Contestaţie la tabelul de creanţe. Creanţă izvorâtă din contractul de leasing. Dreptul judecătorului-sindic de a cenzura creanţa în cadrul procedurii prevăzute de art. 73 din Legea nr. 85/2006.

Aplicarea dispoziţiilor art. 1070 Cod civil cu privire la reducerea cuantumului clauzei penale în situaţia executării parţiale a obligaţiei principale.

Recurenta solicită înscrierea la masa credală cu ratele provenind din trei contracte de leasing reziliate, până în  momentul finalizării celor trei contracte, deci şi după data predării bunurilor ce au făcut obiectul contractului.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 51/1997, care reglementează contractul de leasing, „Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.”

Aşadar, prevederile O.G. nr. 51/1997 acoperă doar dreptul locatorului/finanţatorului la restituirea bunurilor plasate în leasing şi la obligarea locatorului/utilizatorului de a plăti sumele datorate până la data restituirii obiectului material al leasingului.

Este adevărat că textul de lege mai sus citat permite inserarea în contract a unor norme convenţionale, având caracterul unei clauze penale. Dar, ca orice clauză contractuală, clauza penală trebuie raportată la dispoziţiile art. 5 din Codul civil din 1864, în vigoare la data încheierii contractelor (24 octombrie 2007), în sensul că nu poate deroga de la ordinea publică şi bunele moravuri.

Recurenta invocă clauza înscrisă în art. 4.2 lit. B din contracte, în conformitate cu care, în cazul în care contractul se reziliază din culpa utilizatorului, acesta va plăti finanţatorului cu titlu de daune interese contravaloarea tuturor ratelor de leasing ce urmau a fi plătite până la sfârşitul contractului, valoarea reziduală şi toate cheltuielile.

Prin această clauză, care nu a fost negociată de către părţi, contractul fiind unul de adeziune, s-a prevăzut în sarcina utilizatorului o obligaţie excesivă faţă de prejudiciul finanţatorului care, urmare a restituirii bunului îşi poate recupera prejudiciul prin vânzarea acestuia sau încheierea unui nou contract de leasing. În această situaţie, având în vedere că debitoarea a achitat parţial ratele de leasing şi i-a restituit creditoarei bunurile, instanţa are dreptul, potrivit art. 1070 Cod civil să reducă penalitatea, ceea ce a făcut în speţă judecătorul-sindic. Aplicarea întocmai a clauzei penale ar avea efectul ruperii echilibrului prestaţiilor, caracteristic contractelor sinalagmatice, cu încălcarea principiului reparaţiei integrale a prejudiciului suferit de creditoarea finanţatoare, prejudiciu care ar fi depăşit de daunele interese plătite de debitoarea utilizatoare. 

Art. 66 din Legea nr. 85/2006, care exclude procedurii de verificare de către administratorul judiciar creanţele care constituie titluri executorii este interpretat greşit de către recurentă. În aplicarea acestor dispoziţii, administratorul judiciar a înscris în tabelul preliminar întreaga sumă pretinsă de recurentă. Nu există însă niciun text de lege care să interzică judecătorului-sindic să verifice creanţa în cadrul contestaţiei formulate în baza art. 73 din aceeaşi lege, articol în conformitate cu care debitorul, creditorii şi  orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanţe.

Alegaţiile recurentei cu privire la inaplicabilitatea în cauză a îmbogăţirii fără justă cauză sunt lipsite de relevanţă, întrucât admiterea contestaţiei nu s-a bazat pe această instituţie, ci pe interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la contract.

Faţă de aceste considerente, se constată că şi recursul declarat de S.C. U.L.C. IFIN S.A. este neîntemeiat, ca urmare, în baza art. 312 alin. 2 Cod de procedură civilă, se vor respinge recursurile şi se va menţine sentinţa instanţei de fond.

Domenii speta

Spete similare