Contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor. Alegerea comitetului creditorilor.

Decizie 88/R din 05.02.2014


Potrivit art. 17 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, „În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate, bugetari şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se oferă voluntar”. Alineatul următor prevede că: „Dacă nu se va obţine majoritatea necesară, se va menţine comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.”

Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că membrii comitetului creditorilor se aleg în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, în condiţiile cerute de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, respectiv cu majoritatea, prin valoare, a creanţelor prezente.

Interpretarea dată de intimaţi şi însuşită de instanţa de fond, potrivit căreia alegerea comitetului creditorilor nu se face în funcţie de votul obţinut din partea celorlalţi creditori ci în ordinea valorii creanţelor, dintre creditorii care s-au oferit voluntar, nu este susţinută de textele legale în vigoare.

Astfel, art. 17 alin. 4 vorbeşte în mod clar de alegerea comitetului de către creditori. Dacă nu s-ar ţine cont de votul creditorilor, nu s-ar folosi termenul de alegere ci de formare.

De asemenea, nu s-ar mai pune problema neîntrunirii „majorităţii necesare”, conform art. 17 alin. 5.

Nu există nicio prevedere legală care să impună creditorilor constituiţi în adunarea generală să voteze membrii comitetului creditorilor în ordinea creanţelor, ceea ce, de altfel, nu ar mai reprezenta un vot real.

Singurele condiţii cerute de art. 17 alin. 4 sunt ca membrii comitetului creditorilor să fie între primii 20 de creditori în ordinea valorii şi să se fi oferit voluntar.

De aceea, nu este exclusă situaţia în care, urmare a votului în adunarea generală a creditorilor, comitetul creditorilor să nu fie format din creditorii care deţin creanţele cele mai mari.

În speţă, în adunarea creditorilor din 11.04.2013 au fost aleşi în comitetul creditorilor cu un procent de 100% din voturile exprimate D.G.F.P. B şi M. SCPARL.

S-au mai oferit să facă parte din comitetul creditorilor S.C. H.P. S.R.L., care a întrunit un procent de 44,89% din voturile exprimate şi Primăria T., care a întrunit 50,35% din totalul voturilor exprimate.

Rezultă că Primăria T. şi nu S.C. H. P. S.R.L. este creditorul care a întrunit majoritatea necesară pentru a fi ales în comitetul creditorilor, astfel că desemnarea S.C.H.P. S.R.L. în comitetul creditorilor este nelegală.

Împrejurarea că S.C. H.P. S.R.L. are o creanţă superioară valoric Primăriei T. nu este relevantă, având în vedere că şi cea din urmă îndeplineşte condiţia cerută de art. 17 alin. 4, de a se afla  între primii 20 de creditori în ordinea valorică.

Nici împrejurarea că în comitetul creditorilor a mai fost ales un creditor bugetar nu constituie un temei pentru înlăturarea Primăriei T. din comitetul creditorilor. Este indiferent dacă din comitetul creditorilor fac parte doi creditori din categoria creanţelor bugetare sau doi creditori din categoria creanţelor chirografare, astfel cum se stabilise iniţial prin hotărârea din 11.04.2013.

Faţă de aceste considerente, rezultă că recursul este întemeiat, astfel că, în baza art. 312 alin. 2, raportat la art. 3141 Cod de procedură civilă, urmează a se modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării parţiale a adunării creditorilor debitoarei S.C. G. S.R.L. din data de 11.04.2013, în sensul celor solicitate de contestator.