Contestaţie la executare

Decizie 26 din 13.01.2015


Prin sentinţa civilă nr. 3029/19.05.2014  pronunţată în dos. nr. 3973/180/2014  Judecătoria Bacău a respins contestaţia privind pe contestator UAT COMUNA O. JUD. BACĂU PRIN PRIMAR şi pe intimat C. G. şi a obligat  contestatoarea la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

 Pentru a se pronunţa în acest sens prima instanţă a reţinut următoarele:

„La data de 12.03.2013 intimatul creditor C. G. a formulat cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 603 din data de 17 m1i 2010 a Curţii de Apel Bacău .

La data de 13.03.2013 BEJ A. D. E. a dispus înregistrarea cererii de executare silită şi deschiderea dosarului nr. 221/2013.

Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Bacău la data de 26 martie 2013 in dosar nr. 4319/180/2013 s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de către BEJ A. D. E., pentru executarea obligaţiei de reintegrare în postul deţinut, pentru recuperarea sumei cu titlu de despăgubire egală cu salariile indexate majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi, pentru recuperarea sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum şi a cheltuielilor de executare.

În ceea ce priveşte perimarea executării silite, potrivit art. 696 alin. 1 CPC „In cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perima de drept".  Instanţa reţine faptul că la data dedata de 16.04.2013 s-a pronunţat încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită iar  la aceeaşi dată a fost înştiinţat debitorul cu privire la declanşarea urmăririi silite şi a fost somat ca în termen de 10 zile să se conformeze dispozitivului hotărârii judecătoreşti ( dovada de comunicare fila 27 dosar de executare silită). Prin încheierea pronunţată la data de 24.02.2014 s-a stabilit cuantumul dobânzii din titlu executoriu. La data de 01.11.2013, executorul judecătoresc a adus la cunoştinţă debitoarei că la data de 11.11.2013 se va deplasa la sediul acesteia în vederea executării deciziei civile 603/2010. Întrucât la data de 11.11.2013 reprezentantul debitoarei nu se afla la sediul  acesteia s-a reprogramat întâlnirea pentru data de 14.02.2014 dată la care s-a întocmit procesul verbal 221/2013. În speţă instanţa nu poate reţine faptul că pârâtul a lăsat din culpa sa să treacă mai mult de 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc. Perimarea se întemeiază pe ideea de culpă în delăsarea procedurii ori în speţă executorul după data de 26.03.2013 a făcut demersurile legale pentru  realizarea obligaţiilor pentru care a fost începută executarea silită, astfel instanţa urmează a constata că în cauză nu a intervenit perimarea executării silite.

În ceea ce priveşte prescrierea dreptul de a cere executarea silită, instanţa reţine faptul că potrivit art. 705 Cod Procedură Civilă, „dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.”

În speţă dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data de 17 mai 2010, dată la care s-a pronunţat decizia civilă nr. 603 din data de 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău prin care s-a admis recursul formulat de reclamantul creditor, s-a dispus reintegrarea acestuia în postul deţinut anterior şi s-a obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data  concedierii până la data integrării efective urmând a se împlini la data de 17 mai 2013. Cum cererea de executare silită a fost făcută la data de 12.03.2013 instanţa apreciază faptul că cererea de executare a fost întocmită în termenul de prescriere. Instanţa nu poate reţine faptul că primul act de executare este data la care a fost emisă somaţia din anul 2014 cătă vreme executarea silită a început o dată cu cererea de executare silită formulată de creditoare.

În speţă instanţa apreciază că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 80 alin. 3 din Legea 53/2003 (potrivit căruia „În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.”) întrucât încetarea de drept  a contractului are loc doar în situaţia în care acesta nu a solicitat instanţei repunerea în situaţia anterioară ( în condiţiile art. 80 alin 2 din Legea 53/2003) ori în speţă reclamantul a obţinut acest drept prin decizia a cărei executare s-a solicitat.

În ceea ce priveşte apărarea contestatorului că solicitarea creditorului C. G. , de a i se achita până la zi drepturile salariale indexate si majorate, si nu cu dobânda aferenta, pentru ca nu este prevăzuta de lege, este nelegala, netemeinică şi nu are dreptul instanţa apreciază că este vorba de o apărare de fond care nu pot fi invocate în cadrul contestaţiei la executare (art. 712 alin. 1 CPC).

Faţă de cele mai sus reţinute urmează a respinge contestaţia la executare.

Având în vedere dispoziţiile art. 453 CPC va obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.”

 Împotriva acestei sentinţe a declarat apel  contestatoarea  contestator UAT COMUNA O. JUD. BACĂU PRIN PRIMAR  solicitând admiterea excepţiilor perimării şi prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită, iar pe fond admiterea contestaţiei la executare şi desfiinţarea formelor de executare, pentru următoarele motive:

1-nu există la dosarul cauzei nicio explicaţie ,proces- verbal  sau încheiere  prin care  executorul judecătoresc să îşi motiveze întârzierea executării de de 6 luni şi 17 zile iar  instanţa de fond nu a motivat  în  niciun fel  acest aspect.

2-  există o legătură indisolubilă între perimare şi  prescripţie potrivit art.708 alin.3 CPC şi, având în vedere că timp de 6  luni şi 17 rile nu s-a făcut niciun demers şi niciun act de executare apreciază apelanta că executarea s-a perimat şi în timpul imediat următor s-a prescris şi titlul executoriu .

3-stabilirea dobânzii de către executorul judecătoresc  prin încheierea din 14.02.2014 este nelegală, faţă de dispozitivul titlului executoriu, art.80 din Codul muncii şi  împrejurarea că CM nu prevede dobânzi ci doar indexarea şi majorarea salariului de care a fost lipsit intimatul şi la care a ar fi avut dreptul .Acest aspect nu ţine de fondul cauzei ci de hotărârea executorului  .

4 -la dosarul cauzei nu există nicio încheiere din care să rezultă cu exactitate data formulării cererii de execute şi nicio probă din care să rezulte că  a depus diligenţe  pentru punerea în executare . Invocă apelanta dispoziţiile art. 706 alin.4 NCPC potrivit cărora instanţa trebuia să solicite relaţii şi explicaţii scrise de la executorul judecătoresc în sensul de a preciza de ce nu a efectuat niciun act de executare de la data depunerii cererii şi până la dat emiterii somaţiei.

5- faptul că creditorul a aşteptat  trei ani  să pună în executare decizia curţii de apel , deşi angajatorul ,  după ce a luat cunoştinţă de aceasta  înfiinţat un post şi l-a invitat  să înceapă activitatea dar acesta a refuzat , o face pe creditoarea să-l suspecteze de rea-credinţă.

 Apelul este declarat şi motivat în termen  şi timbrat cu 500 lei taxă judiciară de timbru .

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat  respingerea apelului ca nefondat  .

Analizând sentinţa apelată în limita motivelor invocate  instanţa de apel reţine următoarele:

 Excepţia perimării executării silite a fost judicios  analizată de instanţa de fond şi , contrar susţinerilor  apelantei, potrivit dispoziţiilor art.696  NCPC perimarea executării silite  presupune  culpa creditorului  în neîndeplinirea vreunui act sau demers necesar , ce i-a fost solicitat  de executorul judecătoresc, şi nu a executorului judecătoresc,  în acest sens fiind şi considerentele primei instanţe . Apelanta nu a adus nicio critică concretă  relativ la considerentele instanţei de fond  privind excepţia perimării şi nu a indicat în ce constă  culpa creditorului astfel că motivul de apel privind greşita soluţionare a  excepţiei perimării executării silite va fi apreciat ca nefondat.

Dată fiind şi susţinerea apelantei referitore la caracterul indisolubil al celor două impedimente la executare pentru considerentele de mai sus  va fi apreciat ca nefondat şi motivul privind prescripţia dreptului la acţiune. Mai mult, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, cererea de executare silită a fost depusă (la data de 12.03.2013, în termenul de prescripţie de 3 ani prevăzute de art.405 alin.1 C.P.Civ de la 1865(titlu executoriu fiind pronunţat anterior nolui cod de procedură civilă )  termen care a început să curgă la data de 17.05.2010 şi s-a împlinit la 17.05.2013 .

 Motivul 4 de apel vizează apărări noi însă în legătură cu perimarea executării astfel că va fi analizat , faţă de dispoziţiile art.478 alin.2 NCPC, şi va fi respins având în vedere că data formulării  cererii de executare rezultă din  cererea de la fila 1  din dosarul execuţional ataşat dosarului de fond ,  dosar în care se regăsesc toate încheierile şi procesele verbale încheiate  de executorul judecătoresc,inclusiv încheierea de înregistrare a cererii de executare  silită ( fila 3  .

 Şi motivul 5 de apel va fi apreciat ca nefondat , date fiind, pe de o parte ,dispoziţiile art.622 alin.1 care reglementează executarea  benevolă ,ca şi formă de executare a titlurilor executorii, iar pe de altă parte potrivit art. 705 alin.1  NCPC creditorul are la dispoziţie  3 ani de zile să recurgă la cea de-a doua formă de executare, respectiv executarea silită, astfel că nu poate fi reţinută susţinerea apelantei relativ la reaua-credinţă a creditorului.

 Cu toate acestea instanţa de apel găseşte întemeiat motivul de apel privind calculul dobânzii de către executorul judecătoresc. Astfel,potrivit art.628 alin 2 şi 3  NCPC „În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.

(3) Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.”

 Din dispoziţiile de mai sus  rezultă că executorul poate calcula dobânzi doar în ipoteza în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi dar nu a fost stabilit cuantumul . Or,  în speţă, prin titlul executoriu  contestatoarea a fost obligată la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate , majorate şi reactualizate , fără a fi acordate  şi dobânzi, astfel că executorul judecătoresc  nu putea calcula dobânzi ci doar debitul principal conform alin.3 teza a II-a  al art.628 NCPC.Faţă de conţinutul titlului executoriu instanţa apreciază că apărările contestatoarei privind calculul dobânzii de către executor nu sunt apărări de fond  care ar fi  putut fi puse în discuţie în cursul judecăţii litigiului de muncă ci sunt apărări referitoare la actele de executare astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art.712 alin.1 NCPC, cum a reţinut prima instanţă.

 Pentru aceste motive, în temeiul art.480 alin.1  raportat la 719  alin.1 NCPC va admite apelul , va schimba în parte  sentinţa civilă apelată ,va admite în parte contestaţia la executare  şi va anula încheierea nr.221D/24.02.2014 întocmită de BEJ A. D. E.. Va îndrepta actele de executare ulteriaore acestei încheieri în sensul înlăturării obligaţiei debitoarei de a plăti suma de 2179 lei cu titlu de dobândă legală aferentă debitului calculată conform încheierii anulate.

 În temeiul art. 451 coroborat cu 453 NCPC  va reduce onorariul de avocat  solicitat de contestatoare , atât  la fond cât şi în apel, va compensa cheltuielile de judecată solicitate cu acest titlu , în fond până  concurenţa  sumei  de 500 lei cu obligaţia intimatului de a plăti contestatoarei 500 lei, iar în apel până la concurenţa sumei de 400 lei cu obligaţia intimatului de a plăti  apelantei contestatoarei  suma de 600 lei .