Dreptul muncii

Decontarea sumelor de transport de la domiciliu la locul de muncă pentru cadrele didactice s-a făcut în baza unor prevederi din contractul colectiv de muncă, care nu erau în vigoare la momentul efectuării transportului.

Legea nr. 124/2014 nu este aplicabilă în cauză, deoarece ea se referă la exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.

Veniturile solicitate a se restitui nu sunt venituri de natură salarială, ci cheltuieli încasate necuvenit de către salariat, fără temei legal.

Decizia civilă nr. 262/26.04.2016  a Curţii de Apel Galaţi

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 742/121/2015, reclamanta Şcoala Gimnazială „A.M.”  - structurile Şcoala Gimnazială nr. … şi Şcoala Gimnazială nr. … P. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.V., R.M.S., L. L. C., G. M. şi M. A. restituirea sumelor încasate cu titlu de „cheltuieli de navetă la şi de la locul de muncă” şi „cheltuieli pentru transport căi ferate” în perioada noiembrie 2011 – decembrie 2013, plata dobânzilor legale aferente acestor sume, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Motivându-şi în fapt acţiunea, reclamanta a învederat că, în urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi Galaţi s-a constatat că pârâţii în perioada octombrie 2011 – decembrie 2013 au încasat necuvenit sume de bani, reprezentând „decontare pentru navetă la şi de la locul de muncă” şi pentru „transport căi ferate”.

Prin Decizia nr. 82/07.11.2014 a dispus recuperarea stabilirea prejudiciului creat prin plata nelegală, la care se adaugă beneficiile legale nerealizate şi recuperarea acestuia, având în vedere că plăţile s-au făcut fără bază legală.

În drept, reclamantul a invocat  dispoziţiile art. 256 din Codul muncii.

2. Întâmpinarea formulată de pârâţi

Legal citaţi, pârâţii S.V., R.M.S., G.M. şi M.A. prin reprezentant Sindicatul au formulat întâmpinare  prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru sumele solicitate pe perioada octombrie 2011 – februarie 2012, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Au precizat că potrivit disp. art. 48 din CCM „personalul din învăţământ care îşi desfăşoară activitatea în altă localitate decât localitatea unde are domiciliul sau reşedinţa, i se decontează de către consiliul local în cărui rază teritorială îşi are sediul unitatea de învăţământ, cheltuielile de navetă la şi de la locul de muncă conform Legii nr. 1/2011 a Educaţiei Naţionale – art. 105 şi art. 276.

Au mai susţinut că potrivit disp. art. 47 din CCM „unitatea de  învăţământ este obligată să deconteze cadrelor didactice 50% din contravaloarea a 6 călătorii dus-întorc pe toate mijloacele de transport feroviar, pe linii interne, indiferent de data şi ziua la care s-a efectuat călătoria”.

De asemenea, au arătat că prin apariţia Legii nr. 84/2012 şi a Legii nr. 124/2014, sunt exoneraţi de la plată.

Pârâta L.L.C. prin întâmpinare a învederat că drepturile băneşti au fost încasate în temeiul contractului colectiv de muncă, acesta fiind o convenţie încheiată în formă scrisă între părţi prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.

În drept a invocat disp. art. 205 şi urm. din NCPC, art. 55 din CCMUNSAIP, art. 55 din CCM la nivel de unitate, art. 229 alin. (1) din Codul muncii, art. 133 şi art. 148 din Legea nr. 62/2011 şi art. art. 41 alin. (5) din Constituţie.

3. Sentinţa civilă nr.1454/23.12.2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi

Prin sentinţa civilă  nr. 1454/23.12.2015 s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant Şcoala Gimnazială „A.M.”  - structurile Şcoala Gimnazială nr. … şi Şcoala Gimnazială nr. … P., în contradictoriu cu pârâţii S.V., R.M.S., L.L.C., G.M. şi M.A.

Prin încheierea din 13 octombrie 2015, instanţa, având în vedere disp. art. 268 lit.”c” din Codul muncii a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile până la data de 20.02.2012.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză prima instanţă a reţinut  următoarele:

Conform Notei de Constatare întocmită de către Camera de Conturi a Judeţului Galaţi din data de 10.10.2014, pârâţii ar fi încasat necuvenit sume cu titlu de cheltuieli pentru „navetă la şi de la locul de muncă” şi cheltuieli pentru „transport căi ferate”.

Potrivit disp. art. 105 lit. „f” din Legea nr. 1/2011 „Finanţarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale şi alte cheltuieli asociate procesului de învăţământ preuniversitar de stat. Finanţarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar şi din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate anual prin legea bugetului de stat cu această destinaţie, pentru cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii.”

De asemenea, potrivit disp. art. 276 din acelaşi act normativ „Personalului didactic din unităţile de învăţământ conexe, care nu dispune de locuinţă în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii”.

Prin Contractul Colectiv de muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar din anul 2012, s-a prevăzut la art. 55(1) că Unităţile/instituţiile menţionate în Anexa nr. 4 sunt obligate să prevadă în proiectele de buget sumele necesare pentru acordarea celor 6 călătorii/an dus-întors pe mijloacele de transport feroviare, pe linii interne, cu reducere de 50% pentru personalul din învăţământ, în condiţiile legii. Modalităţile de decontare se vor stabili prin contractele colective încheiate la nivelul unităţilor/instituţiilor prevăzute în Anexa nr. 4.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, la nivelul reclamantei Şcoala Gimnazială s-a încheiat actul adiţional nr. 132/05.04.2012 la contractul colectiv de muncă care la art. 49 prevede că „(1)personalul din învăţământ care îşi desfăşoare activitatea în altă localitate decât localitatea unde are domiciliul sau reşedinţa i se decontează, de către consiliul local în a cărui rază teritorială îşi are sediul unitatea de învăţământ, cheltuielile de navetă la şi de la locul de muncă conform art. 105 şi art. 276 din Legea nr. 1/2011 a Educaţiei Naţionale. (2) În cazul în care nu există mijloace de transport în comun pentru localităţile prevăzute la alin. (1), angajatorul se obligă să asigure transportul salariaţilor cu microbuzele care realizează transportul elevilor, pe rutele de transport al elevilor şi  în limitele locurilor disponibile. (3) În cazul în care transportul nu se poate asigura nici cu ajutorul microbuzelor şcolare, se va deconta transportul salariaţilor din învăţământ la şi de la locul de muncă inclusiv cu autoturismul. În această situaţie se va deconta echivalentul a 7,5 l de combustibil la 100 km. Parcurşi. (4) Dacă salariatul preferă să facă naveta cu autoturismul, chiar dacă există mijloace de transport în comun, i se deconta o sumă echivalentă cu cea care s-ar fi decontat în condiţiile utilizării transportului în comun pe ruta respectivă. (5) Decontarea se va face fie prin prezentarea biletelor sau a abonamentului pe ruta de navetă, fie prin prezentarea pontajului lunar de către conducerea unităţii de învăţământ la finanţator”.

Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă (art. 229 alin. (1) din Codul muncii).

Scopul încheierii de astfel de contracte este promovarea unor relaţii de muncă echitabile, de natură să asigure protecţia socială a salariaţilor, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă, ori evitarea declanşării grevelor. Importanţa contractului colectiv de muncă este relevată în primul rând de influenţa sa asupra dreptului muncii.

După încheierea şi intrarea lui în vigoare, contractul colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părţile contractante. Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor şi obligaţiilor asumate de cele două părţi.

Astfel, instanţa reţine că sumele au fost încasate de către pârâţi în baza unor dispoziţii legale.

Mai mult, în luna septembrie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Prin art. 1 din actul normativ indicat, se stabileşte că prezenta lege se aplică personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale judeţene şi locale, cu modificările şi completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare;

iar art. 2 alin. 1 stabileşte că se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând veniturile de natură salarială stabilite în condiţiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Instanţa constată că prin dispoziţiile legale invocate se instituie o amnistie fiscală în favoarea personalului din sectorul bugetar.

Cum pârâţii au avut  calitatea de salariaţi din sectorul bugetar şi au primit drepturi băneşti în baza Legii nr. 1/2011 şi a contractelor colective de muncă, instanţa apreciază că aceştia se încadrează în categoria prevăzută de legea anterior menţionată.

Ca urmare, sumele încasate de către pârâţi în perioada noiembrie 2011 – decembrie 2013, respectiv octombrie 2011 – decembrie 2013 intră sub incidenţa dispoziţiilor legale de amnistie fiscală anterior analizate.

Referitor la angajamentele de plată ale pârâţilor, instanţa a apreciat că prin prisma dispoziţiilor Codului Muncii acestea nu constituie titluri executorii.

4. Apelul declarat de reclamantă

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Şcoala Gimnazială „AM” P.,  structurile Şcoala Gimnazială nr. … şi Şcoala Gimnazială nr. … P., criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.

1. În mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea pentru pârâtul S.V. având în vedere faptul că acesta făcea parte din personalul didactic auxiliar, iar potrivit art. 105 alin. 2 lit. f Legea nr. 1/2011, cheltuielile pentru navetă se decontau doar cadrelor didactice. Pârâtul S.V. este administrator financiar (contabil) şi se încadrează în personalul didactic auxiliar.

Actul adiţional la contractul colectiv de muncă nr. 132/5.04.2012 vizează o perioadă ulterioară celei pentru care s-a stabilit de către Curtea de Conturi că pârâţii au încasat necuvenit sumele pentru cheltuieli cu „naveta la şi de la locul de muncă”, respectiv  perioada 06.04.2014 – 06.04.2015.

2.  Greşit a reţinut instanţa că pârâţii R.M.S., L.L.C., G.M. şi M.A. au încasat cheltuielile de transport în baza unor dispoziţii legale.

Articolul 48 din CCM care dispune decontarea cheltuielilor de transport face trimitere la Legea nr. 283/2011 art. 19. Aceste dispoziţii însă nu sunt aplicabile personalului din învăţământ, ci altor categorii de persoane, astfel încât pârâţii au încasat necuvenit aceste sume, aşa cum corect a stabilit şi Curtea de Conturi.

3. Legea nr. 124/2014 a fost eronat aplicată. Prevederile acestei legi se referă la aprobarea exonerării de la plată pentru sumele reprezentând veniturile salariale pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.

S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate, admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor la plata sumelor următoare: S.V.  – 2.297,97 lei; R.M.S. – 357,06 lei; L.L.C. – 241,56 lei; G.M. – 120,63 lei; M.A. – 43,40 lei, reprezentând prejudiciu cauzat  apelantei prin primirea/încasarea unor sume de bani necuvenite, cu titlu de cheltuieli pentru navetă la şi de la locul de muncă şi cheltuieli pentru transport căi ferate, în perioada 20.02.2012 – decembrie 2013, precum şi obligarea pârâţilor la plata foloaselor necuvenite şi a dobânzilor legale, actualizate cu indicele de inflaţie aplicabil la data plăţii efective.

5. Considerentele deciziei instanţei de apel

În perioada noiembrie 2011 – decembrie 2013 reclamanta a decontat transportul cadrelor didactice în baza unui act adiţional la contractul colectiv de muncă nr. 132/05.04.2012 care prevedea la art. 48 „Unitatea de învăţământ este obligată să prevadă în proiectele de buget sumele necesare pentru acordarea celor 6 călătorii/an dus-întors pe toate mijloacele de transport feroviar, pe linii interne cu reducerea de 50% pentru personalul din învăţământ, indiferent de data şi ziua la care s-a efectuat călătoria, în condiţiile Legii nr. 283/14.12.2011 art. 19”. Dispoziţiile Legii nr. 283/14.12.2011 nu sunt aplicabile cadrelor didactice sau personalului din învăţământ.

Actul adiţional la CCM nr. 132/5.04.2014 conform art. 1 prelungeşte durata şi modifică o parte a contractului colectiv de muncă pentru o perioadă de 12 luni, conform art. 141 alin.2 Legea nr. 62/2011, Legea Dialogului Social de la 6.04.2014 până la 06.04.2015.

Prin urmare, acest act adiţional este valabil începând cu data de 6.04.2014 şi până la 6.04.2015, iar perioada vizată în acţiune pentru care s-au făcut decontări privind transportul se referă la perioada noiembrie 2011- decembrie 2013. Rezultă că nu poate constitui temei pentru acordarea decontărilor sumelor de transport actul adiţional care este ulterior acestei perioade.

Curtea concluzionează că nu există nicio dispoziţie  legală care să justifice acordarea pentru pârâţi a acestor cheltuieli.

Legea nr. 124/2014 nu este aplicabilă în cauză deoarece ea se referă la exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condiţiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii, iar art. 1 stabileşte că prezenta lege se aplică personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale judeţene şi locale, cu modificările şi completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de fond a considerat greşit că veniturile solicitate sunt venituri de natură salarială, ele sunt cheltuieli încasate necuvenit de salariat, fără temei legal.

Pentru aceste considerente, conform art. 480 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamanta Şcoala Gimnazială P, structurile Şcoala Gimnazială nr. … şi Şcoala Gimnazială nr. … P., împotriva sentinţei civile nr. 1454/23.12.2015 a Tribunalului Galaţi pe care o va schimba în parte, în sensul că:

Va admite în parte acţiunea formulată şi, în consecinţă, obligă pârâţii să plătească reclamantei cu titlu de sume încasate necuvenit în perioada 21.02.2012 - decembrie 2013, după cum urmează:

- S.V. - 2297,97 lei; R.M.S - 357,06 lei; L.L.C. - 241,56 lei; G.M. - 120,63 lei; M.A. - 43,40 lei.

Va obliga pârâţii să plătească reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat în apel.

Domenii speta

Spete similare