Validare poprire

Prin sentinţa civilă nr. 334 din 21.03.2016 Judecătoria V. a admis excepţia tardivităţii cererii invocată din oficiu şi a respins ca tardivă cererea de validare a popririi, formulată de creditoarea S.C. B. T. S.A.,  prin B. T. –Sucursala A., în contradictoriu cu debitorii B. I. , și B. A. şi terţul poprit S.C. V. I. S.R.L.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că la data de 22.08.2014, creditorul S.C. B. T. S.A a solicitat B.E.J. „D. P. V.” punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de contract de credit nr. 3008/14.09.2007, contract de fidejusiune nr. 3008/FID/01/07.04.2009, contract de credit nr. 2021/17.09.2009, contract de fidejusiune nr. 2021/FID/01/12.07.20011, contract de credit nr. 3000/21.06.2007, contract de fidejusiune nr. 3000/FID/01/17.06.2010, modificate şi completate prin acte adiţionale, formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 247/2014 pe rolul acestui birou de executor judecătoresc, aşa cum reiese din încheierea din data de 17.09.2014.

Prin adresa din data de 07.12.2015 întocmită de către B.E.J.  „D. P. V.” şi comunicată terţului poprit la data de 11.12.2015, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi în cadrul dosarului de executare nr. 247/2014, solicitându-se terţului poprit S.C. V. I. S.R.L. indisponibilizarea sumelor datorate de către acesta debitorilor B. I. şi B. A., până la concurenţa sumei totale de 1 412 286,32 lei (debit si cheltuieli de executare).

În ceea ce priveşte termenul de o lună impus de legiuitor pentru introducerea cererii de validare poprire, instanţa apreciază că acest termen este unul legal, imperativ şi absolut, impus de o normă imperativă tocmai pentru a se lămuri raporturile juridice dintre părţile raportului execuţional.

Sancţiunea nerespectării unui astfel de termen este prevăzută de dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. pr. civ. care stipulează că „atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”, natura acestui termen, respectiv de decădere, fiind consacrată de textul legal menţionat mai sus, prin expresia „ cel mult o lună”.

Raportând prevederile legale la situaţia de fapt expusă, instanţa reţine că, în speţă, creditorul solicită validarea popririi înfiinţate prin adresa din 07.12.2015, comunicată  terţului poprit 11.12.2015.

 Începând cu această din urmă dată, sau cel târziu la 5 zile de la această dată, a început să curgă termenul de o lună înlăuntrul căruia creditorul putea formula cererea de validare a popririi, astfel încât termenul a expirat la 18.01.2016.

Având în vedere că prezenta cerere de validare poprire a fost trimisă spre înregistrare, prin curierat, la data de 22.01.2016, cu nerespectarea termenului de o lună prevăzut de art. 789 alin. (1) C. pr. civ., în raport de adresa de înfiinţare a popririi din 11.12.2015, instanţa va admite excepţia tardivităţii invocată din oficiu şi va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe creditoarea a formulat apel prin care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea apelului s-a arătat că sumele datorate de debitorii popriţi şi care trebuie reţinute prin executare silită sunt scadente lunar, periodic şi sunt supuse reţinerii succesive până la realizarea integrală a creanţei  urmărite. Executarea silită prin poprirea veniturilor salariale este o executare ce se realizează succesiv, lunar, datorită caracterului periodic al sumelor poprite.

Apelanta creditoare a arătat că din această perspectivă cererea nr.771/22.01.2016 de validare a popririi a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

În drept apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 791, art.466 şi art.468 coroborate cu art.49 şi art.150 C. pr. civ.

Analizând actele şi lucrările cauzei, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.

Aşa cum a reţinut prima instanţă şi  nefiind contestat din partea creditoarei prin adresa din data de 07.12.2015 întocmită de către B.E.J.  „D. P. V.” şi comunicată terţului poprit la data de 11.12.2015 (conform dovezii de comunicare), executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi în cadrul dosarului de executare nr. 247/2014, solicitându-se terţului poprit S.C. V. I. S.R.L. indisponibilizarea sumelor datorate de către acesta debitorilor B.I. şi B.A., până la concurenţa sumei totale de 1 412 286,32 lei (debit si cheltuieli de executare).

Potrivit art.786 alin. (1) C. pr. civ., „ în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat: 1. să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înfiinţate pentru realizarea altor creanţe decât cele arătate la pct. 2,  iar  potrivit art. 789 C. pr. civ, „Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi”.

Din coroborarea art.786 alin. (1) şi art. 789 C. pr. civ. rezultă că termenul de 1 lună pentru a solicita validarea popririi începe să curgă de la data la care terţul avea obligaţia de a consemna sumele poprite.

În cauză, fiind vorba de sume datorate de terţ debitorului în mod periodic, termenul curge de la data primei scadenţe a sumei respective, adică de la data la care terţul în calitate de angajator avea obligaţia de a plăti debitorului suma lunară respectivă.

Instanţa respinge argumentul apelantei creditoare potrivit căreia fiind vorba de sume periodice şi executarea prin reţinerea sumelor are caracter succesiv ceea ce ar face neîmplinit termenul de 1 lună prevăzut de lege.

Împrejurarea că terţul poprit are obligaţii cu caracter succesiv nu împietează asupra necesităţii respectării termenului de 1 lună, astfel că acest termen începe să curgă de la data primei scadenţe. Continuând raţionamentul, doar dacă, prin ipoteză terţul şi-ar fi îndeplinit obligaţia de consemnare a sumei din prima lună ulterioară înfiinţării popririi dar nu şi-ar fi îndeplinit-o cu privire la cea din următoarea lună, s-ar fi putut susţine că termenul curge de la neîndeplinirea obligaţiei de consemnare a unei alte sume decât cea din luna imediat următoare înfiinţării popririi.

Ca atare, trebuie avute în vedere cele reţinute prin  Decizia nr. 7 din 15 aprilie 2013 a  ÎCCJ pronunţată în soluţionarea  Recursului  în interesul legii,  în sensul că termenul de la data când terţul poprit trebuia sa consemneze sau sa plătească suma urmăribilă, in care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanţa de executare in vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix si absolut, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii.

Pe cale de consecinţă, constatând că apelanta-creditoare nu a respectat termenul de 1 lună calculat de la data la care terţul poprit trebuia să-şi îndeplinească obligaţia de a consemna sumele datorate de către acesta debitorului, Tribunalul, reţinând că prima instanţa a admis în mod întemeiat excepţia tardivităţii, în temeiul art.480 alin. (1) C. pr. civ. va respinge ca neîntemeiat apelul.

Domenii speta

Spete similare