Conflict negativ de competentă intervenit între sectiile civile ale tribunalului. Interpretarea notiunii de profesionist prevăzută în art. 3 alin. 2 – 3 Cod civil.

Demersurile în justiţie ale persoanei juridice administrativ-teritoriale (Oraşul [...]) de recuperare de la populaţie a sumelor datorate operatorilor de servicii comunitare de utilităţi publice locale sau judeţene (care au calitatea de profesionişti) nu constituie o formă de ,,exploatare a unei întreprinderi’’ şi nu intră în sfera de aplicare a art. 3 alin. 3 Codul civil, ci reprezintă manifestarea legală a drepturilor conferite de autonomia locală, definită prin art. 3 din Legea nr. 215/2001 r. ca fiind dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.

Scopul activităţilor desfăşurate este prin urmare criteriul care face diferenţa între profesionişti şi celelalte subiecte de drept. Astfel fiind, asociaţiile/fundaţiile, deşi au obiect de activitate fără scop lucrativ, pot fi incluse facil în categoria profesioniştilor, pentru că activitatea lor urmăreşte scopul pentru care au fost create ca persoane juridice; spre deosebire de acestea, persoana juridică unitate administrativ-teritorială, deşi încasează taxe şi impozite, gestionează patrimoniul local şi se interpune între operatorii de servicii comunitare de utilităţi publice şi populaţia beneficiară, desfăşoară o activitate de servicii în folosul comunităţii (la fel ca şi instituţiile publice ale statului, spitalele, unităţile de învăţământ din sistemul de stat etc.) şi prin urmare nu poate primi această calificare – Oraşul [...] nefiind deci în ipoteza reglementată de art. 3 alin. 3 Codul civil.

Art. 3 alin. 2 – 3 Cod civil

Art. 3 din Legea nr. 215/2001 republicată

Urmare sesizării, în condiţiile art. 136 alin. 1 cod proc. civilă, cu conflictul de  competenţă ivit între secţiile civile ale Tribunalului Constanţa în soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei 5068/05.05.2015 a Judecătoriei Constanţa (dosar 16261/212/2014), va reţine că problema care a generat desesizarea fiecărei secţii în favoarea celeilalte a constituit-o interpretarea (şi aplicarea la speţă) a noţiunii de profesionist cu care operează art. 3 alin. 2 – 3 Cod civil.

Astfel, secţia a II-a civilă, mai întâi sesizată, a apreciat că nu se află în faţa unui litigiu care să implice, din perspectiva competenţei funcţionale speciale recunoscute prin HCSM nr. 750/2011, actele sau faptele unui comerţ ori persoana profesionistului, în timp ce secţia I civilă a apreciat că, în măsura în care autoritatea Oraşul [...] a încheiat contract de prestări servicii de distribuţie a agentului termic către asociaţia de proprietari din care face parte şi pârâtul [...], Oraşul întruneşte caracterele ,,profesionistului’’ astfel cum sunt ele indicate prin norma menţionată – în sensul că exploatează o întreprindere, ca activitate sistematică şi care constă în prestarea de servicii, indiferent de scopul lucrativ sau nelucrativ.

Pentru că în mod evident noţiunea de profesionist nu se mai rezumă la cea anterioară, din Codul comercial, de comerciant (persoană fizică sau juridică), înglobând astăzi o sferă mai largă de entităţi care ,,exploatează o întreprindere’’, rămâne de lămurit dacă, în viziunea legiuitorului situaţia autorităţii publice locale, care acţionează ca verigă în lanţul juridic stabilit între furnizorul serviciului de termoficare (în speţă CET [...]) şi beneficiarii direcţi ai acestui serviciu (asociaţiile de proprietari, prin membrii lor) exploatează o întreprindere sau, dimpotrivă, exercită o acţiune în regres în contra debitorilor care nu au plătit acest serviciu.

Disocierea este importantă câtă vreme prin alin. 1 al art. 3 Cod civil se arată că prevederile Codului civil se aplică şi raporturilor dintre profesionişti şi alte ,,subiecte de drept civil’’, ceea ce înseamnă că nu orice activitate /serviciu prestat cu o anumită regularitate configurează ipoteza ,,profesionistului’’ – neputând fi cuprinse în această sintagmă, exclusiv pe acest criteriu, instituţiile publice, unităţile de învăţământ şi cele sanitare, instituţiile de cultură şi cele de apărare a ordinii publice etc.

În aceste condiţii, regula este cea dată de alin. 2 al art. 3 Cod civil, în sensul că pot fi integraţi noţiunii mai largi de ,,profesionişti’’ toţi cei care exploatează o întreprindere, adică aceia care desfăşoară orice formă de organizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial şi autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit prin producerea de bunuri materiale şi vânzarea acestora pe piaţă sau prin prestări de servicii, în condiţii de concurenţă (potrivit DEX), înţeles pe care l-a avut de altfel această noţiune şi în Codul comercial 1887 – care se referea la întreprinderile de furnituri, se comisioane şi de construcţiuni etc. şi care îmbrăcau forma obiectivă a actelor de comerţ.

Spre deosebire de vechea reglementare a Codului comercial, noul Cod civil nu mai exclude explicit statul, judeţul şi comuna din categoria comercianţilor, însă particularizarea prin extindere (de la regulă), în alin. 3 al art. 3 Cod civil, a noţiunii de ,,întreprindere’’ şi la activităţile economice care nu ar avea caracter lucrativ nu presupune că autorităţile publice sunt incluse – potrivit noii reglementări – în această teză.

Astfel, art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 215/2001 republicată, a administraţiei publice locale, defineşte ca ,,activităţi de administraţie social-comunitară’’ acţiunile prin care se concretizează relaţia autorităţilor administraţiei publice locale cu asociaţiile de proprietari de pe raza unităţii administrativ-teritoriale.

Legea defineşte distinct în art. 1 alin. 1 lit. g noţiunea de ,,organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean’’ - denumire generică ce include:

1. instituţii publice şi servicii publice înfiinţate şi organizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumite în continuare instituţii şi servicii publice de interes local sau judeţean;

2. societăţi comerciale şi regii autonome înfiinţate sau reorganizate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumite în continuare societăţi comerciale şi regii autonome de interes local sau judeţean;

3. asociaţii de dezvoltare intercomunitară;

4. furnizori de servicii sociale, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în condiţiile prevăzute de lege;

5. asociaţii, fundaţii şi federaţii recunoscute ca fiind de utilitate publică, în condiţiile legii;

6. operatori de servicii comunitare de utilităţi publice locale sau judeţene.

În aceste condiţii, demersurile în justiţie ale persoanei juridice administrativ-teritoriale (Oraşul [...]) de recuperare de la populaţie a sumelor datorate operatorilor de servicii comunitare de utilităţi publice locale sau judeţene (care au calitatea de profesionişti) nu constituie o formă de ,,exploatare a unei întreprinderi’’ şi nu intră în sfera de aplicare a art. 3 alin. 3 Codul civil, ci reprezintă manifestarea legală a drepturilor conferite de autonomia locală, definită prin art. 3 din Legea nr. 215/2001 r. ca fiind dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.

Scopul activităţilor desfăşurate este prin urmare criteriul care face diferenţa între profesionişti şi celelalte subiecte de drept. Astfel fiind, asociaţiile/fundaţiile, deşi au obiect de activitate fără scop lucrativ, pot fi incluse facil în categoria profesioniştilor, pentru că activitatea lor urmăreşte scopul pentru care au fost create ca persoane juridice; spre deosebire de acestea, persoana juridică unitate administrativ-teritorială, deşi încasează taxe şi impozite, gestionează patrimoniul local şi se interpune între operatorii de servicii comunitare de utilităţi publice şi populaţia beneficiară, desfăşoară o activitate de servicii în folosul comunităţii (la fel ca şi instituţiile publice ale statului, spitalele, unităţile de învăţământ din sistemul de stat etc.) şi prin urmare nu poate primi această calificare – Oraşul [...] nefiind deci în ipoteza reglementată de art. 3 alin. 3 Codul civil.

Faţă de toate aceste considerente, constatând că în mod corect a fost transpusă judecata acestui apel la Secţia I civilă a Tribunalului Constanţa, se va reţine că acesteia îi revine competenţa funcţională de a judeca litigiul în calea de atac.

Domenii speta

Spete similare