Conflict negativ de competenţă. Neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale relative în condiţiile art. 130 alin.3 C.pr.civ. Imposibilitatea invocării excepţiei de către instanţă din oficiu.

Conflict negativ de competenţă. Neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale relative în condiţiile art. 130 alin.3 C.pr.civ. Imposibilitatea invocării excepţiei de către instanţă din oficiu.

Acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare, iar competenţa teritorială de soluţionare a unei astfel de acţiuni, înregistrată înainte de data de 15 februarie 2013, se determină în condiţiile art. 5, art. 7 şi art. 10 pct. 1 din V.C.proc.civ., respectiv în condiţiile art. 107 – art. 110 şi art. 113 pct. 3 din N.C.proc.civ., pentru acţiunile formulate după această dată.

Fiind vorba de o competenţă teritorială de drept comun, regulile de invocare a unei eventuale excepţii de necompetenţă teritorială se circumscriu art. 130 C.proc.civ. Potrivit acestui text, poate fi invocată din oficiu numai necompetenţa generală, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică. Conform art. 130 alin.3 C.proc.civ., necompetenţa teritorială de ordine privată (de drept comun) poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

(Sentinţa civilă nr. 325/24.03.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești, sub nr. 4xx/838/201x, reclamantul I.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D.D.I. pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafaţă totală de 1x.xxx mp situat în extravilanul comunei I. , jud. Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 6xx/1x.0x.201x pronunţată de Judecătoria Lieşti, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Liești şi s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a pronunţa astfel, Judecătoria Lieşti a reţinut următoarele:

Excepția necompetenţei teritoriale este o excepție de procedură, absolută și dilatorie. Prin Decizia ÎCCJ nr. 8/10 iunie 2013, pronunţată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare. Competenţa teritorială de soluţionare a unei astfel de acţiuni, înregistrate înainte de intrarea în vigoare a Noului cod de procedură civilă, se determină în condiţiile art. 5, art. 7 şi art. 10 pct. 1 V.C.proc.civ.

Aceste dispoziții legale au corespondent în art. 107-110 şi art. 113 pct. 3, N.C.proc.civ. pentru acţiuni introduse ulterior intrării acestuia în vigoare. Totodată, potrivit art. 517 alin. (4) C.proc.civ.,dezlegarea problemei de drept prin recursul în interesul legii este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României.Astfel, potrivit art. 107 alin. (1) C.proc.civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Totodată, potrivit art.113 alin. 1 pct. 3C.proc.civ., mai este competentă şi instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Instanţa a reţinut că în antecontractul de vânzare-cumpărare, întocmit la data de 3x.0x.201x și autentificat sub nr. 5xx de BNP Ţ.M.E. se prevede obligația pârâtului de a perfecta vânzarea în termen de 90 de zile de la data semnării și autentificării antecontractului în cauză, fără a fi indicat un loc anume pentru executarea obligaţiilor. În aceste condiții, așa cum este prevăzut și în Decizia ÎCCJ nr. 8 din 10 iunie 2013, în situaţia în care părţile nu au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligaţiei, competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 5 din Codul de procedură civilă, conform căruia cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.

Din înscrisurile depuse la dosar instanţa a constatat că pârâtul domiciliază în Municipiul Galați.

Faţă de situaţia de fapt şi de drept invocată, potrivit argumentelor arătate, în temeiul art. 107 alin. (1) şi art. 132 alin. 3 C.proc.civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Lieşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Prin sentinţa civilă nr. 9xx/0x.0x.201x pronunţată de Judecătoria Galaţi, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi şi s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lieşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Tribunalul Galaţi pentru soluţionarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Într-adevăr, potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 8/10.06.2013 s-a stabilit că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare. De asemenea, s-a mai reţinut că în situaţia în care părţile nu au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligaţiei, competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 5 din V.C.proc.civ., conform căruia cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. În noua legislaţie procesuală civilă acest text de lege îşi găseşte corespondentul la art. 107 C.proc.civ.

Potrivit art. 129 C.proc.civ. necompetenţa este de ordine publică, în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În speţa dedusă judecăţii situaţia nu se circumscrie niciunei ipoteze  dintre cele mai sus enunţate, competenţa fiind de ordine privată, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 130 alin. 2 C.proc.civ.

În aceste împrejurări, s-a apreciat că Judecătoria Lieşti este instanţa competentă să soluţioneze fondul, motiv pentru care s-a dispus declinarea de competenţă teritorială în favoarea acestei instanţe.

Soluţionând conflictul de competenţă, Tribunalul Galaţi a constatat că Judecătoria Lieşti este competentă teritorial să soluţioneze cauza, pentru următoarele argumente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lieşti, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în Municipiul Galaţi, pronunţarea unei hotărâri cu caracter autentic pentru un imobil situat pe raza teritorială de competenţă a Judecătoriei Lieşti.

Între Judecătoria Lieşti şi Judecătoria Galaţi s-a ivit un conflict negativ de competenţă teritorială, în legătură cu modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor care vizează competenţa teritorială de drept comun.

Cererea a fost înregistrată după intrarea în vigoare a N.C.proc.civ., aspect în raport de competenţa teritorială de soluţionare a cauzei este reglementată de art. 107-127 C.proc.civ.

Este adevărat că, prin Decizia ÎCCJ nr. 8/10 iunie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare, iar competenţa teritorială de soluţionare a unei astfel de acţiuni, înregistrată înainte de data de 15 februarie 2013, se determină în condiţiile art. 5, art. 7 şi art. 10 pct. 1 din V.C.proc.civ., respectiv în condiţiile art. 107 – art. 110 şi art. 113 pct. 3, pentru acţiunile formulate după această dată.

Este corectă şi aprecierea Judecătoriei Lieşti, potrivit cu care părţile nu au prevăzut în contract locul executării obligațiilor contractuale, situaţie în raport de care devin aplicabile dispoziţiile care reglementează competenţa teritorială de drept comun, potrivit cu care acţiunea se depune la instanţa de la domiciliul pârâtului, însă Judecătoria Lieşti a interpretat greşit caracterul normei instituite prin art. 107 C.proc.civ.

Competenţa teritorială poate fi: competenţă teritorială de drept comun, competenţă teritorială alternativă, competenţă teritorială exclusivă şi competenţă teritorială alternativă, în cauză fiind vorba de o competenţă teritorială de drept comun şi nu de o competență exclusivă.

Fiind vorba de o competenţă teritorială de drept comun, regulile de invocare a unei eventuale excepţii de necompetenţă teritorială se circumscriu art. 130 C.proc.civ. Potrivit acestui text, poate fi invocată din oficiu, numai necompetenţa generală, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică.

Conform art. 130 alin.3 C.proc.civ., necompetenţa teritorială de ordine privată (de drept comun) poate fi invocată doar de către pârât.

În consecinţă, instanţa a calificat greşit excepția necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Lieşti ca fiind o excepție de procedură, absolută și dilatorie, deoarece potrivit art. 130 alin.3 C.proc.civ. în speţă excepţia nu putea fi invocată din oficiu.

Având în vedere că pârâtul nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată, Judecătoria Lieşti nu avea posibilitatea legală să-şi mai decline competenţa de soluţionare.

Ca urmare, faţă de normele de procedură mai sus aminte, prin neinvocarea de către pârât a excepţii de necompetenţă teritorială, orice neregularitate în legătură cu această competenţă teritorială s-a acoperit.

Domenii speta

Spete similare