Ultrajul. Elementul material al infracţiunii. Condiţii de existenţă.

Prin sentinţa penală nr. 451 din 6 august 2014 a Judecătoriei Săveni, în baza art. 386 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului A.A. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 239 alin. 1,2 Cod penal, de ultraj, în infracţiunea prev. şi ped. de art. 180 alin.2 Cod penal, de lovire şi alte violenţe.

În baza disp. art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea disp. art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul A.A. la pedeapsa amenzii de 700( şaptesute) lei pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 63 ind. 1 Cod penal.

În baza disp. art. 19, 397 Cod procedură penală raportat la disp. art. 1357 Cod civil, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.B. şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 400 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza disp. art.19, 397 Cod procedură penală raportat la disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, 1357 Cod civil s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă "M"  şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 390,35 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de asistenţa medicală acordată părţii vătămate B.B.

În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza disp. art. 276 alin. 1,4 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată B.B.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că persoana vătămată B.B. era angajat al Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, în calitate de paznic de vânătoare, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. …72/....2000. Conform programului de activitate pentru luna august 2009, în data de 18.09.2009, persoana vătămată urma să efectueze patrulă de noapte pe fondurile de vânătoare xx C şi yy D, începând cu ora 18,00 ( fila 160, dosar 954/P/2009), deşi în condica de serviciu se menţiona că această activitate urma a fi desfăşurată doar în perimetrul fondului de vânătoare xx C.

Inculpatul A.A. deţinea pe raza satului E, oraşul C, jud. Botoşani o suprafaţă de aproximativ 75 ha teren agricol pe care o administrează împreună cu soţia sa, F.F. şi fratele său, G.G., ce intră in perimetrul fondului de vânătoare nr. yy D. Datorită acţiunilor de vânătoare desfăşurare pe aceste terenuri, numita F.F., în data de 11.03.2009, a solicitat AJVPS plata tarifului de gestionare datorat conform Legii nr. 407/2006, instituţia menţionată mai sus comunicându-i răspunsul menţionat în adresa nr. 498/10.08.2009 ( filele 162-163, dosar 954/P/2009).

În data de 18.08.2009, în jurul orei 20,00, martorul G.G. s-a deplasat cu tractorul în tarlaua (…) de pe raza satului E., ce face parte din suprafaţa totală de 75 ha teren agricol deţinută de inculpatul A.A., pentru a ara miriştea de la cultura de rapiţă şi în timp ce efectua această activitate l-a văzut pe persoana vătămată pe mirişte, motiv pentru care l-a întrebat ce caută în zona, acesta răspunzându-i că a venit să împuşte ceva ( fila 179, dosar up).

În timp ce martorul G.G. discuta cu persoana vătămată, la faţa locului a sosit inculpatul cu un autoturism Dacia papuc în care transporta motorină, prilej cu acesta a fost infirmat de fratele său în legătură cu activităţile desfăşurate de persoana vătămată în tarlaua respectivă.

Din acest motiv, dar şi datorită acţiunilor de vânătoare întreprinse pe terenul pe care îl exploatează inculpatul,  între acesta şi persoana vătămată a izbucnit un conflict,context în care inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură în zona capului cu un levier, cauzându-i acestuia leziunile descrise în certificatul medico-legal nr. 9…/25.08.2009 eliberat de SML, ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale şi care au putut fi produse prin lovire cu sau de un plan dur, conform concluziilor medicului legist.

Instanţa de fond a reţinut că persoana vătămată B.B. a susţinut că, în ziua de 18.08.2009, se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu menţionate în programul de activitate, conform cărora avea şi sarcina de a instala dispozitive pentru observarea migraţiei prepeliţelor, dispozitive ce aveau însă ca scop atragerea vânatului de acest tip, aspect menţionat în declaraţiile martorilor P. N. şi M. V. ( filele  182, 184, dosar 954/P/2009.

Astfel, în declaraţia dată în data de 19.08.2009, martorul P. N. a arătat că, în seara zilei de 18.08.2009, în jurul orei 18,00, s-a deplasat împreună cu fratele său P. V. şi M.V., ambii paznici de vânătoare în cadrul AJVPS Botoşani, pe o tarla situată între localităţile L. şi E., iar pe o mirişte au instalat dispozitivele menţionat mai sus. Acesta a menţionat şi faptul că împreună cu ei se afla şi un cetăţean italian care urma ca a doua zi să vâneze în zona respectivă.

Prima instanţă a mai reţinut că, în fişa de intervenţie la evenimente nr. 163/18.08.2009 întocmită de agenţi de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului C ( fila 164, dosar up ), s-a consemnat faptul că, în data de 18.08.2009, ora 21,00, numitul M. V., paznic de vânătoare, monta nişte dispozitive pentru chemarea prepeliţelor, situaţie în care numiţii G.G. şi A.A. l-au ameninţat deoarece dispozitivele erau montate pe pământul lor. Dispozitivele au fost predate organelor de poliţie de inculpatul A.A, conform procesului verbal de ridicare încheiat  la data de 18.08.2009 ( fila 151, dosar up ).

Potrivit art. 39 alin. 1 lit. p din Legea nr. 407/2006 ( în forma în vigoare la data comiterii incidentului ), în scopul exercitării vânătorii în condiţii de etică vânătorească, de protecţie a faunei de interes cinegetic este interzisă utilizarea ca atrape a animalelor vii, orbite sau mutilate, a chemătorilor electronice, a oglinzilor şi a altor obiecte orbitoare.

Coroborând prevederile textului de lege menţionat mai sus cu declaraţiile martorilor menţionaţi mai sus, instanţa constată că persoana vătămată nu se afla la data producerii incidentului în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile în care, în mod evident, sarcinile de serviciu nu puteau avea ca obiect efectuarea unor activităţi contrare legii.

În acest context, instanţa de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului dată prin rechizitoriu formulată de apărătorul acestuia, constatând că, în drept, fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. şi ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, inculpatul A.A. şi partea civilă B.B.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a criticat sentinţa penală apelată pentru nelegalitate, în principal pentru greşita schimbare a încadrării juridice a faptei, din art. 239 alin. 1 şi 2 Cod penal în art. 180 alin. 2 Cod penal, apreciind că faţă de probele administrate în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii.

În subsidiar, a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se verifica dacă persoana vătămată formulează plângere prealabilă.

Inculpatul, prin apărător, a criticat sentinţa apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele arătate în scris şi prezentate oral de către apărătorul ales.

În esenţă, a arătat că au fost încălcate dispoziţiile prev. de art. 278, 2781 Cod procedură penală, având în vedere că faţă de inculpat s-a dispus prin ordonanţă scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art. 239 alin. 1 şi 2 cod penal, aplicându-i-se o sancţiune cu caracter administrativ.

Cu privire la condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 şi 2 Cod penal, a arătat că nu există probe certe şi indubitabile care să dovedească că inculpatul a lovit persoana vătămată în zona capului, cu un levier.

Partea civilă a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele depuse în scris la dosarul cauzei.

Legal citată şi prezentă în faţa instanţei la termenul de judecată din data de 17 iunie 2016, partea civilă B.B. a declarat că îşi retrage plângerea prealabilă formulată în cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969. De asemenea, a declarat că îşi retrage apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 451 din 6 august 2014 a Judecătoriei Săveni.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, curtea constată întemeiate apelurile declarate de parchet şi inculpat, pentru următoarele considerente:

Infracţiunea de ultraj presupune, atât în forma definită la art. 239 din Codul  penal de la 1969( în vigoare la data comiterii faptei), cât şi în aceea prevăzută la art. 257 Cod penal actual, ca acţiunile ilicite îndreptate împotriva integrităţii fizice sau morale ale persoanei vătămate, să aibă loc în timp ce funcţionarul public, care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau să fie în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.

Ori, în speţa de faţă, curtea constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, că persoana vătămată, în momentul în care se pretinde că a fost violentată, nu se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi nici nu s-a acţionat  în legătură cu exercitarea acestor atribuţii,  ci în timp ce persoana vătămată B.B. şi numitul M.V., ambii paznici de vânătoare în cadrul AJVPS Botoşani, instalau dispozitivele menţionate mai sus, în scopul de a vâna a doua zi, contrar dispoziţiilor art. 39 alin. 1 lit. p din Legea nr. 407/2006 ( în forma în vigoare la data producerii incidentului ), care prevăd că, în scopul exercitării vânătorii în condiţii de etică vânătorească, de protecţie a faunei de interes cinegetic este interzisă utilizarea ca atrape a animalelor vii, orbite sau mutilate, a chemătorilor electronice, a oglinzilor şi a altor obiecte orbitoare.

A considera că presupusa acţiune a inculpatului, de a o lovi pe persoana vătămată în timp ce desfăşura activităţi contrare legii, ar fi înfrânt normele legale care ocrotesc autoritatea statului şi persoanele care îndeplinesc atribuţii în cadrul acesteia, ar însemna protejarea funcţionarilor publici pentru activităţi  care nu numai că nu au legătură cu atribuţiile de serviciu, ci sunt chiar contrare legii.

Prin urmare, critica parchetului referitoare la greşita schimbare a încadrării juridice dispusă de prima instanţă, respectiv, din infracţiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 1,2 Cod penal,  în infracţiunea de lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, nu poate fi primită, soluţia primei instanţe fiind legală sub acest aspect.

De asemenea, curtea nu poate primi nici critica inculpatului referitoare la faptul că persoana vătămată nu ar fi atacat cu plângere la procurorul ierarhic superior Ordonanţa nr. 954/P/2009 din data de 19.09.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, atât timp cât, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că petentul s-a adresat cu plângere împotriva acestei ordonanţe, fiind soluţionată prin  Ordonanţa nr. 1097/II/2 din data de 28.10.2012 a Prim Procurorului de pe lângă Tribunalul Botoşani, ambele fiind în final atacate de acesta la instanţă.

Aşadar, analizând infracţiunea de lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) Cod penal, încadrare juridică reţinută în mod corect de prima instanţă, curtea constată că în cazul acestei infracţiuni, legea prevede posibilitatea ca persoana vătămată să-şi retragă plângerea prealabilă până la pronunţarea unei hotărâri definitive, conform art. 158 Cod penal, caz în care, răspunderea penală va fi înlăturată, prin încetarea procesului penal.

Ori, în cauza de faţă, persoana vătămată  a declarat la termenul de judecată din data de 17.06.2016, că înţelege să-şi retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului  pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin.(2) Cod penal 1969, situaţie în care, curtea, în baza art. 396 alin.(6) Cod procedură penală, rap. la art. 16 alin.(1) lit. g) Cod procedură penală, a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului.

Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 657/22.06.2016 a Curţii de Apel Suceava au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni şi de inculpatul A.A.. împotriva sentinţei penale nr. 451/06.08.2014 a Judecătoriei Săveni.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi în rejudecare:

În baza art. 396 alin.(6) Cod procedură penală, rap. la art. 16 alin.(1) lit. g) Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.A. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin.(2) Cod penal 1969, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată B.B.

 În baza art. 25 alin.(5) Cod procedură penală, au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate de partea civilă B.B. şi de Spitalul Judeţean de Urgenţă „ M.”.

A fost înlăturată din sentinţă dispoziţia de obligare a inculpatului la plata sumei de 1.000 lei către persoana vătămată B.B., cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligată persoana vătămată B.B. să plătească statului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare de la instanţa de fond.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei de faţă.

S-a luat act că persoana vătămată B.B. şi-a retras apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.

Domenii speta

Spete similare