Individualizarea modalităţii de executare a pedepsei în cazul infracţiunii de ucidere din culpă.

Infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, constă în aceea că inculpatul, din culpă cu prevedere, prevăzând că prin acţiunea sa ar putea să pună în pericol siguranţa celorlalte persoane, a  crezut  că acţiunea sa este sigură, bazându-se pe calităţile sale de şofer, fapt ce s-a dovedit a fi fără temei. Modalitatea de individualizare constând în suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii este netemeinică.

Constată că prin sentinţa penală nr. 188/23.10.2013 a Judecătoriei Zărneşti, în baza art.178 alin. 2 şi alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.I.B.,  […] la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpǎ.

S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal în condiţiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza art. 86¹ alin. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea executǎrii pedepsei de 4 (patru) ani închisoare, aplicatǎ inculpatului S.I.B. prin prezenta sentinţă, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 (şase) ani, stabilit conform art. 86² Cod penal.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal  a fost obligat inculpatul S.I.B. ca pe durata termenului de încercare sǎ respecte urmǎtoarele mǎsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probaţiune;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. 3 lit. a Cod penal a fost obligat inculpatul S.I.B. ca pe durata termenului de încercare sǎ urmeze un program de intervenţie, la alegerea şi sub coordonarea Serviciului de probaţiune de pe lângǎ Tribunalul Braşov, în funcţie de aptitudinile fizice şi psihice ale inculpatului, iar în baza art. 86³ alin. 3 lit. e Cod penal impune inculpatului obligaţia de a nu conduce nici un vehicul pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului S.I.B. asupra prevederilor art. 83, art. 84 şi art. 864 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii mǎsurilor şi obligaţiilor dispuse de instanţǎ.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentinţă pe durata termenului de încercare.

S-a constatat că inculpatul S.I.B. a fost reţinut şi arestat preventiv în prezenta cauzǎ, de la data de 04.05.2012 până la data de 19.05.2012, inclusiv.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 Noul Cod civil raportat la art. 51 alin. 1 coroborat cu art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.I., în calitate de moştenitor al victimei B.E. şi a fost obligat asigurătorul S.C. A.R.A. S.A. la plata către partea civilă a sumei de 60000 euro, în echivalent lei la data plăţii, reprezentând daune morale.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 Noul Cod civil raportat la art. 51 alin. 1 coroborat cu art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.I.V., în calitate de moştenitor al victimei B.E. şi  a fost obligat asigurătorul S.C. A.R.A. S.A. la plata către partea civilă a sumei de 30000 euro, în echivalent lei la data plăţii, reprezentând daune morale.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 Noul Cod civil raportat la art. 51 alin. 1 coroborat cu art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a fost admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C.L., în calitate de moştenitor al victimei B.E. şi a fost obligat asigurătorul S.C. A.R.A. S.A. la plata către partea civilă a sumei de 30000 euro, în echivalent lei la data plăţii, reprezentând daune morale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În data de 04.05.2012, în jurul orei 12.30, inculpatul S.I.B. a parcat autoturismul marca WV Golf, cu nr. de înmatriculare […], în faţa Bisericii din localitatea M.J., după care, cu un taxi, s-a deplasat în localitatea B., judeţul B..

Aici, inculpatul s-a întâlnit cu martorul C.M. şi, împreună, au mers la barul denumit „L.”, unde inculpatul şi-a comandat o sticlă cu vin, iar martorul C.M. un suc.

După ce a băut sucul, martorul C.M. a părăsit localul, iar inculpatul a rămas în continuare să consume băuturi alcoolice.

Astfel, în intervalul orar 13.00 – 17.00, inculpatul a consumat o sticlă cu vin şi şase beri cu alcool, după care, în jurul orei 17.00, a mers în staţia taxi din B., de unde a plecat, cu un taxi condus de martorul C.M., înapoi, în localitatea M.J..

Pe drum, inculpatul i-a comunicat martorului C.M. că doreşte să îşi conducă autoturismul marca WV Golf, cu nr. de înmatriculare […]  până la domiciliul său, situat în localitatea M..

Văzând că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, martorul C.M. i-a propus inculpatului să îl transporte cu taxiul până la domiciliul inculpatului, însă acesta a refuzat, astfel că martorul C.M. l-a lăsat pe inculpat lângă autoturismul marca WV Golf, cu nr. de înmatriculare  […], parcat în faţa Bisericii din localitatea M.J..

Ajuns aici, în data de 04.05.2012, în jurul orei 17.40, inculpatul, deşi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca WV Golf, cu nr. de înmatriculare […], pe care l-a condus pe str. B., în direcţia str. S., accelerând până când autoturismul a atins viteza de aproximativ 70 km/h.

Când a ajuns în apropierea imobilului situat pe str. B., nr. […], din M.J., judeţul B., inculpatul a sesizat că urmează o curbă de rază mică, spre dreapta şi, totodată, că în aceeaşi direcţie se deplasa regulamentar, pe partea stângă a drumului, victima B.E..

Astfel, dându-şi seama că, din cauza vitezei mari, nu poate lua curba în condiţii de siguranţă, inculpatul a frânat brusc, ceea ce a determinat deraparea spre stânga a autoturismului.

În aceste condiţii, inculpatul, văzând că nu mai poate controla autoturismul şi observând că se îndreaptă spre victima B.E., din instinct, a virat brusc spre dreapta, schimbând traiectoria autoturismului spre gardul din beton al imobilului nr. […], situat pe partea dreaptă a sensului său de mers.

În acelaşi timp, victima B.E., auzind zgomotul produs de autoturismul condus de inculpat şi observând că acest autoturism a intrat în derapare spre partea stângă a drumului, parte pe care circula şi victima, din instinct, s-a angajat în traversarea drumului, încercând astfel să evite impactul cu autoturismul.

Schimbarea bruscă a direcţiilor de deplasare, a autoturismului şi a victimei, a condus la  iminentul impact dintre autoturism şi victimă.

Astfel, când a ajuns pe str. B., la o distanţă de aproximativ 9 m de stâlpul de susţinere a reţelei electrice nr.27, amplasat în apropierea imobilului nr. […] şi la o distanţă de aproximativ 2 m faţă de colţul dinspre B. al gardului imobilului nr. […], aflându-se în decelerare şi având o viteză de aproximativ 61 km/h, din cauza vitezei excesive, ce a determinat deraparea autoturismului şi pierderea controlului acestuia, precum şi a faptului că inculpatul se afla sub influenţa alcoolului, acesta având, în data de 04.05.2012, ora 17.59, o valoare de 1.07 mg/l alcool în aerul expirat şi o valoare a  alcoolemiei de 2.10 g/‰, la ora 18.50, autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu victima B.E., victima fiind lovită cu partea stânga faţă a autoturismului.

În urma impactului, victima B.E. a fost răsucită, a fost preluată pe capotă, corpul şi capul acesteia intrând în contact cu parbrizul, spărgându-l în partea stângă, până în zona sa superioară, după care victima a fost proiectată spre înainte, unde, în faza de zbor a traiectoriei post-coliziune, a intrat în contact cu partea superioară a unui gard metalic, situat în partea stângă a drumului, în sensul de mers al autoturismului, luând apoi contact cu solul căii de rulare şi ajungând în cele din urmă în zona în care a fost consemnată poziţia sa finală.

Leziunile traumatice suferite de victima B.E. în urma accidentului rutier – politraumatism cu multiple fracturi costale, hemotorace bilateral, rupturi şi contuzii pulmonare – au cauzat decesul acesteia, intervenit în data de 04.05.2012, ora 19.00.

După impactul cu victima, autoturismul s-a deplasat în continuare, necontrolat, spre dreapta, unde a intrat în contact cu soclul gardului din apropierea imobilului nr. […], ceea ce a determinat o nouă schimbare de traiectorie a autoturismului spre stânga, în cele din urmă, autoturismul oprindu-se pe partea stângă a drumului, foarte aproape de soclul gardului din apropierea imobilului nr. […], de care, de altfel, s-a şi lovit înainte de oprire.

Imediat după aceea, inculpatul a coborât din autoturism, pe partea dreaptă, întrucât partea stângă era blocată de soclul gardului din apropierea imobilului nr. […], deplasându-se în locul în care se afla victima şi, văzând starea în care se afla victima, a sunat la SNUAU 112, pentru a solicita ajutorul.

Aceste aspecte rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpatului, care, atât în faza de urmărire penală, cât şi faza de judecată, a recunoscut săvârşirea faptei (filele 60-65 dosar de urmărire penală şi fila 32 dosar judecătorie), cu declaraţiile martorului C.M., persoană care a asistat la momentul în care inculpatul a început să consume băuturi alcoolice şi care a văzut starea în care se afla inculpatul în momentele premergătoare accidentului, precum şi faptul că inculpatul, imediat după ce a plecat cu autoturismul, a accelerat constant, lăsând în urmă un nor de praf (filele 137-138 dosar de urmărire penală), cu declaraţia martorului B.M.D., persoană care a auzit bubuitura produsă de impactul dintre autoturism şi victimă şi a văzut că victima a fost proiectată în aer (fila 134 dosar de urmărire penală), cu declaraţia martorului C.S.M., persoană care a observat că autoturismul condus de inculpat avea o viteză mare şi lăsa în urmă un nor de praf (filele 135-136 dosar de urmărire penală), cu declaraţiile martorilor E.I. şi G.M.A., persoane care au văzut că, în data de 04.05.2012, în intervalul orar 13.00 – 17.00, inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice (filele 139-142 dosar de urmărire penală), cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe foto şi schiţă (filele 8-31 dosar de urmărire penală), cu raportul de constatare medico – legală (autopsie) nr. 178/Aut. din 05.05.2012, astfel cum a fost completat prin adresa nr.178/Aut. din data de 05.06.2012 (filele 36-38 dosar de urmărire penală), cu procesul-verbal de prelevare (fila 32 dosar de urmărire penală), cu buletinul de examinare clinicǎ (fila 33 dosar de urmărire penală), cu buletinul de analizǎ toxicologicǎ – alcoolemie (fila 34 dosar de urmărire penală), cu bonul alcooltest (fila 7 dosar de urmărire penală), precum şi cu raportul de expertiză criminalistică nr. 36/10.04.2013, întocmit de LIEC B. şi necontestat de părţi (filele 117-129 dosar de urmărire penală).

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, în ziua de 04.05.2012, în jurul orei 17.40, inculpatul S.I.B., după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca WV Golf, cu nr. de înmatriculare […], pe care l-a condus pe str. B., din M.J., judeţul B., în direcţia str. S., iar, când a ajuns pe str. B., la o distanţă de aproximativ 9 m de stâlpul de susţinere a reţelei electrice nr.27, amplasat în apropierea imobilului nr. […] şi la o distanţă de aproximativ 2 m faţă de colţul dinspre B. al gardului imobilului nr. […], aflându-se în decelerare şi având o viteză de aproximativ 61 km/h, din cauza vitezei excesive – ce a determinat deraparea autoturismului şi pierderea controlului acestuia –, precum şi a faptului că inculpatul se afla sub influenţa alcoolului – acesta având, în data de 04.05.2012, ora 17.59, o valoare de 1.07 mg/l alcool în aerul expirat şi o valoare a  alcoolemiei de 2.10 g/‰, la ora 18.50 – a accidentat mortal victima B.E..

În drept, instanţa a constatat că, fapta inculpatului S.I.B. care, în ziua de 04.05.2012, în jurul orei 17.40, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca WV Golf, cu nr. de înmatriculare  […], pe care l-a condus pe str. B., din M.J., judeţul B., în direcţia str. S., iar, când a ajuns pe str. B., la o distanţă de aproximativ 9 m de stâlpul de susţinere a reţelei electrice nr.27, amplasat în apropierea imobilului nr. […] şi la o distanţă de aproximativ 2 m faţă de colţul dinspre B. al gardului imobilului nr. […], aflându-se în decelerare şi având o viteză de aproximativ 61 km/h, din cauza vitezei excesive, ce a determinat deraparea autoturismului şi pierderea controlului acestuia, precum şi a faptului că inculpatul se afla sub influenţa alcoolului, acesta având, în data de 04.05.2012, ora 17.59, o valoare de 1.07 mg/l alcool în aerul expirat şi o valoare a  alcoolemiei de 2.10 g/‰, la ora 18.50, a accidentat mortal victima B.E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 şi alin. 3 Cod penal.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, conţinutul infracţiunii s-a realizat prin acţiunea de lovire a victimei B.E. prin mijlocirea autoturismului marca WV Golf, cu nr. de înmatriculare […], condus de inculpat.

Prin această acţiune i s-au produs victimei B.E. leziuni traumatice care au cauzat decesul acesteia.

Rezultatul produs – decesul victimei B.E. – a fost cauzat de activitatea inculpatului de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a respecta măsurile de prevedere, întrucât acesta a condus autoturismul fără a adapta viteza la condiţiile de drum şi, de asemenea, a condus autoturismul având în sânge o îmbibaţie alcoolicǎ ce depǎşeşte limita legalǎ de 0.8 g/‰, anume 2.00 g/‰.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea din culpă cu prevedere, prevăzând că prin acţiunea sa ar putea să pună în pericol siguranţa celorlalte persoane, însă a  crezut  că acţiunea sa este sigură, bazându-se pe calităţile sale de şofer, fapt ce s-a dovedit a fi fără temei.

La stabilirea în concret a pedepsei, instanţa a ţinut seama, pe de-o parte, de faptul că inculpatul a recunoscut şi a regretat săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, ceea ce atrage aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, că nu are antecedente penale, că anterior a avut o bună conduită şi că se bucură de aprecierea angajatorului său, precum şi a comunităţii din care face parte (filele 66-67 dosar judecătorie), iar pe de altă parte, de gravitatea rezultatului produs – decesul unei persoane, precum şi de ansamblul de reguli ce au fost nesocotite de inculpat şi care au favorizat producerea acestui rezultat.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 86¹ alin. 1 Cod penal, având în vedere că pedeapsa stabilită pentru concurs nu depăşeşte 4 ani închisoare, inculpatul nu este recidivist şi, raportat la persoana acestuia, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei. Faţă de toate acestea, instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 (şase) ani, stabilit conform art. 86² Cod penal.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de părţile civile B.I., B.I.V. şi B.C.L., conform art. 1357 Noul Cod civil, acela care a cauzat altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat a-l repara.

Instanţa a constatat că fapta inculpatului S.I.B. care, în ziua de 04.05.2012, în jurul orei 17.40, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca WV Golf, cu nr. de înmatriculare […], pe care l-a condus pe str. B, din M.J., judeţul  B., în direcţia str. S., iar, din cauza vitezei excesive, ce a determinat deraparea autoturismului şi pierderea controlului acestuia, precum şi a faptului că inculpatul se afla sub influenţa alcoolului, acesta având, în data de 04.05.2012, ora 17.59, o valoare de 1.07 mg/l alcool în aerul expirat şi o valoare a  alcoolemiei de 2.10 g/‰, la ora 18.50, a accidentat mortal victima B.E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 şi alin. 3 Cod penal.

Instanţa a constatat că pentru autoturismul marca WV Golf, cu nr. de înmatriculare […], exista la data de 04.05.2012, o poliţă RCA validă, încheiată cu asigurătorul S.C. A.R.A. S.A. (fila 146 dosar de urmărire penală).

Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar potrivit art. 51 alin. 1 din aceeaşi lege, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, sănătatea şi integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare.

Pe de altă parte, deşi este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa a avut în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

În aceste condiţii, raportat la circumstanţele prezentei cauze – rezultatul produs, constând în decesul soţiei părţii civile, fapt care în mod cert i-a produs o suferinţă psihică părţii civile, fapt atestat şi prin declaraţiile martorilor S.M. şi R.N. (filele 33-34 dosar judecătorie) –  instanţa a apreciat că suma de 60000 euro, în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparaţie justă pentru partea civilă B.I., iar sumele de câte 30.000 euro, o reparaţie justă pentru părţile civile B.I.V. şi B.C.L..

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs părţile civile B.I., B.I.V. şi B.C.L., asigurătorul S.C. A.R.A. S.A. şi inculpatul S.I.B..

După intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, prin încheierea de şedinţă din data de 6.02.2014, Curtea a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Codului de procedură penală şi a recalificat calea de atac, stabilind că aceasta este apelul.

Apelantele părţi civile B.I., B.I.V. şi B.C.L. au solicitat admiterea apelurilor declarate de acestea, desfiinţarea sentinţei sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei stabilite inculpatului şi a modalităţii ed executare a acesteia, precum şi majorarea daunelor morale acordate. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că  obiectul cauzei în constituie un accident rutier care a avut ca urmare decesul unei persoane, însă produs în situaţii speciale, inculpatul la momentul producerii accidentului având în momentul accidentului în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,10‰. Totodată, se mai arată că expertizele au stabilit că inculpatul a încălcat şi reguli referitoare la circulaţia rutieră, acesta circulând cu o viteză de 70 km/h. Apelantele părţi civile invocă în sprijinul solicitării de a i se aplica inculpatului o pedeapsă just individualizată şi împrejurările în care acesta a luat decizia de a conduce autovehiculul, aflat fiind în stare de ebrietate. Astfel, martorul C.M. a declarat că inculpatul a mers la barul denumit V.N. a consumat  o sticlă de vin şi 6 berii cu alcool. Apoi acest martor la luat cu maşina sa şi l-a  dus la maşina lui care era parcată în faţa biserici. Martorul i-a propus inculpatului să-l transporte cu taxi-ul la domiciliu, însă acesta a refuzat, s-a urcat în maşină şi a plecat în viteză pe uliţă.

Cu privire la solicitarea de majorare a daunelor morale, părţile civile arată că s-au constituit părţi civile doar cu daune morale, pentru că singurul lucru dureros a fost dispariţia mamei ori soţiei, afectându-i  psihic acest lucru, iar daunele materiale nu au contat. Partea civilă B.I., soţul victimei, a rămas singur la o vârstă la care avea nevoie de susţinere din partea soţiei sale.

Apelanta parte responsabilă civilmente S.C. A.R.A. S.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării, diminuarea pretenţiilor  formulate de părţile civile. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că este excesiv cuantumul daunelor morale acordate de prima instanţă. Daunele morale nu pot viza decât obţinerea unui efect compensatoriu, de alinare a prejudiciului moral, prin raportare la jurisprudenţă, la veniturile generale obţinute din muncă, atât la nivel individual, cât şi colectiv. S-a invocat în susţinerea apelului şi jurisprudenţa Curţii de Apel Braşov. 

Apelantul inculpat S.I.B. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sub aspectul soluţionării laturii civile, iar în urma rejudecării, reducerea daunelor morale acordate părţilor civile, apreciindu-le mult prea mari în raport de toate criteriile care se au în vedere la evaluarea  daunelor morale, precum şi de nivelul  de rezonabilitate şi echilibru, ţinând seama de practica judiciară din ţara noastră.

Examinând sentinţa apelată pe baza lucrărilor şi a materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt şi de drept, precum şi prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reţine următoarele:

Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate în cursul urmăririi penale, cunoscute şi însuşite de inculpatul S.I.B., care a recunoscut săvârşirea faptei şi a solicitat judecarea sa conform procedurii simplificate, conform art. 3201  alin. 7 Cod procedură penală.

De asemenea, prima instanţă a calificat juridic corespunzător fapta comisă, astfel că, într-adevăr, fapta inculpatului S.I.B. care, în ziua de 04.05.2012, în jurul orei 17.40, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca WV Golf, cu nr. de înmatriculare […], pe care l-a condus pe str. B., din M.J., judeţul B., în direcţia str. S., iar, când a ajuns pe str. B., la o distanţă de aproximativ 9 m de stâlpul de susţinere a reţelei electrice nr.27, amplasat în apropierea imobilului nr. […] şi la o distanţă de aproximativ 2 m faţă de colţul dinspre B. al gardului imobilului nr. […], aflându-se în decelerare şi având o viteză de aproximativ 61 km/h, din cauza vitezei excesive, ce a determinat deraparea autoturismului şi pierderea controlului acestuia, precum şi a faptului că inculpatul se afla sub influenţa alcoolului, acesta având, în data de 04.05.2012, ora 17.59, o valoare de 1.07 mg/l alcool în aerul expirat şi o valoare a  alcoolemiei de 2.10 g/‰, la ora 18.50, a accidentat mortal victima B.E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 şi alin. 3 Cod penal, în vigoare la data săvârşirii faptei.

Întrucât de la data săvârşirii faptei şi până la judecarea definitivă a inculpatului a intervenit Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care incriminează două fapte distincte, respectiv infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal şi infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod procedură penală, se impune analiza comparativă a celor două legi, sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea/infracţiunile comise şi apoi a condiţiilor de existenţă ale unităţii sau pluralităţii de infracţiuni şi tratamentului sancţionator, pentru a se stabili legea penală mai favorabilă, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 5 alin. 1 Cod penal.

Potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. 2 şi 3 Cod penal de la 1968, uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru efectuarea unei activităţi, săvârşită de un conducător de vehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se află în stare de ebrietate, se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 15 ani.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin Decizia nr. 1/2007, pronunţată în recurs în interesul legii, că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, faptele săvârşite de către inculpatul S.I.B. constituie, potrivit Codului penal din 1968 o infracţiune complexă, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 ani.

Judecătorul fondului a reţinut în mod corect şi dispoziţiile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, potrivit căruia inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi a stabilit o pedeapsă aflată înăuntrul intervalului 2-10 ani.

Potrivit dispoziţiilor Codului penal în vigoare, faptele săvârşite de inculpatul S.I.B. nu mai constituie o singură infracţiune, complexă, ci un concurs de infracţiuni.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, este de la 2 la 7 ani închisoare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal este închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă.

Având în vedere faptul că judecata s-a realizat în condiţiile recunoaşterii învinuirii, potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, acestea fiind cuprinse între 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de ucidere din culpă şi între 8 luni închisoare şi 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

Este evident că limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal în vigoare sunt mai favorabile inculpatului S.I.B., motiv pentru care se impune aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 Cod penal, alături de dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod penal şi 336 alin. 1 Cod penal.

În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Chiar şi în situaţia în care s-ar stabili inculpatului pedepse în cuantum egal cu maximul special prevăzut de lege, redus cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pedeapsa rezultantă, stabilită conform art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, ar fi mai mică decât maximul special prevăzut de art. 178 alin. 2 şi 3 Cod penal de la 1968, redus cu o treime. Nu se poate realiza o comparaţie a tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni între Codul penal în vigoare şi cel de la 1968, întrucât infracţiunile reţinute erau calificate în mod diferit, potrivit Codului penal de la 1968, fiind vorba despre o infracţiune complexă, iar conform Codului penal în vigoare, despre un concurs de infracţiuni.

Prin urmare, se va aplica inculpatului S.I.B. legea penală mai favorabilă, conform art. 5 alin. 1 Cod penal, urmând a se individualiza două pedepse pentru cele două infracţiuni comise, de ucidere din culpă şi de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

Sub acest aspect, apelul inculpatului este întemeiat, urmând a fi admis.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei stabilite, Curtea apreciază că în raport de împrejurările comiterii faptelor, inculpatul luând decizia de a se urca la volan, după ce a consumat o sticlă cu vin şi şase beri cu alcool şi după ce a refuzat ca martorul C.M. să îl ducă acasă, circulând pe o stradă îngustă a satului M.J., în curbă, cu viteza de 70 km/h, care imprimă faptelor comise un grad de pericol social concret ridicat, iar inculpatului o periculozitate sporită, numai executarea pedepsei în regim privativ de libertate poate asigura realizarea scopului reeducativ şi preventiv al acesteia. În speţă nu este vorba despre o ucidere din culpă produsă ca urmare a nerespectării unor dispoziţii legale sau a unor măsuri de prevedere, ci despre o ucidere din culpă săvârşită de o persoană care, după ce a consumat cantităţi considerabile de alcool, a luat decizia de a se urca la volanul autoturismului său şi de a conduce cu viteză pe o stradă îngustă dintr-o localitate rurală, pe care în mod obişnuit circulă localnici sau se joacă copii. În aceste condiţii a survenit decesul victimei B.E., care circula pe stradă, dar care nu s-a putut feri din calea autoturismului condus de inculpat cu viteză excesivă, pe o porţiune de drum cu vizibilitate diminuată din cauza curbei şi a topografiei locului (construcţii situate de o parte şi de alta a străzii).

Sugestivă în privinţa împrejurărilor în care inculpatul a lovit-o pe victimă, este declaraţia martorei C.S.M., care a declarat că se afla în grădiniţa casei când pe drum a trecut în viteză un autoturism de culoare albă ce lăsa în urma lui un nor mare de praf, uitându-se din instinct spre poarta curţii sale, pentru a verifica dacă nu se află copiii săi acolo, iar în acel moment a auzit o bubuitură puternică şi a văzut zburând un obiect în aer.

În aceste condiţii, inculpatul S.I.B., care a ocupat funcţia de şofer în cadrul S.C. T.B. S.R.L., în perioada 28.11.2011-26.04.2012, ar fi trebuit să manifeste diligenţă şi seriozitate în ceea ce priveşte respectarea normelor de circulaţie rutieră. Împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, că este căsătorit şi are un copil minor nu este de natură a diminua gradul de pericol social concret al faptelor şi de a aprecia că scopul reeducativ şi preventiv al pedepsei se poate realiza chiar fără executare în regim de detenţie, doar în cadrul unui program stabilit de un organism specializat, prin respectarea unor măsuri de supraveghere.

Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că apelurile declarate de apelantele părţi civile B.I., B.I.V. şi B.C.L. sunt întemeiate sub aspectul individualizării judiciare a modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului.

Referitor la cuantumul daunelor morale acordate de prima instanţă părţii civile B.I., Curtea apreciază că acestea sunt prea mari, raportat la jurisprudenţa acestei instanţe, excedând scopului daunelor morale de alinare a suferinţelor pricinuite părţii civile de decesul soţiei. Chiar dacă s-a făcut dovada existenţei unei afecţiuni strânse a acesteia cu victima (declaraţiile martorilor S.M. şi R.N. – filele  33, 34 dosar instanţă), acest fapt nu poate determina acordarea unor sume de bani foarte mari, care să conducă la o îmbogăţire fără justă cauză. Instanţa de apel apreciază că suma de 30.000 euro, atât pentru soţul victimei, cât şi pentru fiecare dintre copiii acesteia, având în vedere susţinerea psiho-emoţională, afectivă şi chiar materială pe care victima o asigura atât soţului său, cât şi copiilor săi majori, care la rândul lor au copii, de care s-a ocupat victima, este suficientă, fiind de natură a asigura repararea prejudiciilor morale determinate de moartea victimei. Prin urmare, sunt întemeiate criticile formulate de către apelantul asigurător şi apelantul inculpat cu privire la cuantumul daunelor morale, însă numai cele referitoare la daunele morale acordate părţii civile B.I..

În ceea ce priveşte criticile formulate de către apelantul asigurător S.C. A.R.A. S.A. şi apelantul inculpat S.I.B. cu privire la cuantumul daunelor morale acordate copiilor majori ai victimei, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, având în vedere prejudiciul psihic suferit de aceştia în urma decesului mamei lor, aflată la o vârstă la care încă le oferea sprijin emoţional şi material, fiind dovedită implicarea acesteia în creşterea celor patru nepoţi (copiii părţilor civile B.I.V. şi B.C.L.). Totodată, în stabilirea cuantumului daunelor morale prezintă relevanţă şi gradul culpei în săvârşirea faptelor. Or, astfel cum s-a reţinut mai sus, inculpatul a săvârşit fapta de ucidere din culpă în stare de ebrietate, aspect ce particularizează accidentul de circulaţie produs. Pe de altă parte, deşi jurisprudenţa este relevantă în aprecierea cuantumului daunelor morale, nefiind prevăzute de lege criterii concrete de stabilire a acestuia, trebuie menţionat faptul că speţele sunt diferite, judecându-se la de la caz la caz, prin aprecierea modului în care a fost săvârşită fapta şi a împrejurărilor cauzei.

Sub nici o formă nu se impune majorarea daunelor morale acordate părţilor civile B.I.V. şi B.C.L., stabilirea unor sume mai mari conducând la o îmbogăţire fără justă cauză a acestora, criticile acestor părţi civile fiind sub acest aspect neîntemeiate.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de părţile civile B.I., B.I.V. şi B.C.L., partea responsabilă civilmente asigurător S.C. A.R.A. S.A. B. şi inculpatul S.I.B. împotriva sentinţei penale nr. 188/23.10.2013 a Judecătoriei Zărneşti, pe care o va desfiinţa sub aspectul neaplicării legii penale mai favorabile, al individualizării judiciare a pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, al cuantumului daunelor morale acordate părţii civile B.I..

Rejudecând cauza în aceste limite, Curtea va stabili inculpatului S.I.B. pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal şi 396 alin. 10 Cod procedură penală. La individualizarea judiciară a pedepselor Curtea va ţine seama de împrejurările şi modul de comitere a faptelor, starea de pericol creată pentru circulaţia pe drumurile publice din localitatea M.J., precum şi de natura şi gravitatea rezultatului produs - decesul unei persoane, de persoana inculpatului, care este integrat în familie şi societate, criterii pe baza cărora instanţa de apel apreciază că pedepse stabilite în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege este suficient pentru reeducarea inculpatului şi realizarea scopului preventiv al pedepsei.

În baza art. 38 alin. 2, 39 alin. 1 lit. b Cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 8 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv un spor de 4 luni, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilită este detenţia, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor comise şi împrejurările cauzei, Curtea apreciind că este necesară totodată şi aplicarea  pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b şi i Cod penal, în baza art. 67 alin. 1 Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

 Totodată, în baza art. 65 Cod penal, va aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b şi i Cod penal, ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea va reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat asigurătorul S.C. A.R.A. S.A. către partea civilă B.I., de la 60.000 euro la 30.000 euro, echivalent în lei la data plăţii.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate vor fi menţinute.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare