Pensii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sub nr. 3567/3/2015, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. 7573/3/2014, reclamantul B.N. prin Sindicatul C.M.D., în contradictoriu cu pârâţii M.A.N. şi C.P.M.A.N. a solicitat instanţei recunoaşterea dreptului pretins, urmare a deciziei emise în baza Legii 241/2013, respectiv acordarea sumelor reţinute în baza deciziei de revizuire respectiv suma de 7210 lei reţinută în baza Deciziei de revizuire nr. 62557/11.04.2013, începând cu luna mai 2013 până în luna septembrie 2013 inclusiv. A mai solicitat obligarea intimaţilor la repararea pagubei cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor reţinute menţionate mai sus, la care să se adauge dobânda legală şi indicele de inflaţie aferente sumelor datorate, dobândă calculată până la data plăţii efective a acestora. S-a mai solicitat şi indexarea cuantumului pensiei stabilite în urma deciziilor emise în baza Legii 241/2013, respectiv a Deciziei nr. 62557/01.10.2013, anual începând cu anul 2013, în funcţie de indicele de inflaţie şi de creşterea salariului real.

În fapt, arată reclamantul prin reprezentant că prin adoptarea OUG 1/2011 şi emiterea deciziei de revizuire i s-a încălcat dreptul la proprietate astfel după cum este prevăzut în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Prin aplicarea dispoziţiilor Legii 241/2013 arată reclamantul că s-a restabilit principiul drepturilor câştigate, astfel încât este îndreptăţit să primească diferenţele de bani cu care au fost prejudiciaţi în urma revizuirii. Mai arată reclamantul ca nerestituirea sumelor de bani cu care a fost prejudiciat ar conduce la o discriminare faţă de alte persoane aflate în situaţii identice sau compatibile respectiv faţă de cei care au obţinut revenirea la cuantumul din decembrie 2010 anterior apariţiei Legii 241/2013 sau au beneficiat de majorarea pensiei după ianuarie 2011 în temeiul Legii 119/2010 şi OUG nr. 1/2011.

M.A.N. şi Casa de Pensii a MAPN au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată motivat de următoarele aspecte: Din simpla lecturare a prevederilor art. 1 din Legea 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională rezultă ca sub incidenţa acestor norme legale intră doar pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite în luna decembrie 2010. Rezultă că începând cu 01.10.2013, legiuitorul a instituit principiul repunerii în plată a cuantumului pensiilor din luna decembrie 2010 pentru pensionarii ale căror pensii au fost recalculate în cuantum mai mic decât cel din decembrie 2010 dar această nouă situaţie juridică nu are semnificaţia desfiinţării întregului proces de recalculare în care au intrat toate pensiile acordate pensionarilor proveniţi din sistemul de apărare. Astfel, prin Legea 241/2013 s-a urmărit reglementarea exclusivă a sumelor ce se plătesc de către casele de pensii începând cu luna octombrie 2013 pentru anumiţi beneficiari, măsură ce are aplicabilitate limitată în timp şi care nu semnifică voinţa legiuitorului de a lipsi de efecte deciziile de pensie emise în procesul de integrării pensiilor speciale în sistemul public de pensii.

Astfel, prevederile art. 2 din Legea 241/2013 nu sunt incidente în cauză, drepturile de pensie ce se cuvin reclamanţilor pentru perioada 01.02.2012 – 01.10.2013 fiind stabilite prin deciziile de revizuire emise în temeiul OUG nr. 1/2011.

În ceea ce priveşte solicitarea de indexare a cuantumului pensiilor stabilite în urma ultimelor decizii emise în baza Legii 241/2013 anual începând cu anul 2013, în funcţie de inflaţie şi de creşterea salariului real, pârâţii arată că dispoziţiile Legii 241/2013 nu prevăd o indexare a sumelor ce se plătesc de către casele de pensii sectoriale pentru anumiţi beneficiari. Dacă s-ar admite această indexare s-ar ajunge în situaţia în care pe lângă aplicarea majorării punctului de pensie stabilite prin deciziile emise în baza OUG 1/2011, reclamanţii ar beneficia şi de pretinsa indexare a sumelor începând cu luna octombrie 2013, ceea ce ar conduce la lipsirea de efecte a prevederilor art. 1 alin. 4 din Legea 241/2013.

Cu privire la încălcarea principiilor ocrotirii drepturilor dobândite şi încălcarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, arată pârâţii că Legea 119/2010 a fost supusă controlului de constituţionalitate iar prin decizia nr. 871/2010 s-a constatat că dispoziţiile sunt constituţionale raportat la art. 44 din Constituţie şi art. I din Primul Protocol adiţional. Această decizie a fost ulterior confirmată şi de alte decizii ultima fiind publicată în M.Of. nr. 178/20.03.2012.

 Prin sentinţa civilă nr. 3091/30.03.2015, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare către Tribunalul Bacău, urmare a admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale, astfel cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3564/3/2015 din data de 22.07.2015.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine:

Contestatorului, pensionar militar, i-a fost recalculată pensia militară în baza Legii 119/2010 şi OUG 1/2011, cuantumul pensiei fiind mai mic decât cel stabilit în baza legii pensionarilor militari. Ulterior, prin apariţia Legii 241/2013, s-a emis o nouă decizie de pensionare ca urmare a acestor dispoziţii prin care contestatorului i s-a stabilit un cuantum al pensiei similar cu cel din luna decembrie 2010.

Prin Legea nr.119/2010 şi O.U.G. nr.1/2011 categoriile de pensionari vizate nu şi-au pierdut dreptul la pensie, ci le-a fost afectat doar cuantumul pensiei, măsura fiind impusă de resursele bugetare şi de indicatorii socio - economici care arată nivelul de sustenabilitate al sistemului de pensii.

Necesitatea asigurării unui just echilibru între exigenţele intereselor generale ale comunităţii şi interesele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului, se reflectă şi în structura art.1 din Protocolul nr.1 și se concretizează în necesitatea existenţei unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. Ca urmare, verificarea acestui echilibru presupune analiza diferitelor interese în cauză şi a condiţiilor socio - economice generale care au impus luarea măsurii respective.

Într-adevăr constatarea anterioară a constituţionalităţii Legii 119/2010 nu împiedică judecătorul naţional sa verifice dacă aplicarea legii in concret nu produce efecte contrare Convenţiei. Această verificare nu face abstracţie de jurisprudenţa CEDO in materie, care însă nu garantează dreptul de a continua primirea pensiei într-un anumit cuantum.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului sesizată cu încălcări ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuării pensiilor, a apreciat că o astfel de ingerinţă nu este de tipul "privării de proprietate" - hotărârea din 2.02.2010 Aizupurua Ortiz c/a Spaniei din 2 februarie 2010-, unde pierderea unei pensii complementare este analizata din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor). Curtea nu analizează situaţia reducerii pensiilor sau salariilor ca și cum ingerinţa ar fi o "privare de proprietate";. În consecinţă, lipsa despăgubirii pentru ingerinţă nu conduce, eo ipso, la încălcarea art.1 al Protocolului nr. 1. Statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea constată că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluţii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepţia situaţiilor în care aprecierea autorităţilor este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotărârea din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotărâre din 19 decembrie 1989, Series A nr.169, par. 53). Spre exemplu, în materie de pensie, Curtea accepta reduceri substanţiale ale cuantumului pensiei și/sau ale altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării articolului 1 al Protocolului nr. 1: aprox. 43% (T. c. Suediei -reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane - neîncălcare); aprox 38% (Jankovic c Croatia, 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta (10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din preţul transportului, consumului de electricitate, căldura, gaz etc., 50% din preţul asigurării pentru automobile - Domalewski c. Polonia, 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, si reducerea fusese necesara pentru ca suma celor 3 pensii sa nu depăşească un plafon maximal stabilit de lege pentru pensiile publice - Callejas c. Spaniei, 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocaţii speciale pentru văduve (Adriana C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei, decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005). Având in vedere marja mare de manevră recunoscută statului de CEDO, se poate reţine că numai în circumstanţe cu adevărat excepţionale s-ar putea ajunge la încălcarea Convenției.

Prin decizia de inadmisibilitate pronunţată de CEDO la data de 7.02.2012 în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României s-a constatat neîncălcarea de către Statul Român a disp. art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la convenție sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public în temeiul Legii nr.119/2010.

În acelaşi sens s-a pronunţat CEDO şi în privinţa pensiilor militare în cauza Abăluței ș.a. împotriva României.

În ceea ce priveşte retroactivitatea, se reţine că Legea nr.119/2010 și O.U.G. nr.1/2011 produc efecte numai pentru viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul pensiei, nefiind afectate sumele obţinute cu titlu de pensie de serviciu anterior intrării în vigoare a legii.

Relevant în acest sens sunt deciziile Curţii Constituţionale nr.458/2003 şi 294/2004 prin care s-a stipulat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Asupra problemelor deduse judecăţii în cauza de faţă s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia nr.871/2010 prin care s-a reţinut că dispoziţiile Legii nr.119/2010 sunt constituţionale, iar această instanţă este garantul supremaţiei Constituţiei, conf. art. 1 din Legea nr.47/1992.

În cadrul acestei decizii a Curţii Constituţionale precum şi în decizia nr. 29/2011 a Î.C.C.J. au fost dezbătute toate aspectele referitoare la conformitatea actelor normative din domeniul pensiilor cu Constituţia României şi a fost analizată compatibilitatea lor cu prevederile Protocolului nr.1 adiţional la convenţie.

Deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii conf. art. 147 al.4 din Constituţie şi al 11 al.3 din L. nr. 47/1992. De asemenea conf. art. 330 ind. 7 din codul de procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate de I.C.C.J. în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanţă de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

Prin decizia nr. 871/2010 și decizia nr. 1377/2011 Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile Legii nr.119/2010 sunt constituţionale.

De asemenea, în privinţa O.U.G. nr.1/2011 Curtea Constituţională a stabilit prin decizia nr.919/2011 conformitatea dispoziţiilor acestui act normativ cu prevederile Constituţiei. Curtea reţine că, în principiu, pensia de serviciu a unor categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituţie. Pensiile speciale, fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o raţiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei din sistemul public. Or, în cazul de faţă, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situație de criză economică şi financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităţilor din acest sistem.

Având în vedere toate acestea, se constată că în conceptul de "drepturi câştigate" pot intra doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestaţii deja încasate s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens este şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare". În concluzie, se constată că dispoziţiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și OUG nr. 1/2011 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.

Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art.44 din Constituţie, raportat la art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că, potrivit art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale". Noţiunea "bun" utilizată de acest text are o semnificaţie autonomă, putându-se considera că pensia este un bun care intră sub protecţia acestui text.

Având în vedere însă cele două componente ale pensiei de serviciu, precum şi faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părţii contributive, nu poate avea semnificaţia unei exproprieri.

Distinct de acestea, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi câştigate sau al unor libertăţi nu sunt aplicabile, deoarece dispoziţiile legii criticate nu restrâng dreptul la pensie, ca drept fundamental prevăzut la art. 47 alin. (2) din Constituţie, ci prevăd recalcularea pensiilor de serviciu, prin algoritmul utilizat de Legea nr. 19/2000, respectiv O.U.G. nr.1/2011, cuantumul rezultat putând fi diferit, ceea ce conduce astfel la eliminarea pensiei de serviciu doar sub aspectul cuantumului acesteia. Or, legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcţie de posibilităţile financiare ale statului, dar, evident, cu respectarea și a celorlalte prevederi sau principii constituţionale.

Nu se poate reţine că în situaţia dedusă judecăţii s-a încălcat principiul nediscriminării, întrucât recalcularea şi revizuirea pensiei impusă de Legea nr. 119/2010 şi O.U.G. nr. 1/2011 priveşte toate categoriile de persoane aflate în situaţii similare (beneficiare a pensiilor de serviciu).

Nici art.14 din Convenţia europeană a drepturilor omului nu interzice unui stat membru de a trata în mod diferit anumite categorii socio-profesionale pentru a corecta "inegalităţile de fapt"; dintre ele. În plus, în jurisprudenţa CEDO, statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere în a evalua în ce măsură diferenţele între situaţii similare justifică un tratament diferit, marjă care poate varia în funcţie de împrejurări, de obiectul şi fondul dreptului (cauza Petrovic versus Austria - hotărârea nr.27/1998).

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.29/2011, aplicabilă în cazul de faţă, constată cu certitudine că două din cele trei condiţii care ar fi putut determina ca ingerinţa ce s-a produs să conducă la încălcarea art.1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului au fost respectate, respectiv ingerinţa este legală (a fost reglementată prin Legea nr.119/2010 şi urmăreşte un scop legitim, de utilitate publică (reformarea sistemului de pensii prin eliminarea inechităţilor din sistem şi condiţiile de criză economică şi financiară a statului).

În privinţa celei de-a treia condiţii, respectiv existenţa unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit, consideră că recalcularea pensiilor de serviciu pentru categoria de pensionari din care face parte reclamantul s-a făcut prin păstrarea acestui raport în condiţiile în care unul din elementele scopului urmărit a fost determinat de diminuarea resurselor bugetare datorate de grava criză economică şi financiară, de notorietate publică, cu care se confruntă statul român, ce tinde să se cronicizeze pe fondul crizei europene și mondiale şi care ar fi putut determina intrarea României în incapacitate de plată.

Instanţa supremă porneşte de la premiza că raportul de proporţionalitate este compromis numai dacă reclamantul ar fi suportat o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica socială, cazul în care persoana ar fi lipsită în totalitate de un bun sau i-ar fi fost suprimate integral mijloacele de existenţă, ceea ce nu poate fi vorba în cazul în speţă, la o pensie revizuită la suma de 2946 lei.

Referitor la menţinerea în plată a cuantumului pensiei mai avantajos, instanţa constată că potrivit art. 6 din O.U.G. nr.1/2011, pensiile recalculate "ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se menţin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 până la data emiterii deciziei de revizuire";.Termenul de aplicare a deciziei de revizuire este expres prev. de O.U.G. nr.1/2011 ca fiind 01.01.2011, aşa încât faţă de considerentele expuse s-a respins cerere de menţinere în plată a pensiei de serviciu şi de plată a diferenţelor reţinute cu dobândă și în valoare actualizată, ca nefondată.

Plata drepturilor de pensiei şi a eventualelor diferenţe rezultate după recalculate se face potrivit legilor aplicabile privind sistemul de pensii. O.U.G. nr.13/2011 care reglementează dobânda legală prevede la art. 2 că aceasta se va plăti în cazurile în care obligaţia este purtătoare de dobânzi potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale. Ori, nici reglementările legale în materie de pensii de asigurări sociale şi nici contractele de asigurare nu stabilesc că drepturile de pensie sunt purtătoarea de dobânzi, aşa încât şi această cerere a fost respinsă ca neîntemeiată. Nici dacă s-ar datora dobânda pentru timpul trecut, aceasta nu se capitalizează şi nu poate atrage actualizări cu rata inflaţiei, întrucât prin ea însăşi are natură reparatorie.

Cum toate aspectele critice invocate de către apelantul reclamant au fost analizate de către Curtea Europeană însăşi, instanţa naţională nu poate ajunge la altă concluzie decât Curtea Europeană însăşi, prevederile deciziilor pronunţate de aceasta fiind obligatorii pentru instanţe, în baza art. 20 din Constituţie.

Pretenţiile privind plata unor diferenţe de pensie între pensia revizuită și pensia acordată potrivit Legii nr.241/2013 sunt lipsite de suport legal. Astfel, art.1 din Legea nr.241/2013 prevede expres că (1) Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. (2) Plata drepturilor băneşti prevăzute la alin. (1) se efectuează începând cu data de 1 octombrie 2013.

Nicăieri în cuprinsul acestei legi nu sunt prevăzute dispoziţii retroactive şi nici nu se prevede vreo restituire a diferenţelor dintre cuantumul pensiei cuvenit în luna decembrie 2010 şi cuantum rezultat în urma recalculării și revizuirii drepturilor de pensiei.

Prin acest act normativ s-a urmărit menţinerea începând cu 01.10.2013 a cuantumului avut înaintea recalculării/revizuirii pentru beneficiarii a căror pensii s-au diminuat, măsură ce are aplicabilitate limitată în timp, conform prev. art. 1 alin.4 şi care nu semnifică, sub nici o formă, voinţa legiuitorului de a acorda retroactiv anumite sume de bani şi nici voinţa de a lipsi de efecte deciziile emise în procesul integrării pensiilor speciale în sistemul public de pensii.

Aşadar, potrivit Legii nr. 241/2013, pensionarii proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională nu au un nou drept de pensie, ci doar beneficiul de a primi în plată pensia în cuantumul din decembrie 2010, până când acest cuantum va fi mai mic decât pensia stabilită potrivit Legii nr. 119/2010 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, pensie care se calculează în funcţie de valoarea punctului de pensie, valoare care se indexează anual, potrivit Legii bugetului de stat.

Aşadar, dreptul la pensie a fost acordat reclamantului conform legislaţiei succesive speciale pentru pensionarii proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională - categoria profesională din care face parte contestatorul - iar discriminarea faţă de ceilalţi pensionari din sistemul public nu se justifică.

Astfel, cum constat a reţinut Curtea Constituţională, principiul egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Or, având în vedere dispoziţiile speciale ale Legii nr.241/2013, nu se poate susţine că pensionarii proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică și siguranţă naţională ar fi în aceeaşi situaţie juridică cu ceilalţi pensionari.

Pe de altă parte, instanţa reţine că doar pensionarii proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională au beneficiul de a primi în plată pensia în cuantumul din decembrie 2010, până când acest cuantum va fi mai mic decât pensia stabilită potrivit Legii nr.119/2010 și Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, pensie care se calculează în funcţie de valoarea punctului de pensie, valoare care, de altfel, se indexează anual.(decizia nr. 479 din 23 septembrie 2014).

Faţă de cele ce preced, instanţa urmează să respingă acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare