Clauze abuzive, contracte de credit bancar

Legea nr. 193/2000 nu conferă instanţei de judecată posibilitatea de a verifica dispoziţiile din contract, ci numai de a constata că unele clauze sunt sau nu abuzive şi să dispună înlăturarea lor.

În speţă, în mod greşit instanţa de fond a procedat la modificarea clauzelor privind  dobânda variabilă şi comisionul de rambursare în sensul că a dispus aplicarea dobânzii calculată de Euribor la 12 luni la care se adaugă  marja fixă de 1,2 puncte procentuale, respectiv a procentului de 0,05 la valoarea soldului rămas de achitat întrucât s-a încălcat principiul disponibilităţii intervenindu-se peste voinţa părţilor.

Decizia civilă nr. 91/A din 09.05.2016 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 28.08.2014 sub nr. 16965/233/2014, reclamanţii  S.I. şi S.I. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta BCR SA BUCUREŞTI, să pronunţe o hotărâre prin care:

- să constate caracterul abuziv al pct. 6 şi pct. 9 lit. a şi e din contractul de credit, înlăturarea clauzelor abuzive din contract şi

- restituirea sumei de 2.238,75 EUR, reprezentând comision de administrare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că la data de 10.04.2008 au încheiat cu pârâta contractul de credit bancar nr. ….

Au menţionat reclamanţii că contractul încheiat cuprinde clauze prestabilite şi nu a avut posibilitatea să negocieze cu pârâta condiţiile de creditare, apreciind astfel că sunt incidente prevederile Legii nr. 193/2000.

Au invocat reclamanţii faptul că clauza prevăzută la art. 6 nu specifică o marjă în funcţie de care să fie calculată dobânda, şi nici nivelul maxim al dobânzii. Dobânda se poate modifica unilateral de către pârâtă, ceea ce face ca dobânda să reprezinte o clauză abuzivă, neexistând condiţii clare şi transparente privind modul în care este stabilită valoarea dobânzii.

De asemenea, au fost contestate clauzele de la pct. 9 lit. a şi e privind comisionul de rambursare anticipată şi de administrare. Comisionul de rambursare anticipată este unul nelegal şi discriminatoriu.

Comisionul de administrare prevăzut de art. 9 lit.e din contract este considerat de reclamanţi tot o clauză abuzivă, deoarece comisionul este o dovadă de rea-credinţă din partea băncii şi o modalitate de preocupare a unui avantaj concurenţial, contrar uzanţelor cinstite ale consumatorilor.

În măsura în care se constată ca fiind abuzive clauzele în litigiu, se solicită restituirea sumelor încasate de bancă în baza în baza acestor clauze. 

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.

În susţinerea cererii lor, reclamanţii au depus la dosar înscrisuri.

Conform art. 29 lit. f din OUG nr. 80/2013, prezenta acţiune este scutită de taxa judiciară de timbru.

Legal informată cu privire la cererea reclamantei, în condiţiile art. 201 NCPC,  pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Galaţi în soluţionarea cererii, arătând că valoarea contractului depăşeşte 200.000 lei. Totodată au fost invocate excepţia lipsei de interes privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzută de art. 9 lit.a din condiţiile speciale ale contractului, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare, excepţia inadmisibilităţii restituirii tuturor sumelor, deoarece constatarea ca abuzive a clauzelor duce ca efectele lor să se producă pentru viitor şi nu pentru trecut. Totodată, a fost invocată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru sumele mai vechi de 3 ani raportat la data introducerii acţiunii.

Pârâta a solicitat ca în măsura admiterii acţiunii să fie admisă şi cererea sa reconvenţională privind adaptarea contractului privind algoritmul de calcul al dobânzii ca fiind Euribor la 6 luni +6% marja băncii.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.

În susţinerea cererii lor, pârâta a depus la dosar înscrisuri.

La primul termen de judecată la Judecătorie, cu părţile legal citate, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Galaţi în soluţionarea cererii, excepţie invocată de pârâtă, pe care a amânat-o la următorul termen.

La termenul de judecată din data de 08.05.2015, instanţa a repus în discuția părților excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Galaţi, excepție pe care a admis-o și prin sentința civilă nr. 5609/22.05.2015 cauza a fost trimisă spre competentă soluționare la Tribunalul Galați.

La Tribunalul Galați cauza a fost înregistrată la data de 09.06.2015 sub nr. 16965/233/2014.

La termenul de judecată din data de 16.10.2015 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, excepţii pentru care pârâta le-a apreciat apărări de fond şi nu veritabile excepţii, urmând ca instanţa să analizeze apărările pârâtei la fondul litigiului. Pârâta a susţinut dintre excepţii numai excepţia prescripţiei dreptului de a solicita restituirea sumelor în cazul admiterii acţiunii privind anularea clauzelor abuzive.

Instanţa a unit această excepţie cu fondul, deoarece analiza excepţiei prescripţiei se impune numai în măsura în care se vor admite capetele principale de cerere privind constatarea nulităţii clauzelor abuzive. Instanța nu a apreciat cererea reconvențională ca pe o veritabilă acțiunea, deoarece nu este stabilit un obiect concret al acțiunii pentru care reclamanta ar fi putut sta în judecată. Cererea reconvențională a fost apreciată de instanța ca o apărare a băncii, în sensul că, dacă se modifică dobânda, acesta să fie stabilită la nivelul Euribor 6M +6% marja băncii.

Prin sentinţa civilă nr. 389/11.12.2015 Tribunalul Galaţi a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a reclamanţilor ca nefondată.

A admis acţiunea şi a constatat nulitatea următoarelor clauze cuprinse în convenţia de credit nr. 2008249568/10.04.2008 care produce efecte între reclamant şi pârâtă:

 - art. 6 din contract numai în ce privește sintagma: „dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR”, urmând a se citi „dobânda de referinţă variabilă va fi indicele Euribor la 12M ...”,

 - art. 9 lit.a din contract - cu privire la comisionul de rambursare anticipată și

- art. 9 lit.e din contract - cu privire la comisionul de administrare, numai în ce privește sintagma: „reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzut la pct.1” urmând a se citi „reprezentând un procent de 0,05% din valoarea soldului curent rămas din creditul acordat”.

- obligat pârâta să restituie reclamanților sumele care au fost încasate cu titlu de:

- comision de rambursare anticipată,

- dobândă, peste dobânda calculată ca Euribor 12M+1,2% marjă, începând cu al doilea an de creditare și

- comision de administrare, pentru suma comisionului ce depășea valoarea de 0,05% aplicabil la soldul lunar al creditului acordat”.

S-a reţinut în motivarea sentinţei cu privire la prescripţia dreptului la acţiune că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 1 şi 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 şi nu prevederile art. 201 din Legea nr. 201/2011.

S-a motivat de ce se va admite acţiunea reclamanţilor cu privire la clauzele contractuale apreciate ca fiind abuzive: art. 6 din contract numai în ce priveşte sintagma „dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B.C.R.; art. 9 lit. a din contract cu privire la comisionul de rambursare anticipată, art. 9 lit. e di  contract cu privire la comisionul de administrare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B.C.R. S.A. B. criticând-o pentru următoarele motive:

-interpretarea incorectă a prevederilor art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000;

-în mod greşit s-a apreciat că dobânda şi comisionul nu reprezintă elementele preţului contractului de credit, deci elemente ale obiectului contractului;

-instanţa de fond în mod greşit a procedat la modificarea clauzelor privind dobânda variabilă şi comisionul de rambursare în sensul că a dispus aplicarea dobânzii calculate în funcţie de Euribor la 12 luni încălcând principiul disponibilităţii şi s-a intervenit peste voinţa părţilor raportat la dispoziţiile art. 960 Cod civil.

-în ce priveşte cererea reconvenţională s-a încălcat principiul disponibilităţii şi contradictorialităţii;

-în prezenta cauză nu sunt întrunite condiţiile impuse de Legea nr. 193/2000 cumulativ pentru calificarea clauzelor contestate ca fiind abuzive;

-trebuia să se constate că sancţiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este încălcarea procedurii efectelor acelor clauze pentru viitor.

În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtă urmează a se constata următoarele:

Legea nr. 193/2000 nu reprezintă decât transpunerea în legislaţia românească a Directivei 93/13/CEE ori potrivit jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie dispoziţiile acestei directive sunt de ordine publică.

Legea nr. 193/2000  nu oferă instanţei de judecată posibilitatea de a verifica dispoziţiile din contract ci numai de a constata că unele clauze sunt sau nu abuzive şi să dispună înlăturarea lor.

În ceea ce priveşte clauza din art. 6 din contract aceasta prevede că la data încheierii contractului dobânda curentă este de 6,2 % pe an şi este fixă în primul an şi variabilă ulterior. Dobânda fixă se menţine constantă pe o perioadă de 1 an, începând cu data primei trageri şi după această dată dobânda curentă este din dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediile  B.C.R. la care se adaugă 1,2 %.

Cu privire la această clauză urmează a se constata nulitatea parţială numai în ceea ce priveşte partea referitoare la dobânda de referinţă variabilă.

Instanţa de fond în mod greşit a procedat la modificarea clauzelor privind dobânda  variabilă şi comisionul de rambursare în sensul că a dispus aplicarea dobânzii calculată de Euribor la 12 luni la care se adaugă marja fixă de 1,2 puncte procentuale, respectiv a procentului de 0,05 la valoarea soldului rămas de achitat întrucât s-a încălcat principiul disponibilităţii ori s-a intervenit peste voinţa părţilor.

Prin urmare,  în raport de clauza înserată în contract potrivit voinţei părţilor se va dispune înlăturarea din sentinţa civilă apelată a dispoziţiilor privind obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumelor încasate cu titlu de comision de rambursare anticipată şi cu titlu de dobândă calculată ca Euribor 12M+1,2% marjă, începând cu al doilea an de creditare.

Referitor la clauzele privind comisionul de rambursare anticipată şi comisionul de administrare constatate ca fiind abuzive de către instanţa de fond soluţia este corectă pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 1 din Legea nr.  193/2000 o clauză contractuală care nu a fost direct negociată cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăţi sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor  bunei-credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Faptul că respectivul contract a fost încheiat la solicitarea reclamanţilor nu exonerează banca să probeze  negocierea potrivit art. 4  alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000.

În ceea ce priveşte comisionul de administrare corect s-a reţinut ca fiind abuzivă doar suportarea procentului de 0,05 la valoarea întregului credit acordat.

Procentul convenit de părţi nu este abuziv numai că el trebuie suportat la valoarea soldului rămas deoarece altfel banca ar percepe o sumă de bani pentru o valoare pe care nu o mai are de administrat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 480 din Noul Cod de procedură civilă a fost emis apelul declarat de pârâta B.C.R. împotriva sentinţei civile nr. 389/11.12.2015 a Tribunalului Galaţi.

A fost schimbată în parte sentinţa numai în ceea ce priveşte soluţia data capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a clauzei cu privire la  art. 6 din contract, în sensul că:

S-a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei privind dobânda, reglementată în art. 6 din contract, numai în ceea ce priveşte partea referitoare la „dobânda de referinţă variabilă”.

A fost obligată pârâta să modifice contractul încheiat cu reclamanţii ca urmare a constatării nulităţii absolute parţiale a clauzei privind dobânda, precum şi să emită un nou grafic de rambursare.

S-a dispus înlăturarea din sentinţa civilă apelată a dispoziţiilor  privind obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumelor încasate cu titlu de comision de rambursare anticipată şi cu titlu de dobândă peste dobânda calculată ca Euribor 12 M +1,2% marjă, începând cu al doilea an de creditare.

S-au  menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Domenii speta

Spete similare