Accesiune – accesiunea este supusă legii în vigoare la data producerii sau săvârşirii împrejurării sau faptei care atrage incidenţa accesiunii, iar, pentru ipoteza unor fapte continue, interesează legea în vigoare la data începerii;

Hotărâre 1339 din 31.01.2014


Prin cererea înregistrată pe rolul J.S.1B. la data de 08.03.2013 sub nr. 12687/299/2013, reclamanţii B.M. şi B.A. au chemat în judecată pe  pârâţii B.L., B.M.D., L.G.I., solicitând instanţei ca prin hotărârea  ce o va pronunţa să se constate că au dobândit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate compusă din parter din două sufragerii, două holuri, două băi şi scările interioare, situate în B.S. 1.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au achiziţionat imobilul terne situat în Bucureşti str. Triumfului, nr. 56 sectorul 1, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2365/18.12.2003 de BNP C.C.L. de la B.L. şi B.M. în prezent decedat aşa cum rezultă din certificatul de deces seria DS nr. 130750 anexat. In urma verificărilor făcute au aflat  noua adresă a vânzătorului B.L. deplasându-se  şi la M. cât şi a faptului că au avut împreună cu defunctul doi copii, respectiv B.M.D. şi L.( fost B.)G.I., ale căror adrese le-au aflat.

Reclamanţii, au mai arătat că după achiziţionarea imobilului, la scurt timp , în vară, au început edificarea construcţiei compusă la parter din 2 sufragerii, două holuri, două bucătării, două băi, două scări interioare, iar la etaj patru dormitoare, două holuri, două băi şi scările interioare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile  art. 577 şi următoarele C.civ.

În susţinerea cererii, reclamanţii au solicitat încuviinţarea probelor cu acte, martori şi expertiză tehnică construcţii.

Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum 200 lei, timbru judiciar de 0,3 lei şi diferenţă taxa de timbru de  3965 lei.

Legal citată, pârâta  B.L. a depus întâmpinare la data de 05.08.2013, prin care solicită admiterea cererii formulată de reclamanţi, să se constate că aceştia au edificat construcţii noi, după transferului dreptului de proprietate pentru imobil, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2365/18.12.2003, Solicită să se ia act că nu solicită cheltuieli  de judecată.

Pârâta,  în  motivare a arătat că la data de  18.12.2003 a încheiat cu reclamanţii contract de vânzare-cumpărare având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra imobilului  în litigiu, iar o dată cu încheierea contractului de vânzare – cumpărare au transferat reclamanţilor dreptul de dispoziţie folosinţă şi posesie asupra întregului imobil situat în Bucureşti str. triumfului nr. 56 Sector 1.

În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinare pe dispoziţiile art. 205 şi urm. C.pr.civ.

La data de 04.09.2013 reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare, prin  care arată că pârâţii sunt de acord cu  admiterea cererii de chemare în judecată, şi au recunoscut că ei au edificat construcţiile situate în B. S.1, aşa cum rezultă  şi din actul de proprietate pe care îl au.

De asemenea, arată reclamanţii că, pârâţii în fila 2 au arătat corect şi real că la momentul transferului de proprietate, ei, reclamaţii  au deţinut folosinţa şi posesia întregului imobil teren şi au edificat astfel construcţiile indicate în cererea de chemare în judecată pe proprie cheltuială.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2365/18.12.2003 de BNP C.C.L. reclamanţii B.M. şi B.A., în calitate de cumpărărtori au dobândit de la numitul B.M., în calitate de vânzător, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 270 mp situat în B. S.1.

Prin încheierea nr. 53 pronunţată în dosarul nr. 53/05.01.2004 Biroul de Carte Funciară de pe lângă J.S.1B.  s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului indicat, cu  nr. Cadastral 16496 înscris în CF nr. 40247 în favoarea reclamanţilor.

Potrivit certificatului de atestare fiscală depus la dosarul cauzei, reclamantul B.M. figurează în evidenţele fiscale cu imobilul situat la adresa din B. S.1.

Din declaraţia martorului S.A., vecin al reclamanţilor, reclamanţii au cumpărat terenul obiect al litigiului, ia în anul 2004 au construit pe acest teren o casă cu parter şi etaj.

Potrivit declaraţiei martorului O.M., vecin al reclamanţilor, în anii 2003- 2004, aceştia au achiziţionat o casă cu teren  pe str. T. nr. 56, fiind vorba despre o casă veche. A mai arătat martorul faptul că reclamanţii au construit pe cel teren o casă nouă compusă din parter şi etaj, în anul 2004.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert,  la adresa din B. S.1 a fost identificată o casă de locuit parter şi etaj cu finisaje exterioare şi interioare  neterminate, compusă din două apartamente duplex identice, situate simetric. Potrivit aceluiaşi raport, un apartament are suprafaţa totală de 118,91 mp, fiind compus din: parter – 57,97 mp, respectiv cameră – 17,97 mp, baie – 6,92 mp, bucătărie – 8,67 mp, hol – 24,41 mp; etaj – 60,94 mp, respectiv cameră – 17,44 mp, cameră -24,19 mp, baie – 7,03 mp, hol - 10,41 mp, balcon -2,14 mp.

Instanţa va avea în vedere şi atitudinea procesuală a pârâţilor care, prin întâmpinarea depusă la data de 05.08.2013, au achiesat la pretenţiile reclamanţilor.

În drept, în ce priveşte aplicarea în timp a legii civile, în aplicarea dispoziţiilor 6 alin 2 din N C Civ, accesiunea este supusă legii în vigoare la data producerii sau săvârşirii împrejurării sau faptei care atrage incidenţa accesiunii, iar, pentru ipoteza unor fapte continue, interesează legea în vigoare la data începerii.

Potrivit art 488 C Civ 1864, Tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos, în timp ce conform art 492 Orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamint sau asupra pamintului, sint prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamint cu cheltuiala sa si ca sint ale lui, pina ce se dovedeste din contra.

În aplicarea acestor dispoziţii, instanţa admite acţiunea şi în consecinţă, va constata că reclamanţii B.M. şi B.A. sunt propritari, prin accesiune imobiliară artificială, ai construcţiei amplasate în B. S.1, cu regim parter şi etaj compusă din două apartamente duplex identice, fiecare apartament fiind compus din parter: 1 cameră, bucătărie, 1 baie şi hol; etaj: 2 camere, hol şi 1 baie, având suprafaţa utilă totală de 237,82 mp, astfel cum a fost acesta identificată în raportul de expertiză întocmit de către expert.

Văzând principiul disponibilităţii acţiunii civile, instanţa ia act de faptul că reclamanţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.