Acţiune în răspundere civilă delictuală – nu a fost probată existenta prejudiciului suferit, a vinovatiei paratilor si nici a legaturii de cauzalitate intre fapta si pretinsul prejudiciu.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante la data de 04.032013 sub nr.11942/299/2013 reclamantul T.L. a chemat in judecata  pe paratii R.T., D.G. si I.M.G. solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea solidara a paratilor la plata sumei de 30.000 lei reprezentand prejudiciul moral cauzat prin declaratiile paratului R.T. in cadrul emisiunii „L.O.Z.” din 8.02.2013, declaratii tolerate de moderatorul emisiunii, parata D.G., cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca in cadrul emisiunii „L.O.Z.” din data de 8.02.2013 de la postul de televiziune A.3 proprietatea paratei I.M.G., paratul R.T. a declarat ca reclamantul este cel mai mare antiroman in viata, sprijinit masiv atat de V.O. cat si de T.B., iar moderatoarea emisiunii, parata D.G., nu a intervenit, incalcand astfel obligatiile stabilite prin art.40 din Codul de reglementare a continutului audiovizual aprobat prin DCNA. A invederat reclamantul ca este inadmisibil sa fie calomniat in acest mod, in conditiile in care si-a riscat viata pentru ca Romania sa scape de dictatura comunista iar imaginea sa in cadrul societatii, ca fost episcop si actual eurodeputat in al doilea mandat,  a avut de suferit, fiindu-i adusa atingere onoarei si demnitatii precum si dreptului la imagine.

In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.1349, 1357, 1373 NCC.

Prin intampinarea formulata in cauza la data de 18.07.2013 parata SC I.M.G. SRL a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.

Sub aspectul probatoriului instanta a incuviintat si administrat in cauza proba cu inscrisuri si interogatoriu.

In cadrul emisiunii „L.O.Z.” din data de 08.02.2013 moderata de parata D.G.,  paratul R.T. a afirmat ca reclamantul este „cel mai mare antiroman in viata, sprijinit masiv atat de V.O. cat si de T.B.”.

Instanţa reţine că în temeiul art.1349 si urm.Cod Civil,  răspunderea civilă delictuală este un raport juridic obligaţional izvorând dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, în cadrul acestui raport persoana vinovată fiind obligată să repare daunele suferite de cealaltă parte. Astfel cum rezultă din norma legală menţionată mai sus, pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite în mod cumulativ patru condiţii: trebuie să existe un prejudiciu, fapta ilicită, o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia autorului.

Caracterul ilicit al faptei trebuie analizat  prin raportare la libertatea de exprimare garantată de Constituţia Romaniei, precum şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Art. 10 din Convenţie prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. În ceea ce priveşte libertatea de opinie, prin includerea acesteia în cadrul art. 10, s-a avut în vedere consacrarea libertăţii de exprimare a opiniilor, a judecăţilor de valoare în legătură cu diverse subiecte.

Necesitatea protejării libertăţii de exprimare este fundamentata în primul rând pe valoarea pe care aceasta o reprezintă ca mijloc pentru a asigura buna funcţionare a unei societăţi democratice. De aici decurge poziţia privilegiată acordată liberei discutări a chestiunilor de interes general, şi în particular a libertăţii presei, atunci când aceasta intră în conflict cu alte valori apărate de stat.

Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o anumită doză de exagerare trebuie tolerată în cazul în care există o dezbatere publică privitoare la chestiuni de interes general. In acest sens instanta retine ca  afirmatiile facute ţin de viaţa profesională  a reclamantului, şi nu de cea privată.

Instanta constată că nu a fost probată existenta prejudiciului suferit, a vinovatiei paratilor si nici a legaturii de cauzalitate intre fapta si pretinsul prejudiciu.

Fata de aceste considerente, instanta constata ca actiunea este neintemeiata şi o respinge ca atare.

Vazand solutia pronuntata, instanta respinge cererea reclamantului privind cheltuielile de judecata, ca neintemeiata.

Se ia act ca paratii nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare