Daune cominatorii – nu se pot acorda daune cominatorii pentru neîndeplinirea obligaţiei de a face atunci când există titlu executoriu;

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.01.2013 sub nr. 332/299/2013, reclamantul P.M.D. a chemat în judecată pe pârâta A.V., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata daunelor-interese stabilite conform art. 574 Cod procedură civilă la suma de 30 lei/zi până la executarea obligaţiei de a face.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta nu îşi îndeplineşte obligaţia de a face prevăzută în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1307/2004 a Tribunalului Harghita şi deşi s-a dispus aplicarea unei amenzi civile de 50 lei/zi de întâtziere, pârâta refuză să îşi execute obligaţia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 574 Cod procedură civilă.

În dovedire au fost depuse înscrisuri (filele 5-7 din dosarul Judecătoriei Topliţa).

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile necompetenţei teritoriale şi prescripţiei şi a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1791/05.12.2012 pronunţată de Judecătoria Topliţa în dosarul nr. 1690/326/2012 a fost declinată competenţa soluţionării cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, constituindu-se astfel pe rolul acesteia dosarul nr. 332/299/2013.

La data de 13.05.2013 reclamantul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Sub aspectul probatoriului, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi pronunţându-se cu prioritate conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă asupra excepţiilor procesuale invocate, instanţa reţine următoarele:

Excepţia necompetenţei teritoriale este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, dat fiind faptul că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la sediul pârâtei, potrivit art. 5 din Codul de procedură civilă, iar prevederile art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile, dat fiind faptul că la dosarul cauzei nu există niciun înscris din care să rezulte declanşarea executării silite împotriva debitoarei sau încuviinţarea acesteia de către instanţă, reclamantul nedepunând nici titlul executoriu în temeiul căruia ar urma să se facă executarea, astfel încât nu poate fi vorba de o instanţă de executare.

Din considerentele încheierii civile nr. 2387/25.10.2011 a Judecătoriei Topliţa, pronunţată în dosarul nr. 4971/258/2010, prin care a fost aplicată pârâtei o amendă de 50 lei/zi de întârziere până la executarea efectivă a obligaţiei de a face stabilite în titlul executoriu, rezultă că acesta din urmă ar fi rămas definitiv la data de 02.11.2009, pârâta nedepunând înscrisuri din care să rezulte o altă situaţie juridică.

În consecinţă, depunerea cererii de executare silită la data de 02.02.2010 a întrerupt termenul de prescripţie a executării silite (acesta nefiind împlinit la data formulării cererii), iar excepţia prescripţiei invocată de pârâtă este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

În ceea ce priveşte prezenta acţiune, având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii (ceea ce rezultă din precizarea conform căreia reclamantul solicită daune-interese stabilite în favoarea sa până la executarea obligaţiei de a face de către pârâtă), instanţa apreciază că aceasta nu este întemeiată, amenda civila putând fi aplicata de catre instanta în conditiile prevazute de art. 5803 alin. 1 din Codul de procedură civilă, adica daca obligatia de a face nu poate fi îndeplinita de alta persoana decât debitorul si împotriva acestuia exista un titlu executoriu, conditii care nu sunt îndeplinite în cauza (reclamantul nedepunând la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte existenţa titlului executoriu şi imposibilitatea îndeplinirii obligaţiei de către o altă persoană), instanta retinând totodata ca, potrivit art.5803 alin. 5 din Codul de procedură civilă, nu se pot acorda daune cominatorii pentru neexecutarea obligatiilor de a face, acestea reprezentând un mijloc de constrângere a debitorului pentru executarea unei obligatii de a face decurgând dintr-un titlu executoriu. Acestea nu au natura unor daune-interese, ce pot fi obtinute numai în cazul perseverarii debitorului în neexecutare, prin transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii. Este de mentionat ca decizia nr. XX din 12.12.2005 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie într-un recurs în interesul legii, prin care s-au considerat admisibile cererile prin care se solicita obligarea debitorilor ce nu-si îndeplinesc obligatiile de a face la plata unor daune cominatorii, si-a încetat efectele prin Legea nr. 459/2006, în vigoare din 13.01.2007, prin care s-a introdus alin. 5 al art. 5803 din Codul de procedură civilă si potrivit caruia nu se pot acorda daune cominatorii pentru neexecutarea obligatiilor de a face.

Astfel, creditorul care are un titlu executoriu nu are decât posibilitatea, în cazul neîndeplinirii obligatiilor de a face, de a solicita instantei, sa aplice debitorului o amenda civila în conditiile art. 5803 menţionat mai sus.

Pentru aceste considerente, reţinând că nu se pot acorda daune cominatorii pentru neîndeplinirea obligaţiei de către pârâtă, instanţa respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare