Înşelăciune. Elementele constitutive ale infracţiunii

Prin s.p. nr. 3738/2015, instanţa a dispus, în baza dispoziţiilor art. 386 alin. 1 Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpata H.E., condamnarea inculpatei H.E. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1  Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal. În baza dispoziţiilor art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza dispoziţiilor art. 81 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatei, pe o durata de 3 ani, care, conform dispoziţiilor art. 82 alin. (1) Cod penal din 1969, constituie termen de încercare pentru inculpată.

A învederat inculpatei dispoziţiile art. 83 Cod penal din 1969, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile şi s-a dispus menţinerea sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria I. în dosarul penal nr. … s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1  Cod penal.

Instanţa a reţinut, în urma efectuării cercetării judecătoreşti faptul că, în drept, fapta inculpatei H.E. care, la data de 17.06.2009, după ora 16.00, deși fratele acesteia, B.A., decedase, iar prin aceasta mandatul pe care îl avea pentru a efectua operațiuni în conturile bancare ale acestuia și-a încetat efectele, a retras din conturile deţinute de fratele său suma de 23.000 euro și 54.375 lei, fără a aduce la cunoştinţă băncii X faptul că titularul contului decedase, refuzând ulterior să restituie aceste sume de bani moștenitorilor lui B.A., respectiv părţilor civile Ş.F. și C.E.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1  Cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii, instanța reține că elementul material constă în acțiunea inculpatei de inducere în eroare a funcționarilor băncii X prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv a faptului că este împuternicită de fratele acesteia, B.A., să retragă sumele de bani din conturile sale, deși avea cunoștință de faptul că prin decesul lui B.A. efectele mandatului au încetat, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust.

Urmarea imediată constă în paguba ce s-a produs în patrimoniul părților civile, reprezentată de suma de 23.000 euro și 54.735 lei, care se cuvenea moștenitorilor lui B.A..

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate, elementul material al faptei inculpatei, şi anume inducerea în eroare a funcționarilor băncii X, a avut aptitudinea reală de a produce o pagubă părților civile, respectiv copiilor defunctului B.A., întrucât acestora nu le-a fost remisă nicio sumă de bani din partea inculpatei.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că poziţia subiectivă a inculpatei faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie calificată prin scop. Astfel, din ansamblul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța constată că inculpata și-a dat seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare a funcționarilor băncii și că prin aceasta pricinuiește o pagubă în sarcina părților civile. Mai mult, latura subiectivă vizează și scopul obținerii unui folos material injust pentru sine, această finalitate fiind urmărită de inculpată în momentul săvârșirii infracțiunii.

În acest sens, instanţa arată că nu poate fi primită apărarea inculpatei în sensul că inculpata nu ştia că efectele împuternicirii încetează prin decesul fratelui său, în contextul în care nu a anunţat pe operatorii  băncii cu privire la decesul lui B.A..

Pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune nu este necesar ca persoana cu privire la care au fost exercitate manoperele dolosive de inducere în eroare (în speţă banca X) să fie aceeaşi cu cea în patrimoniul căreia a fost produsă paguba.

Domenii speta

Spete similare