Insolvenţa. Cererea privind suspendarea unei executări pornite pe dreptul comun nu se poate realiza decât in cadrul procedurii de executare potrivit dreptului comun, competenta aparţinând instanţei de executare.

Executarea silită ce se doreşte a fi suspendată în temeiul art. 36 din legea insolvenţei se realizează potrivit dreptului comun, în temeiul sentinţei civile nr. 153/C2013 a Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 650 Noul Cod de procedură civilă, orice incidente apărute în cursul executării, inclusiv contestaţia la executare se soluţionează de către instanţa de executare, instanţa de executare fiind judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. În consecinţă, cererea privind suspendarea executării nu se poate realiza decât în cadrul procedurii de executare pornite potrivit dreptului comun, competenta aparţinând instanţei de executare. Judecătorul sindic nu poate interveni în cadrul procedurii de executare derulate potrivit dreptului comun în materie, nefiind în competenta sa ordonarea suspendării unei astfel de executări. Legea insolventei nu conţine dispoziţii derogatorii în acest sens, art. 20 alin. 1 lit. n referindu-se doar la competenţa generală a judecătorului sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare din partea acestuia legată strict de administrarea procedurii speciale a insolvenţei.  Suspendarea de drept prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006 opreşte acţiunile pentru recuperarea creanţelor împotriva debitorului şi executările silite începute asupra debitorului sau averii sale şi se impun instanţelor sesizate cu asemenea acţiuni sau organelor de executare investite cu executarea unor titluri executorii. Competenţa în constatarea suspendării aparţine deci în aceste cazuri instanţelor sesizate cu cererile respective sau instanţelor competente potrivit dreptului comun în temeiul căruia se realizează executarea.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 45/Sind/9.01.2014 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamantul C. S.P.R.L., în calitate de administrator judiciar al debitorului S.C. S. S.R.L. – în insolvență în contradictoriu cu pârâtul creditor Ș.M.E. și în consecință:

S-a dispus suspendarea oricăror forme de executare silită în dosarul execuțional nr. 290/2013 al BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC G.G.C. începute față de averea debitorului S.C. S. S.R.L. – în insolvență și demarate în favoarea pârâtului creditor.

Executorie fără somație sau trecerea vreunui termen.

S-a dispus ca hotărârea să fie adusă la cunoștință BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC G.G.C.

Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006 dispozițiile legii speciale cuprinse în legea insolvenței se completează cu prevederile Codului de procedură civilă în măsura compatibilității acestora.

Judecătorul sindic a constatat că se află sesizat cu o cerere de ordonanță președențială, formulată de către administratorul judiciar al unui debitor în stare de insolvență, în condițiile art. 20 alin.1 lit. n din Legea nr. 85/2006.

Raportat la aceste prevederi legale judecătorul sindic este competent să soluționeze o astfel de cerere, iar cererea reclamantului este admisibilă.

Administratorul judiciar este un organ care aplică procedura insolvenței, potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006, iar pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege exercită o funcție publică.

Din economia prevederilor legii insolvenței rezultă că administratorul judiciar are obligaţia de a maximiza averea debitorului, deci și aceea de a veghea ca aceasta să nu fie diminuată, iar atribuția prevăzută de art. 20 alin. 1 lit. n din Legea nr. 85/2006 nu este o facultate, ci o obligație a acestuia.

S-a constatat că față de debitorul S.C. S. S.R.L. s-a deschis procedura insolvenței în dosarul nr. 6502/62/2013 prin sentința civilă nr.439/cc/19.09.2013, aceasta fiind irevocabilă. Administratorul judiciar desemnat și confirmat este practicianul în insolvență C. S.P.R.L.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept toate măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor debitorului sau bunurilor sale.

În consecință de la data de 19.09.2013 orice formă de executare silită față de bunurile din averea debitorului este suspendată de drept.

Constatând că executarea silită începută de către executorul judecătoresc față de debitor la data de 18.12.2013 este una nelegală, iar aceasta urma să se îndeplinească efectiv la data de 10.01.2014, pentru a curma un abuz al organului de executare silită, administratorul judiciar a procedat corect la sesizarea judecătorului sindic, în baza prevederilor legii speciale a insolvenței și a atribuțiilor sale prevăzute de lege și a optat corect pentru calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, având în vedere necesitatea și urgența luării măsurii de suspendare a formelor de executare silită întreprinse față de debitor.

Analizând motivele cererii formulate judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 996 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă. Astfel, măsura suspendării executării silite față de debitor este urgentă, dată fiind data înregistrării cererii, respectiv 09.01.2014 și data executării propriu-zise stabilită pentru data de 10.01.2014, aceasta se impune a fi luată pentru a preveni pierderea unui drept, respectiv trecerea bunurilor supuse executării silite din patrimoniul debitorului în patrimoniul unui terț, măsura este una provizorie, aceasta dăinuind până la momentul închiderii, în modalitățile prevăzute de legea specială, a procedurii insolvenței debitorului. În ceea ce privește fondul cauzei acesta îl constituie procedura insolvenței debitorului care se află în curs de desfășurare, debitorul fiind în perioada de observație, în consecință cerința neprejudicierii  fondului cauzei s-a constatat a fi îndeplinită.

Dată fiind urgența cererii și prejudiciul care s-ar putea produce debitorului, prin executarea silită de drept comun asupra averii debitorului, dar constatând însă și abuzul comis de executorul judecătoresc care procedează la încălcarea unor norme juridice imperative, judecătorul sindic a apreciat că în speță sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 996 alin. 3  și  art. 998 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora măsura se impune a fi executorie, fără somație ori trecerea vreunui termen, iar judecata cererii să se realizeze fără citarea părților și de îndată.

Legea nr. 85/2006 este o lege specială de procedură, iar normele juridice care o compun sunt de ordine publică,  acestea fiind de strictă interpretare și aplicare.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 procedura insolvenței este una colectivă și are ca scop acoperirea pasivului debitorului. În consecință, creditorii debitorului nu au calea executărilor silite de drept comun pentru recuperarea creanțelor pe care le dețin față de debitor, după data deschiderii procedurii insolvenței debitorului. Aceștia participă la procedura insolvenței în mod concursual, potrivit regulilor speciale referitoare la creditorul îndreptățit să participe la procedura insolvenței, statornicite general de art. 3.8 din Legea nr. 85/2006.

Față de cele prezentate a fost admisă cererea reclamantului așa cum a fost formulată și în consecință s-a dispus suspendarea oricăror forme de executare silită în dosarul execuțional nr. 290/2013 al B.E.J. G.G.C. începute față de averea debitorului S.C. S. S.R.L. – în insolvență și demarate în favoarea pârâtului creditor.

S-a dispus că hotărârea este executorie fără somație ori trecerea vreunui termen și că se va comunica executorului judecătoresc.

S-a constatat că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel K.R.B. pentru motivele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.

În motivarea apelului se invocă cu precădere excepţia necompetenţei materiale/funcţionale a judecătorului sindic, arătându-se că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, reiese că ordonanţa preşedinţială de faţă  nu putea fi soluţionată de către judecătorul sindic. Se arată că, potrivit art. 718 Noul Cod procedură civilă, instanţa de executare poate suspenda executarea până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită.

Se invocă de asemenea excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială  pentru neîndeplinirea condiţiilor cerute de lege vizând aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudicierea fondului şi excepţia lipsei de interes pentru faptul că executarea silită nu se face asupra averii debitorului.

Analizând cu precădere excepţiile invocate potrivit dispoziţiilor art. 248 Noul Cod de procedură civilă, Curtea, stabilind ordinea de soluţionare funcţie de efectele pe care le-ar putea produce, urmează a analiza în primul rând excepţia necompetenţei materiale/funcţionale a judecătorului sindic în soluţionarea pricinii.

Executarea silită ce se doreşte a fi suspendată în temeiul art. 36 din legea insolvenţei se realizează potrivit dreptului comun, în temeiul sentinţei civile nr. 153/C/2013 a Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 650 Noul Cod de procedură civilă, orice incidente apărute în cursul executării, inclusiv contestaţia la executare se soluţionează de către instanţa de executare, instanţa de executare fiind judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. În consecinţă, cererea privind suspendarea executării nu se poate realiza decât în cadrul procedurii de executare pornite potrivit dreptului comun, competenţa aparţinând instanţei de executare. Judecătorul sindic nu poate interveni în cadrul procedurii de executare derulate potrivit dreptului comun în materie, nefiind în competenţa sa ordonarea suspendării unei astfel de executări. Legea insolvenţei nu conţine dispoziţii derogatorii în acest sens, art. 20 alin.1 lit. n referindu-se doar la competenţa generală a judecătorului sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare din partea acestuia legată strict de administrarea procedurii speciale a insolvenţei. Suspendarea de drept prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006 opreşte acţiunile pentru recuperarea creanţelor împotriva debitorului şi executările silite începute asupra debitorului sau averii sale şi se impun instanţelor sesizate cu asemenea acţiuni sau organelor de executare investite cu executarea unor titluri executorii. Competenţa în constatarea suspendării aparţine deci în aceste cazuri instanţelor sesizate cu cererile respective sau instanţelor competente potrivit dreptului comun în temeiul căruia se realizează executarea.

Pe cale de consecinţă, Curtea constată că suspendarea executării în cauza dedusă judecăţii  este de competenţa instanţei de executare, determinată potrivit art. 650 Noul Cod de procedură civilă, sens în care va admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului  Braşov prin judecătorul sindic, urmând a trimite cauza spre soluţionare instanţei de executare, respectiv Judecătoriei Braşov.

Faţă de această dezlegare, Curtea constată de prisos analizarea celorlalte excepţii şi motive de apel invocate.

În baza art. 480 alin. 4 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea va admite apelul, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare Judecătoriei Braşov.

Domenii speta

Spete similare