în care-şi desfăşura activitatea executorul judecătoresc, ea aşteptând în maşină cu mama sa, iar când a revenit a povestit că  nu s-a putut înţelege cu B.J. , care l-a dat afară din birou, fără a preciza ceva în legătură cu vreo altercaţie fizică ivită între ei.

Martora R.F.  confirmă şi ea litigiul cu OMV-ul , în urma căruia s-a ajuns la executarea silită  instrumentată de către executorul judecătoresc şi la fel ca fiica sa declară că inculpatul a intrat în birou , iar când a revenit era puţin speriat  şi i-a cerut să plece. În legătură cu agresiunea reclamată  , respectivul i-ar fi relatat că B.J.  avea telefonul în mână , iar el din greşeală i-ar fi dat peste mână, iar telefonul i-a căzut.

Martora A.N. , care la acea dată lucra  la cabinetul executorului şi care se afla în încăpere ,  relatează cum , a intrat un bărbat pe care nu-l cunoştea şi s-a adresat direct executorului , fără ca ea să-şi amintească dacă l-a ameninţat sau înjurat.

Nu a fost atentă la discuţia dintre cei doi, pentru că lucra pe calculator, însă a văzut cum B.J.  a căzut lângă un birou, peste un calorifer, iar bărbatul ce de abia intrase a părăsit în grabă sediul cabinetului. Împreună cu B.J.  au ieşit în urmărirea acestuia şi au fotografiat maşina în care acesta s-a urcat.

Martora L.C.G. , ce se afla şi ea în cabinetul executorului şi a observat cum un tânăr a intrat şi a avut o discuţie cu B.J. în legătură cu un dosar privind plata unor sume de bani, l-a ameninţat cu moartea şi apoi a venit după birou şi l-a lovit în zona pieptului, victima dezechilibrându-se şi căzând peste un calorifer.

Fapta a fost dovedită şi prin : plângerea  şi declaraţiile persoanei vătămate fl.3-5, 8, 18-19, 20;planşe foto fl.20; proces verbal de verificare în baza de date fl.6 , 35-36; certificat medico legal fl.11; declaraţii martori  fl.7, 21-23, 25.

Persoana vătămată a solicitat schimbarea încadrării juridice în art.38 alin.2 din Legea 188/2000.

Reprezentantul Parchetului a solicitat de asemenea schimbarea încadrării juridice în art.257 alin.1 Cod penal.

Va fi respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice în art.38 alin.2 din Legea 188/2000 deoarece acest text de lege este abrogat .

În ceea ce priveşte schimbarea de încadrare juridică solicitată de reprezentantul Parchetului , aceasta va fi admisă deoarece executorul judecătoresc nu este unul subiecţii pasivi ai infracţiunii aşa cum sunt prevăzuţi limitativ în aliniatul 4 , respectiv : poliţist sau jandarm.

Fapta inculpatului B.H.M.  care, în data de 22.12.2014, a lovit executorul judecătoresc B.J. , aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu  şi în legătură cu exercitarea acestor atribuţiuni, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de ultraj faptă prevăzută şi pedepsită de art.257  al.1 din C.pen.

La individualizarea pedepsei , conform art. 74 NCP se va face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Inculpatul nu a mai fost condamnat , aşa cum rezultă din fişa cazier , a avut o atitudine sinceră , colaborând cu organele de urmărire penală .

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi prin  aplicarea unei amenzi penale.

În baza art.63 Cod penal nou se va atrage atenţia inculpatului asupra faptului că neexecutarea cu rea-credinţă a pedepsei amenzii penale aplicate conduce la înlocuirea numărului de zile-amendă rămase neexecutate cu un număr echivalent de zile de închisoare.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale.

Condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite, a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăţia autorului faptei ilicite.

Fapta ilicita reprezintă o acţiune sau inacţiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.

Prejudiciul produs in dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle in legătura de cauzalitate cu fapta ilicita in sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al acţiunii autorului faptei ilicite.

Vinovăţia reprezintă latura subiectiva a răspunderii civile delictuale si consta in atitudinea de voinţă si conştiinţă a autorului faptei ilicite fata de aceasta si rezultatul socialmente periculoase.

Din coroborarea tuturor probelor administrate, instanta retine ca prin fapta savarsita , inculpatul a săvârşit o fapta ilicita in sensul de actiune prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, a adus prejudicii dreptului subiectiv la integritate fizica a persoanei vătămate.

Prejudiciul produs reprezintă efectul negativ suferit de acesta si reiese din certificatul medico-legal care atesta faptul ca a fost atins dreptul la integritate fizica, iar in urma faptei ilicite săvârşită de catre inculpat, persoana vătămată având nevoie de 4-5 zile de ingrijiri medicale.

Din probele administrate instanţa reţine că există o legătură de cauzalitate între fapta ilicita săvârşită de inculpat si prejudiciul suferit de partea civilă , in sensul ca acest efect negativ a fost rezultatul direct si nemijlocit al acţiunii autorului faptei ilicite.

Din coroborarea probelor înscrisuri cu declaraţia martorului dată în faţa instanţei, cele date în cursul urmăririi penale, cât şi cu declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, instanţa consideră că în cauză este îndeplinită şi condiţia vinovăţiei inculpatului , aceasta fiind probată sub forma intenţiei.

Astfel, inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptelor lor (vătămarea integrităţii corporale a persoanei vătămate ) şi a urmărit sau a acceptat posibilitatea producerii rezultatului, prin săvârşirea faptei ilicite.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile civile răspunderii civile delictuale instanţa urmează să aprecieze asupra cuantumului despăgubirilor solicitate de persoana vătămată.

Fiind îndeplinite condiţiile civile ale răspunderii civile instanţa urmează să statueze si cu privire repararea prejudiciului moral suferit de persoana vătămată.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudicii aduse integrităţii fizice şi onoarei unei persoane presupune o apreciere subiectiva din partea judecătorului care, însă, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecăţii, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite si sa aprecieze intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.

Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justa cauza a celui care pretinde daune morale.

Instanţa constată că suma de 10.000 euro reprezentând daune morale apare ca fiind o suma disproporţionată si nerezonabila in raport cu suferinţele fizice si psihice încercate de partea civilă în urma faptei săvârşite de inculpat.

Fata de toate cele ce preced, statuând in echitate, in lipsa unor criterii legale, instanţa apreciază ca suma solicitată nu este o suma rezonabila, proporţională cu prejudiciul suferit si inerentele suferinţe psihice provocate persoanei vătămate prin fapta inculpatului.

În baza art. 274 alin. (1) N.C.proc.pen., va fi obligat inculpatul la plata sumei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare