Procedura insolvenţei

Suma pretinsă cu titlu de creanţă garantată nu întruneşte cerinţele prev. de art. 165 pct.1 din Legea insolvenţei şi de art. 954 alin. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv procesul verbal de sechestru despre care face vorbire creditoarea nu întruneşte cerinţele de publicitate, nefiind înscris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, iar în speţă gajul s-a făcut fără deposedare, având în vedere că bunurile au rămas în posesia debitoarei.

Art. 5 pct. 22 din Legea nr. 85/2014 prevede că  simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Reale a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă, fiind, deci, necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor  de valabilitate şi publicitate a garanţiei.

Prin decizia civilă nr. 319/A/18.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost admis apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1211/07.12.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul  nr. ..., sentinţă pe care a schimbat-o în totalitate, respingând apelul formulat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că s-a admis contestaţia la tabelul preliminar formulată de contestatoarea creditoare ..., privitoare la tabelul de creanţe preliminar întocmit de administratorul judiciar pentru debitoarea intimată şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus efectuarea modificării în tabelul de creanţe aferent procedurii de insolvenţă privind pe debitoare cu  privire la natura creanţei  deţinută  de creditoarea A..., în sensul înscrierii  acesteia  ca şi  creditor garantat pentru suma de ... lei, urmând ca diferenţa de ... lei să  fie înscrisă  ca şi creanţă bugetară.

Prima instanţă a mai reţinut că în cauză a fost întocmit tabelul de creanţe preliminar în care creditoarea contestatoare a fost  înscrisă  cu  suma de ... lei, ca şi  creditori bugetar, fără a se înscrie suma de ... lei, parte din creanţa totală, ca fiind o creanţă privilegiată, în raport de p.v. de sechestru pentru bunurile mobile cu nr. ..., prin care creditoarea a aplicat, în baza titlurilor executorii  deţinute pentru suma de ... lei,  sechestrul asupra unor bunuri  mobile evaluate la suma totală de ... lei, bunuri  care sunt descrise în anexele ... de sechestru.

Petenta contestatoare a susţinut legitimitatea demersului ei, de înscriere a sumei  de ... lei, ca şi  creanţă privilegiată, în raport de publicitatea sechestrului asigurată prin deposedarea proprietarului, în timp ce administratorul judiciar invocă legalitatea înscrierii respectivei  sume tot ca şi  creanţă bugetară, şi nu  privilegiată, invocând lipsa dovedirii deposedării  proprietarului.

Prin respectivul p.v. de sechestru  se menţionează  faptul că bunurile sechestrate care aparţin debitoarei .... au  fost  lăsate în custodia persoanei  fizice care are calitatea de administrator al debitoarei.

De asemenea, p.v. de sechestru este semnat  de către reprezentantul debitoarei, cât şi  de către custode, care sunt una şi aceeaşi  persoană.

Dispoziţii legale incidente în cauză :

Potrivit definiţiilor din  art. 5, al. 1, pct. 14 şi 15 din legea insolvenţei :

- creanţe bugetare reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora. Îşi păstrează această natură şi creanţele bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită, iar

- creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă. În cazul în care debitorul este terţ garant, creditorul care beneficiază de o cauză de preferinţă va exercita drepturile corelative numai în ceea ce priveşte bunul sau dreptul respectiv. Aceste cauze de preferinţă au înţelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Dispoziţiile art. 36 din O.G. nr. 99/1999 sunt abrogate expres prin disp. art. 230, lit. u din Legea nr. 71/2011, începând cu  data de 01.10.2011, conform cărora, la data intrării în vigoare a Codului Civil 2009, se abrogă titlul VI "Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare" al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, cu modificările ulterioare.

Potrivit art. 151, al. 8 şi 9 din  O.G.  nr. 92/2003 :

„8) Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.

(9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”.

Potrivit art. 153 din O.G. nr. 92/2003 :

„(1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, după caz, ori vor fi ridicate şi depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constată că există pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

(2) În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte de metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de artă, colecţii de valoare, acestea se ridică şi se depun, cel târziu a doua zi lucrătoare, la unităţile specializate.

(3) Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.

(4) În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă”.

Potrivit art. 2481, al. 1 C.civ., gajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului către creditor sau, după caz, prin păstrarea acestuia de către creditor, cu consimţământul debitorului, în scopul garantării creanţei.

Potrivit art. 2482 C.civ., publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă.

Potrivit art. 2484 C.civ., creditorul poate, cu acordul debitorului său, să exercite detenţia prin intermediul unui terţ, însă deţinerea exercitată de acesta nu asigură opozabilitatea gajului decât din momentul în care a primit înscrisul constatator al gajului.

Potrivit art. 453, al.1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

După cum întemeiat  s-a arătat în doctrina relevantă (Tratat  practic de insolvenţă, editura Hamangiu, ed. 2014, coordonator Radu  Bufan, autor Florin Moţiu, pag. 419), „codul de procedură fiscală prevede anumite facilităţi pentru creanţele bugetare, în sensul că  asimilează astfel de creanţe, dacă  beneficiază  de un sechestru instituit asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, creanţelor garantate cu gaj, respectiv cu  ipotecă  legală (conform art. 151, al. 8, respectiv art. 154, al. 6 C.pr.fiscală).

Tribunalul Arad a reţinut că ceea ce este relevant în cauză este rezultatul dat de aplicarea disp. art. 2484 C.civ., în sensul că un creditor poate, cu acordul debitorului său, să exercite detenţia prin intermediul unui terţ, astfel încât deţinerea exercitată de acesta asigură opozabilitatea gajului din momentul în care a primit înscrisul constatator al gajului.

În cauză, p.v. de sechestru  emis de creditoare este semnat  atât de debitoare, prin reprezentant, cât şi de terţul prin care se exercită posesia de către debitor, şi  care are calitatea de custode, conform C.pr.fiscală.

Acelaşi p.v. de sechestru conţine menţiunea potrivit căruia înscrisul constatator a fost întocmit în suficiente exemplare, astfel încât un exemplar a fost comunicat reprezentantului debitoarei, care este în acelaşi  timp şi custode.

Pe cale de consecinţă, a fost îndeplinită cerinţa de publicitate instituită de art. 2484 C.civ., pentru a face opozabil sechestrul instituit de creditoare şi  care este asimilat astfel gajului reglementat de codul civil, acesta reprezentând totodată o cauză de preferinţă de natură să califice creanţa creditoarei  ca fiind una privilegiată, în sensul art. 5, al. 1, pct. 15 din legea insolvenţei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel ..., în calitate de administrator judiciar al debitoarei, solicitând  admiterea apelului şi respingerea contestaţiei creditoarei ...

În motivare arată că susţinerile creditoarei cu privire la incidenţa în cauză a  prevederilor art. 151 alin. 8 din Codul de procedură fiscală sunt nefundamentate, raportat la împrejurarea că, executarea gajului se realizează după regulile incidente în cazul ipotecii mobiliare, care se aplică în mod corespunzător (art. 2494 Nocul Cod civil).

De asemenea, menţionează că instanţa de fond, în mod greşit a  apreciat că cerinţa de publicitate instituită de art. 2484 Cod civil este aplicabilă în speţă. Apreciază că  nu se poate vorbi despre un gaj cu deposedare pentru a face aplicabilitatea prevederilor art. 2484 Cod civil, întrucât  bunurile au rămas la sediul societăţii, aceasta din urmă nefiind  lipsită de dreptul de a folosi bunurile sale.

Apelanta arată că, ţinând cont de faptul că procedura insolvenţei este o procedură colectivă şi concursuală pentru toţi creditorii  debitorului, ea limitează drepturile  debitorului, dar restrânge şi drepturile creditorilor acestuia. Acest caracter al procedurii conduce la  consecinţa opririi urmăririlor individuale ale  creditorilor împotriva debitorului, la eşalonarea obligaţiilor pecuniare ale debitorului, la întreruperea cursului dobânzilor, dar creditorii trebuie să fie trataţi echitabil şi să se încerce acoperirea într-o măsură  cât mai mare a creanţelor acestora.

Faţă de această împrejurare, raportat la faptul că societatea debitoare beneficiază de folosinţa bunurilor gajate, apelanta apreciază ca fiind necesar pentru a  produce efecte în raport cu alţi creditori trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 954 alin. 3 din Codul de procedură civilă, publicitatea în sensul înscrierii gajului la arhivă.

Intimata nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.

Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 476 Cod procedură civilă, Curtea reţine că creditoarea ... a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei .. cu o creanţă în sumă totală de ..., din care, suma de ... lei a solicitat să fie înscrisă cu titlu de creanţă garantată, respectiv cu rangul de preferinţă prev. de art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea insolvenţei nr. 85/2014, motivând că dovedeşte caracterul de creanţă garantată a sumei de ... lei cu procesul verbal de sechestru nr. ...., aplicat pe bunurile mobile ale debitoarei, prevăzute în anexa la procesul verbal de sechestru.

În tabelul preliminar al creanţelor debitoarei, administratorul judiciar al acesteia a înscris întreaga creanţă solicitată de creditoare, cu titlu de creanţă bugetară şi nu cu titlu de creanţă garantată, considerând că suma pretinsă cu titlu de creanţă garantată nu întruneşte cerinţele prev. de art. 165 pct.1 din Legea insolvenţei şi de art. 954 alin. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv procesul verbal de sechestru despre care face vorbire creditoarea nu întruneşte cerinţele de publicitate, nefiind înscris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, iar în speţă gajul s-a făcut fără deposedare, având în vedere că bunurile au rămas în posesia debitoarei.

Judecătorul sindic, prin hotărârea apelată, a admis contestaţia formulată de creditoare şi a dispus efectuarea modificării în tabelul de creanţe al debitoarei cu privire la natura creanţei  deţinută de ...., în sensul că a dispus înscrierea acestei creditoare ca şi creditor garantat pentru suma de ... lei şi creditor bugetar pentru suma de ... lei.

În motivarea hotărârii pronunţate, judecătorul sindic a reţinut că suma de .. lei se impune a fi înscrisă în tabelul creanţelor cu titlu de creanţă garantată, deoarece în speţă sunt întrunite cerinţele prev. de art. 2481, 2482 şi 2484 Cod civil, referitoare la gaj, iar doctrina relevantă cu privire la acest aspect învederează că în Codul de procedură fiscală se prevăd anumite facilităţi pentru creanţele bugetare, în sensul că se asimilează astfel de creanţe dacă beneficiază de un sechestru instituit asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului creanţelor garantate cu gaj, respectiv cu ipotecă legală, conform art. 151 alin. 8 şi 154 alin. 6 Cod procedură fiscală.

Prin apelul de faţă, administratorul judiciar al debitoarei critică hotărârea judecătorului sindic, arătând că s-au aplicat greşit dispoziţiile legale referitoare la speţa dedusă judecăţii, respectiv s-a reţinut în mod neîntemeiat că este vorba de un gaj cu deposedare, fiind aplicabile prevederile art. 2484 Cod civil, ori în speţă nu s-a realizat deposedarea debitoarei, bunurile rămânând în continuare în posesia sa.

Totodată, s-a arătat că nu este întrunită în speţă cerinţa publicităţii gajului, astfel încât nu sunt întrunite nici cerinţele prev. de art. 2453 din Codul civil, creându-se faţă de ceilalţi creditori participanţi la procedură prezumţia că bunurile aparţin în continuare debitoarei, astfel încât procedura insolvenţei fiind o procedură colectivă şi concursuală, consecinţa acestui caracter concursual este aceea că se restrâng drepturile creditorilor cu consecinţa opririi urmăririlor individuale ale acestora împotriva debitorului, eşalonarea obligaţiilor pecuniare şi întreruperea cursului dobânzilor.

În esenţă, administratorul judiciar consideră că neînregistrarea gajului este un risc asumat de către creditorul gajist, deoarece terţii vor dobândi bunul fără să ştie dacă este gajat, astfel că neînregistrarea lipseşte acest gaj de publicitate şi de rangul de preferinţă solicitat de creditoare.

Analizând susţinerile de mai sus, Curtea constată că într-adevăr s-au reţinut de către judecătorul sindic, în mod neîntemeiat, îndeplinirea cerinţelor prev. de art. 2482 Cod civil, deoarece acest articol de lege prevede că publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă, ori în speţa dedusă judecăţii, aşa cum rezultă din actele depuse chiar de creditoare la dosar, nu s-a realizat nici deposedarea debitorului, bunurile rămânând în continuare în posesia societăţii şi nici înscrierea gajului la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Este adevărat că în cuprinsul Codului de procedură fiscală sunt prevăzute unele facilităţi pentru creanţele bugetare, în sensul că asimilează astfel de creanţe dacă beneficiază  de un sechestru legal instituit asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitoarei, creanţelor garantate cu gaj, respectiv ipotecă legală. În acest context, fiind asimilaţi creditorilor garantaţi, creanţele creditorilor fiscali vor fi supuse aceluiaşi regim juridic cu creditorii care beneficiază de cauze de preferinţă, inclusiv în ce priveşte participarea la distribuirea de sume, însă, art. 5 pct. 22 din Legea nr. 85/2014 prevede că  simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Reale a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă, fiind, deci, necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor  de valabilitate şi publicitate a garanţiei. Cu atât mai mult, creanţa solicitată de creditoarea bugetară nu poate fi înscrisă ca şi creanţă garantată, ea nefiind înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale, astfel încât ceilalţi creditori nu au nici un moment cunoştinţă de instituirea unui gaj asupra bunurilor debitoarei, căci în cazul în care a fost constituită o garanţie reală asupra bunurilor debitoarei, rangul de preferinţă deţinut de creditoare este dat de înscrierea în registrele de publicitate şi în raport de particularităţile creanţei urmează să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 2328 Cod civil, care trimite la legislaţia specială.

Astfel fiind, faţă de cele mai sus enunţate, se constată că creanţa declarată de creditoare  în mod corect a fost înscrisă de către administratorul judiciar în totalitate ca şi creanţă bugetară, astfel că, în mod neîntemeiat s-a admis contestaţia creditoarei intimate şi s-a dispus înscrierea unei părţi din creanţă ca şi creanţă garantată, motiv pentru care în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea a pronunţat decizia arătată mai sus.

Domenii speta

Spete similare