Protectia consumatorului. Produs defect.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la aceasta instanta s-a solicitat obligarea paratei la plata sumei 1.950 lei, reprezentand contravaloarea noului telefon achizitionat de reclamant in urma defectarii celui achizitionat de la parata, si a sumei de 1.400 lei, cu titlu de daune morale, aratandu-se ca  aparatul a inceaput sa piara semnalul, aparatul a fost dus in service, insa, defectiunea a persistat, cu toate acestea parata a refuzat sa inlocuiasa aparatul.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 12 din OG nr. 21/1992.

Analizand actele si lucrarile dosarului de fata, instanta a retinut urmataorele:

Potrivit raportului de expertiza tehnica judiciara efectuat in cauza de fata, aparatul inregistreaza variatii de semnal nejustificate prin cauze externe, semnal de telefonie slab sau lipsa de semnal.

Astfel, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 3 si 12 din OG nr. 21/1992. Potrivit art. 3 din ordonanta „ Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime”. Potrivit art 12 din ordonanta „ Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor sau prestatorilor de servicii remedierea ori înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate. După expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor/serviciilor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora. (2) Vânzătorul sau prestatorul de servicii suportă toate cheltuielile legate de aceste deficienţe, situaţie care nu îl exonerează de răspundere pe producător în relaţia cu acesta. „.

In conformitate cu art. 2 si 5 din Legea nr. 449/2003 este atrasa raspunderea civila a vanzatorului de fiecare data cand produsul nu se inscrie in parametrii de calitate şi performanţe normale, la care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, data fiind natura produsului, iar deficienţa calitativă a unui produs livrat nu a fost cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare

Intrucat reclamantul nu poate utiliza telefonul mobil potrivit scopului pentru care a fost achizitionat si in conditiile la care s-a asteptat in mod rezonabil la momentul livrarii, iar societatea parata, contrar dispozitiilor legale anterior mentionate, a refuzat sa repare sau sa inlocuiasca produsul, se constata ca reclamantul este indreptatit la repararea prejudiciul material si moral produs prin fapta ilicita a paratei.

Prejudiciul material este dat de pierderea suferita de reclamant, respectiv de contravaloarea telefonului achizitionat de la parata si pe care aceasta a refuzat sa il inlocuiasca. Intrucat prejudiciul nu se raporteaza la valoarea oricarui telefon de pe piata, ci la valoarea telefonului achizitionat, iar reclamantul a aratat ca valoarea acestui telefon este de 1.400 lei, instanta va admite in parte primul capat de cerere si va obliga parata la plata sumei de 1.400 lei.

In ceea ce priveste al doilea capat de cerere, potrivit art. 253 alin. 4 C.civ. „persoana prejudiciata poate cere despagubiri sau, dupa caz, o reparatie patrimoniala pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca vatamarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile”.

Or, societatea parata a livrat un produs defect si nu numai ca nu a rezolvat corespunzator  reclamatia intr-un termen rezonabil, dar a si refuzat sa inlocuiasa produsul defect,  fapte ce l-au pus pe reclamant in situatia de a nu putea utiliza telefonul o perioada de lung si de a formula multiple reclamatii in speranta unui raspuns afirmativ  si au  facut necesara introducerea actiunii de fata  in vederea clarificarii raporturilor juridice dintre parti.

Fata de acestea, se retine ca fapta ilicită a pârâtei a constat într-o inacţiune, respectiv în neinlocuirea telefonului mobil la cererea legitima a consumatorului.  Sub aspectul laturii subiective a raportului juridic dedus judecatii, în cadrul răspunderii civile delictuale, aceasta poate lua forma celei mai uşoare culpe, chiar şi sub forma neglijenţei, cum este cazul în speţă, potrivit celor aratate anterior, pârâta a dovedit lipsă de diligenţă, sub forma culpei, suficientă pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina sa.

In ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, se aprecieaza că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, producerea prejudiciului moral deducandu-se din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să determine un asemenea prejudiciu, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

Desi stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudicii de ordin moral presupune o apreciere subiectivă din partea judecătorului, trebuie să fie avute în vedere anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecăţii precum gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora.

Din acest punct de vedere, se retine ca in perioada 2014-2015 reclamantul a fost afectat  din punct de vedere psihic de nesolutionarea corespunzatoare a cererii sale de livrare a unui produs corespunzator in mod repetat, fiind nevoit sa faca o serie de demersuri juridice si sa introduca actiunea civila de fata  pentru constatarea adevaratei situatii juridice. Luand in considerare criteriile mai sus enumerate si perioada lunga de timp in care reclamantul s-a confruntat cu aceasta situatie, parata va fi obligata la plata sumei de 1.400 lei cu titlu de daune morale.

Vazand si dispozitiile art. 453

Domenii speta

Spete similare