Contestaţie la executare silită – Întreaga executare silită este lovită de nulitate dacă nu a fost incuviinţată de instanţa de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 16.02.2016, sub numărul 7746/299/2016, contestatoarea S.R.T., în contradictoriu cu intimata S.R.L.M. şi B.E.J. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe o va pronunţa, să anuleze executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.570/2016 al B.E.J. şi întoarcerea executării silite pentru întreaga sumă executată iar în subsidiar anularea în parte a actelor şi formelor de executare pentru suma de 23312,65 lei reprezentând diferenţa dintre suma cuvenită şi suma executată efectiv, la care se adaugă diferenţa de cheltuieli de executare prin raportare la suma reală cuvenită creditorului, întoarcerea executării silite şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că invocă nulitatea întregii executări silite întrucât, în cauză, încuviinţare executării silite s-a făcut de către organul de executare cu încălcarea deciziei nr.895 pronunţate de Curtea Constituţională la data de 17.12.2015.

În subsidiar, contestatoarea a învederat instanţei că expertiza contabilă a calculat în mod eronat drepturile salariale cuvenite intimatului iar cuantumul cheltuielilor de executare este exagerat şi nereal.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 711 C.proc.civ.

În dovedirea pretenţiilor, contestatoarea a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiza contabilă.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1300 lei conform art.10 alin.2 şi 4 din OUG 80/2013.

Intimata a depus la data de 11.03.2016 întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.E.J. iar cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimatul a arătat că decizia Curţii Constituţionale, până la publicarea în Monitorul Oficial, nu produce efecte asupra executărilor silite începute deja.

A mai arătat intimatul că expertiza contabilă a fost legal întocmită iar cu privire la împrejurarea că expertiza contabilă s-a realizat fără convocarea SRT nu-şi găseşte suportul în textul de lege care nu este aplicabil în faza executării silite.

A mai arătat intimatul, în esenţă că onorariul executorului judecătoresc este stabilit în mod legal iar cheltuielile de executare sunt detaliate în fişa de cheltuieli.

Intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La solicitarea instanţei a fost depus, la data de 31.03.2016, în copie certificată dosarul de executare silită nr. 570/2016.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt:

Prin cererea de executare silită, înregistrată de B.E.J. la data de 25.01.2016 sub nr. 570, intimata a solicitat punerea în executare a sentinţei civile nr.6925/26.06.2015 a Tribunalului Bucureşti (fila 1 ds.exe).

Prin încheierea din data de 25.01.2016 executorul judecătoresc a încuviinţat executarea silită împotriva contestatoarei(fila 20 ds.exe).

Prin încheierea din data de 28.01.2016 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 7059,36 lei (fila 30 ds.exe.).

Prin încheierea din data de 08.02.2016 (fila 64 ds.exe) executorul judecătoresc a dispus eliberarea către intimat a sumei de 49989 lei reprezentând debit, 600 lei către expertul contabil, 6459,36 lei au fost reţinuţi de executorul judecătoresc cu titlu de onorariu şi cheltuieli de executare.

În drept:

Potrivit art.666 alin.2 C.proc.civ. forma în vigoare la data de 25.01.2016 Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. Motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare.

La data de 17.12.2015 s-a pronunţat decizia Curţii Constituţionale nr.895/2015 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art.666 din Codul de procedură civilă iar decizia a fost publicată la data de 04.02.2016.

În considerentele deciziei se reţin următoarele:

  Cu privire la efectele pe care urmează a le produce prezenta decizie, Curtea constată că, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării prezentei decizii, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată. De asemenea, odată cu publicarea deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie, are obligaţia de a pune de acord întreaga procedură de încuviinţare a executării silite cu dispoziţiile Constituţiei constatate a fi încălcate prin prezenta decizie, aşadar, implicit, cu decizia Curţii Constituţionale, ale cărei considerente şi dispozitiv sunt general obligatorii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 77), şi să procedeze, în consecinţă, la respectarea exigenţelor constituţionale. Până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, ca o consecinţă a prezentei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţele judecătoreşti urmează să aplice în mod direct art. 21 alin. (3), art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, devenind, astfel, competente să încuviinţeze executarea silită [a se vedea mutatis mutandis, cu privire la aplicarea directă a Constituţiei, Decizia nr. 186 din 18 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 16 mai 2000, sau Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii]. Aşadar, din ziua publicării prezentei decizii, competenţa executorilor judecătoreşti de a încuviinţa executarea silită încetează. 

Pentru soluţionarea cauzei instanţa are a determina cum se aplică efectele deciziei Curţii, ţinând cont că deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii în temeiul art.147 alin.4 din Constituţia României.

Prin Decizia nr.1615 din 20 decembrie 2011 Curtea a arătat că, „potrivit art. 147 alin.(4) teza a doua din Constituţie, «de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor», ceea ce înseamnă că, în temeiul prezentei decizii, nu pot fi supuse controlului judecătoresc acele raporturi juridice care s-au născut sub imperiul celor două legi care nu mai erau în vigoare (la data pronunţării deciziei ) şi s-au stins înainte de data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I”. Cu alte cuvinte, decizia Curţii urmează a se aplica tuturor raporturilor juridice care nu s-au stins încă la data publicării deciziei, respectiv tuturor cauzelor care se află pe rolul instantelor judecătoreşti şi cărora li se aplică în continuare norma juridică declarată neconstituţională.

Instanţa va interpreta paragraful 28 din decizia 895/2015 în sensul în care Curtea Constituţională a dorit a impune o aplicare în timp a efectelor acestei decizii în sensul de a atenua un posibil efect ce ar fi putut rezulta din interpretarea deciziei nr.458/2009 prin care s-a declarat neconstituţională soluţia legislativă conform căreia nu instanţa dispune încuviinţarea executării silite prin decizia 766/2011 a Curţii conform căreia deciziile Curţii îşi produc efectele şi asupra soluţiilor legislative care preiau, ulterior constatării caracterului neconstituţional al unor dispoziţii abrogate, aceleaşi soluţii legislative.

Instanţa constată că, din interpretarea considerentelor din paragraful 28 al deciziei nr.895/17.12.2015 a Curţii Constituţionale  în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 666 C.proc.civ., invalidarea executărilor începute înainte de data publicării deciziei poate opera numai în următoarele condiţii cumulative:

– împotriva executării s-a formulat contestaţie la executare, iar obiectul acesteia îl formează anularea încheierii de încuviinţare a executării, condiţie pe care instanţa o constată a fi îndeplinită în cauză, acesta fiind principalul motiv de contestaţie invocat de contestatoare,

– contestaţia la executare să fie formulată în termen şi să fie admisibilă în raport cu dispoziţiile art. 713 alin. (3) C.proc.civ., instanţa constată că contestaţia a fost forumulată în termen şi este admisibilă.

– temeiul juridic al cererii de anulare a încheierii de încuviinţare a executării îl constituie caracterul neconstituţional al dispoziţiilor art. 666 C.proc.civ. condiţie îndeplinită în cauză, fiind principalul motiv de contestaţie invocat în cauză.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa va admite acest motiv de contestaţie şi va constata nulitatea întregii executări silite care nu a fost incuviinţată de o instanţă de judecată în consecinţă va dispune anularea actelor de executare întocmite in cadrul dosarului de executare nr.570/2016 al B.E.J..

Cât priveşte capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite, se reţine că, potrivit art. 723 NCPC,  în toate cazurile  în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia,  iar potrivit art. 724 alin 1 coroborat cu alin 3  NCPC in cazul in care instanţa judecătoreasca care a desfiinţat titlul executoriu  sau însăşi executarea silita nu a dispus  restabilirea situaţiei anterioare, cel îndreptăţit o va putea cere pe cale separata.

În aceste condiţii, întrucât executarea silită a fost finalizată pentru suma 57048,36 lei debit şi  cheltuieli de executare, faţă de soluţia de anulare a întregii executări silite, instanţa dispune întoarcerea executării prin restituirea de către intimat a acestei sume.

În baza art. 45 alin.1 lit.f din OUG 80/2013 taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei (fila 2) se restituie după rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art.453 C.proc.civ. instanţa constată că intimatul a pierdut procesul şi îl obligă la plata către contestatoare a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru pentru capătul de cerere referitor la întoarcerea executării silite (fila 1).

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ. prezenta hotărâre se comunică, din oficiu, BEJ, după rămânerea definitivă.

Domenii speta

Spete similare