Contrabandă asimilată. Săvârsirea infracţiunii de ultraj prin tentativă la omor calificat cu intentie indirectă. Inciden?a normei speciale si nu a celei generale în cazul in care se înlesne?te vânzarea unor bunuri care trebuie plasate sub regim vamal.

Fapta imputată inculpatului a fost săvârşită de acesta cu intenţia indirectă de a ucide şi având reprezentarea că acţionează împotriva unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, motive pentru care întemeiat s-a apreciat că fapta inculpatului întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de ultraj prin tentativă la omor calificat prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal cu aplicarea la art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal şi art.189 alin.1 lit. c Cod penal.

În art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 este incriminată contrabanda asimilată ca fiind colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Este real că prin transportarea ţigărilor se înlesnea vânzarea ţigărilor către martorul [...], însă în condiţiile în care fapta de înlesnire are ca obiect bunuri care trebuie plasate sub un regim vamal şi care  provin din contrabandă este incidentă norma specială de incriminare prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, iar nu norma generală prev. de art. 270 Cod penal.

În considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013 s-a precizat că, în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului, prin art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul a incriminat o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă.

Aceste considerente vin să întărească aprecierea că fapta comisă de inculpat este o formă specială de tăinuire, care se încadrează în conformitate cu regimul juridic derogatoriu stabilit prin art.  270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, nefiind aplicabile prevederile generale din Codul penal, ca o consecinţă a principiului specialia generalibus derogant care impune înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de câte ori există o dispoziţie specială.

Art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal cu aplicarea la art. 32 Cod penal

rap. la art. 188 Cod penal şi art.189 alin.1 lit. c Cod penal

Art. 270 alin.3 din Legea nr.86/2006

RIL nr. 17 din 18 noiembrie 2013

Art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal

Decizia ICCJ nr. 7 din 26 mai 2014 –

dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penală

Prin sentinţa penală nr. 45/05.02.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 484/118/2015 s-au hotărât următoarele:

Respinge, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul [...] [...].

În baza art.386 Cod procedură penală,

Schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului [...] [...] din infracţiunile de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal şi tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 Cod penal în referire la art. 188 Cod penal combinat cu art. 189 alin. 1 lit. c Cod penal într-o unică infracţiune de ultraj prin tentativă la omor calificat prevăzută de art.257 alin.1 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 Cod penal şi art.189 alin.1 lit.c Cod penal.

În baza art.257 alin.1 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 Cod penal şi art.189 alin.1 lit.c Cod penal cu aplicarea art.75 alin.2 lit.b Cod penal raportat la 76 alin.1 Cod penal,

Condamnă inculpatul [...] [...] la pedeapsa de 7 ani şi 5 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj prin tentativă la omor calificat.

În baza art.67 alin.2 Cod penal raportat la art.189 Cod penal,

Aplică inculpatului [...] [...] pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art.65 alin.1 Cod penal,

Aplică inculpatului [...] [...] pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) Cod penal, care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.75 alin.1 lit.d Cod penal raportat la 76 alin.1 Cod penal,

Condamnă inculpatul [...] [...] la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de contrabandă.

În baza art.67 alin.2 Cod penal raportat la art. 270 alin.3 din Legea nr.86/2006,

Aplică inculpatului [...] [...] pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art.65 alin.1 Cod penal,

Aplică inculpatului [...] [...] pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) Cod penal, care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art.38 alin.1 Cod penal raportat la art.39 lit.b Cod penal,

Aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 5 luni  închisoare la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, urmând ca inculpatul [...] [...] să execute în final pedeapsa principală de 7 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare.

Pedeapsa principală se execută prin privare de libertate în conformitate cu art.60 Cod penal.

În baza art.45 alin.3 lit.a Cod penal,

Aplică inculpatului [...] [...], alături de pedeapsa principală de 7 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art.45 alin.3 lit.a şi alin.5 Cod penal,

Aplică inculpatului [...] [...] pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) Cod penal, care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată

În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală,

Menţine măsura controlului judiciar a inculpatului [...] [...] .

În baza art.72 Cod penal,

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului [...] durata reţinerii şi arestării preventive de la 05.12.2014 şi până la 23.06.2015 inclusiv.

În baza art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.75 alin.1 lit.d Cod penal raportat la 76 alin.1 Cod penal şi art.396 alin.10 Cod procedură penală,

Condamnă inculpata [...] la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de contrabandă.

În baza art.67 alin.2 Cod penal raportat la art. 270 alin.3 din Legea nr.86/2006,

Aplică inculpatei [...] pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) Cod penal pe o durată de 2 ani.

În baza art.65 alin.1 Cod penal,

Aplică inculpatei [...] pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal raportat la art.92 Cod penal,

Dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei [...] pe un termen de supraveghere de 2 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin.1 Cod penal,

Pe durata termenului de supraveghere inculpata [...] trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Proba?iune de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de proba?iune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anun?e, în prealabil, schimbarea locuin?ei si orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de munca;

e) să comunice informa?ii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata [...] va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Căminului pentru persoane vârstnice Constanţa sau Muzeul de Artă Constanţa, pe o perioada de 60 zile.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedura penala,

Atrage aten?ia inculpatei asupra dispozi?iilor art. 91 alin. 4 Cod penal şi art.96 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere, a neexecutării obliga?iilor ce îi revin sau săvâr?irii unei noi infrac?iuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art.68 alin.1 lit.b Cod penal,

Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei.

Ia act că prejudiciul a fost recuperat şi A.N.A.F. prin D.G.F.P. Galaţi – A.J.F.P. Constanţa a renunţat la constituirea de parte civilă.

Ia act că persoana vătămată [...] nu s-a constituit parte civile în cauză.

În baza art.112 alin.1 lit.f Cod penal,

Dispune confiscarea specială a cantităţii de 10.000 ţigarete marca Assos 1Red netimbrate de provenienţă Grecia  cod bare 7622100998594, ambalate în 50 cartoane ridicate conform dovezii din 04.12.2014 – fila 36 U.P.

Dispune restituirea către persoana vătămată [...]  a obiectelor de la ord.181/2015 pct.3 (pantalon raiat, model jeans, culoare neagră, cu emblema „Bandolli jeans", la partea superioară interior betelie; pantalon, fibre sintetice, elastice, culoare gri la betelie, partea interioară spate prezintă emblema „Bershka", pantof tip sport, model gheată, culoare neagră, cu şireturi, din înlocuitori din piele, prezintă în lateral pe exterior, emblema OUECHUA) din registrul de corpuri delicte la rămânerea definitivă a hotărârii.

Dispune restituirea către [...] a obiectelor de la ord.181/2015 pct.2 (un maiou din fibre textile de culoare albă, cu emblema „EZGI" la partea interioară superior - posterioară; un bluzon din fibre textile de culoare gri, cu model la baza gâtului, având pe partea anterioară exterior inscripţia „NORTH ELSTON AV").

Dispune restituirea către Garda de Coastă – Serviciul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Constanţa, Biroul C.M.I.I.T. a obiectelor de la ord.181/2015 pct.1  din registrul de corpuri delicte ( 8 tuburi cartuşe cu inscripţia SADU 08 9x19 calibru 9 mm, ambalate în plic de hârtie nr.1) la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art.7 alin.1 din Lege nr. 76 din 08.04.2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, modificat de art.91 pct.6 din titlul II din Legea 255/2013,

Dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul [...] [...] în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art.7 alin.2 din Lege nr. 76 din 08/04/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare,

Prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J. se va realiza la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la introducerea condamnatului definitiv în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

În baza art.5 din Lege nr.76 din 08/04/2008,

Dispune informarea condamnatului cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală,

Obligă inculpatul [...] [...]  la plata sumei de  4.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală,

Obligă inculpata [...]  la plata sumei de 3.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că persoana vătămată [...] are calitatea de ofiţer de poliţie judiciară şi gradul de comisar, desfă?urându-?i activitatea profesională în cadrul Gărzii de Coastă - Serviciul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Constanţa.

La data de 3 decembrie 2014, poliţiştii de frontieră au desfăşurat activităţi specifice pe linia combaterii activităţilor de contrabandă cu ţigări derulate pe raza Municipiului Constanţa, în baza planului de acţiune întocmit în acest scop, urmărindu-se valorificarea unor informaţii referitoare la activităţile ilicite întreprinse de inculpaţii [...] [...] şi [...], astfel cum rezultă din adresa nr.[...] din 22 ianuarie 2015 a Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Constanţa - Biroul Combaterea Migraţiei Ilegale şi Infracţionalităţii Transfrontaliere.

Adresa men?ionată arată că inculpatul [...] [...] s-a aflat în aten?ia lucrătorilor poli?iei de frontieră încă de la începutul anului 2014, când numitul [...] ar fi fost surprins în flagrant de?inând 13.000 ?igarete de contrabandă, pe care le-ar fi preluat de la inculpatul [...] [...] din imobilul acestuia situat pe str. Radu Calomfirescu nr.23, fiind înregistrat dosarul nr. 19/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa; că pe timpul desfă?urării unei perchezi?ii la imobilul inculpatului, s-au ridicat 7.621 ţigarete, majoritatea ambalajelor fiind distruse prin ardere, existând suspiciuni că [...] [...] ar fi încercat să le distrugă prin incendiere.

Constatarea organelor de poliţie face obiectul urmăririi penale în dosarul nr. 19/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, dosar reunit la dosarul nr. 345/P/2012 al aceluiaşi parchet unde, de asemenea inculpatul [...] este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin.3 din Legea 86/2006 având ca obiect deţinerea unor cantităţi de ţigarete provenite din contrabandă.

În vederea valorificării informaţiilor referitoare la activităţile ilicite întreprinse de inculpaţii [...] [...] şi [...], respective că inculpatul împreună cu so?ia acestuia urmează să livreze cantitatea de cinci baxuri de ?igări de contrabandă unor persoane de pe strada [...], la data de 3 decembrie 2014 lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Constanţa - Biroul Combaterea Migraţiei Ilegale şi Infracţionalităţii Transfrontaliere au organizat două echipe care urmau să acţioneze pentru punerea în aplicare a planului de acţiune.

Prima echipă a fost formată din comisar de poliţie [...], în calitate de coordonator grup, agent şef adjunct [...] şi inspector [...], în calitate de şef al Compartimentului Sprijin Operativ din cadrul Gărzii de Coastă Constanţa, iar cea de-a doua echipă a fost formată din inspector principal de poliţie [...] , coordonatorul echipei, agent de poliţie [...] şi [...], cei doi desfăşurându-şi activitatea în cadrul Compartimentului Sprijin Operativ.

Echipa coordonată de persoana vătămată organizase un dispozitiv de supraveghere operativă pe strada [...] din Municipiul Constan?a, astfel cum rezultă din declara?iile persoanei vătămate - comisar de poli?ie [...] si a martorilor [...] şi [...] - filele 47 – 51 U.P. şi 54 – 55 fond, iar echipa de intervenţie coordonată de inspector principal de poli?ie [...], cu autospeciala cu lumini, a fost pusă în a?teptare pe str.B.P. Hasdeu, urmând să asigure intervenţia la locul faptei pentru a nu da posibilitatea persoanei depistate să se sustragă de la urmărire, existând date că [...] [...], înainte să livreze marfa, face câteva tururi de recunoa?tere a străzilor din zonă.

Legătura dintre cele două echipe a fost asigurată prin staţiile cu care erau echipaţi lucrătorii de poliţie.

În jurul orelor 1940, în zona supravegheată şi-a făcut apariţia inculpatul [...] [...] la volanul unui autoturism marca BMW înmatriculat în Bulgaria care, iniţial, a făcut o recunoaştere a zonei în sensul că s-a deplasat de mai multe ori cu maşina fiind atent la persoanele prezente precum şi la autoturismele parcate, apoi a parcat autoturismul pe strada Simion Bărnuţiu colţ cu strada [...], aspecte ce rezultă din procesul - verbal de constatare a infracţiunii de contrabandă de la filele 105 - 107 dosar U.P. coroborat cu declaraţiile persoanei vătămate (“a apărut inculpatul la volan cu so?ia în dreapta, au făcut ture de recunoa?tere în zonă ?i au parcat autoturismul în apropierea imobilului vizat, dar pe str. Simion Bărnu?iu, adică la intersec?ie”) şi declaraţiile martorilor [...] (“după ce s-au plimbat de câteva ori pe acea stradă, inculpa?ii au parcat ma?ina pe str. Simion Bărnu?iu în dreptul numărului 1, care se afla foarte aproape de adresa [...]”), [...] (“autoturismul a făcut mai multe ture de stradă, iar la un moment dat  s-a oprit la intersec?ia străzii [...] cu strada Simion Bărnu?iu”).

Împreună cu inculpatul, în autoturism se afla soţia acestuia, respectiv inculpata [...] care, după staţionarea autoturismului, a coborât, în timp ce inculpatul [...] [...] a rămas la volanul autoturismului cu motorul pornit.

Inculpata [...] a intrat în imobilul situat pe strada [...] la numărul 13 şi la scurt timp a ieşit fiind însoţită de o persoană de sex masculin identificată în persoana martorului [...], persoană cunoscută de organele judiciare a făcând parte dintre persoanele care comercializează ţigarete de contrabandă în Piaţa Tomis III din Municipiul Constanţa, potrivit declaraţiilor martorilor [...] şi [...].

Inculpata [...] şi martorul [...] s-au îndreptat spre portbagajul autoturismului la volanul căruia se afla inculpatul [...] [...] iar inculpata a scos din interior o cutie care conţinea, astfel cum s-a stabilit ulterior, 10.000 ţigarete marca Assos 1Red netimbrate de provenienţă Grecia  cod bare 7622100998594, ambalate în 50 de cartoane.

Lucrătorii de poliţie şi-au luat vestele reflectorizante peste haine, şi-au scos insignele ?i au intervenit strigând soma?iile legale – Stai, Poli?ia de Frontieră, aspect confirmat de persoana vătămată (“am luat vestele peste haine, am scos insignele de pe sub căma?ă ?i am intervenind strigând soma?iile legale – Stai, Poli?ia de Frontieră”) şi martorii [...] (“am auzit strigându-se ”Poli?ia!”, “Cred că la unul – din poli?i?ti am văzut geci reflectorizante ca cele de gunoieri”), [...] (“Peste hainele civile ne-am echipat cu vestele reflectorizante inscrip?ionate ”Poli?ia de Frontieră”, “Am procedat la efectuarea soma?iilor legale, strigând ”Poli?ie de Frontieră, sta?i, înceta?i orice activitate”), [...] (“eu, [...] ?i [...], ne-am echipat cu vestele reflectorizante pe care le purtam sub hainele civile ?i ne-am îndreptat către autoturism”), [...] (“Am recunoscut persoanele de pe stradă ca fiind colegi de-ai mei, respectiv lucrători în cadrul Poli?iei de Frontieră, după inscrip?iile de pe vestă, respectiv ”Poli?ie de Frontieră”, inscrip?ii aflate pe spatele  vestelor ?i care sunt reflectorizante”), [...] (“Colegii cu care mă aflam eu erau în ?inută de interven?ie, iar eu în civil. Ceilal?i colegi din primul grup erau în civil ?i purtau veste reflectorizante.”), [...] (“Târnă avea vestă reflectorizantă cu însemnele Poli?iei de Frontieră pe fa?ă ?i pe spate”, “[...] avea pe el vestă reflectorizantă cu însemnele Poli?iei de Frontieră”), [...] (“[...] era în civil ?i purta vestă reflectorizantă cu însemnele Poli?iei de Frontieră“, “[...] era în civil ?i cu vestă reflectorizantă”).

În raport de aceste declaraţii, Tribunalul nu poate reţine apărările inculpatului [...] [...] care a susţinut că poliţiştii erau îmbrăcaţi în civil, nu aveau îmbrăcăminte cu însemne special şi a fost în eroare cu privire la calitatea acestora.

Potrivit planului de acţiune stabili, persoana vătămată s-a îndreptat în fugă spre conducătorul autovehiculului, martorul [...] s-a îndreptat către inculpata [...] iar martorul [...] către martorul [...].

La somaţia martorului [...], numitul [...] s-a întins pe jos în mod voluntar, aspect confirmat atât de acesta (“am auzit strigându-se ”Poli?ia!”, m-am pus pe burtă în spatele ma?inii”), cât şi de martorii [...] (“l-am somat de [...] să rămână pe loc, acesta conformându-se soma?iei”) şi [...] (“numitul [...] s-a întins pe jos în mod voluntar”).

Inculpata [...] a aruncat baxul de ?igări ?i a încercat să fugă în diagonală în spatele ma?inii, dar a fost ajunsă din urmă după câ?iva metri de către [...] ?i imobilizată.

Concomitent cu aceste acţiuni ale colegilor săi, persoana vătămată - comisar de poliţie [...], care purta vestă cu însemnele specifice poliţiei de frontieră, s-a îndreptat către portiera stângă - faţă a autoturismului condus de inculpatul [...] [...], a procedat la deschiderea portierei şi la somarea inculpatului prin folosirea expresiilor : " Stai, Poli?ia, actele la control, scoate cheia din contact, opre?te motorul ".

Aceste somaţii au fost percepute şi de martorul [...] care a declarat următoarele: “colegul meu [...] s-a dus în dreptul portierei din fa?ă stânga, respectiv în dreptul ?oferului ?i a adresat dispozi?ii de a opri motorul ?i de a scoate cheile din contact. Am auzit efectiv aceste dispozi?ii, eu fiind aproape, aflându-mă în partea din fa?ă - dreapta a ma?inii”.

În raport de aceste aspecte, respectiv faptul că poliţiştii purtau însemnele Poliţiei de Frontieră (veste reflectorizante, insigne), precum şi somaţiile adresate direct inculpatului [...] [...] de persoana vătămată [...], nu se poate reţine apărarea inculpatului cu privire la eroarea în care s-ar fi aflat în legătură cu calitatea persoanei care a încercat să-l coboare de autoturism.

De altfel, s-a stabilit faptul că inculpatul îl cunoştea pe comisarul [...], iar acesta a expus faptul că “eram fa?ă în fa?ă cu el (cu inculpatul), obraz lângă obraz, dar el se uita la mine, a?a că nu avea cum să nu mă recunoască”. Mai mult, era improbabil ca inculpatul să nu audă somaţiile comisarului, atât timp cât martorul [...] a auzit aceste somaţii în condiţiile în care se afla pe partea din fa?ă - dreapta a ma?inii.

Contrar solicitărilor formulate de persoana vătămată, inculpatul [...] [...] a procedat la punerea în mişcare a autoturismului.

În descrierea momentelor ulterioare, persoana vătămată a relevat că inculpatul încerca  să introducă în viteză însă nu reu?ea din cauza emo?iilor, şi a dat în mar?arier câ?iva metri, timp în care [...] era “cu mâna de gâtul lui”. A arătat că văzând ac?iunea sa fizică, inculpatul s-a încordat, ?inându-se foarte bine de volan, aplecându-se foarte mult pe cotieră, unghi în care persoana vătămată nu putea să exercite for?a asupra acestuia, fapt pentru care, combinat cu mi?carea de deplasare în spate a autoturismului, [...] a pierdut controlul asupra deplasării sale, fiind târât. Inculpatul a reu?it să bage în viteza a –I-a ?i a început să se deplaseze vertiginos spre o ma?ină parcată pe trotuar, timp în care persoana vătămată a fost târâtă, neavând control asupra picioarelor. Inculpatul s-a deplasat către ma?ina parcată pe sensul opus, persoana vătămată sesizând inten?ia acestuia de a scăpa de lucrătorul de poliţie prin strivire cu portiera autoturismului său de autoturismul parcat. Realizând pericolul la care era expus prin lovirea cu autoturisamul parcat, persoana vătămată a arătat că a abandonat şi s-a desprins din propria voin?ă, iar datorită vitezei pe care a prins-o din mi?carea autoturismului accelerat, a căzut pe borură, primul impact avându-l piciorul care a luat tot ?ocul, suferind cea mai mare traumă.

Faptul că inculpatul a deplasat autoturismul în marşarier rezultă şi din alte depoziţii. Martorul [...] a arătat că în momentele în care se afla întins la sol în spatele maşinii, aceasta “a dat de 2-3 ori înainte ?i înapoi, mi-a prins hainele, însă nu mi-a provocat leziuni ?i apoi a plecat din acel loc”, aspect susţinut inclusive de aspectele fixate în planşa fotografică din dosarul U.P.

Subliniem declaraţia martorului [...], care a perceput în mod nemijlocit această fază a incidentului şi a descris momentul în mod amănunţit: “Deoarece avea motorul pornit, inculpatul a pus în mi?care ma?ina executând o manevră înapoi pentru a scăpa de colegul meu [...], mergând circa 10 metri, atingându-l pu?in ?i pe numitul [...] cu partea din spate a ma?inii. Văzând aceste lucruri, am scos armamentul din dotare ?i am adresat cu voce tare soma?iile legale ”Poli?ia, stai că trag” de mai multe ori, însă nici de această dată nu s-a conformat. În acest timp inculpatul a pus în mi?care ma?ina în sensul de mi?care în fa?ă, în timp ce colegul meu încerca să-l scoată pe inculpat din ma?ină. Văzând că nu a reu?it colegul meu ?i că se ?inea foarte strâns de inculpat, fiind târât pe jos circa 10 metri, am armat pistolul, am executat un foc de avertisment în aer, dar fără nici un efect, apoi văzând că [...] este târât am executat circa patru focuri asupra pneului din dreapta – fa?ă a ma?inii, partea în care eu mă aflam. Nici de această dată inculpatul nu a oprit, astfel că văzând că nu poate să scape de colegul meu, a acro?at o ma?ina care sta?iona pe acela?i sens de mers, timp în care colegul meu ?i-a dat drumul, pentru a nu fi strivit între cele două ma?ini. În timp ce se deplasa, am executat trei focuri în pneul din partea dreaptă – spate a ma?inii, dar nu am reu?it să opresc ma?ina, inculpatul reu?ind să plece de la fa?a locului ?i să se piardă pe străzile din apropiere”.

În momentul în care inculpatul [...] [...] a reuşit să fugă cu autoturismul marca BMW, a zgâriat bara stângă faţă a autoturismului marca Volkswagen Polo cu numărul de înmatriculare [...], proprietatea martorei [...], aspect ce rezultă din declaraţia acestei martore, precum şi din procesul - verbal de cercetare a locului faptei însoţit de planşe fotografice.

În ciuda acţiunilor desfăşurate de lucrătorii de poliţie, inculpatul [...] [...] a reuşit să fugă de la locul faptei la volanul autoturismului marca BMW, deşi a fost urmărit de membrii celui de-al doilea echipaj de poliţie.

Urmare acestor acţiuni ale inculpatului, persoana vătămată - comisar de poliţie [...] a suferit leziuni traumatice la nivelul membrului stâng, leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de corpuri dure şi prin suprasolicitarea articulaţiei gleznei stângi, necesitând pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din cuprinsul Raportului de constatare medico – legală.

După ce inculpatul [...] [...] a fugit de la locul faptei, organele de poliţie din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Constanţa au procedat la verificarea conţinutului cutiei pe care inculpata [...] o scosese din portbagajul autoturismului condus de soţul său şi s-a constatat că aceasta conţinea 10.000 ţigarete ambalate în 50 de cartoane de ţigări marca ASSOS 1 RED netimbrate, provenienţă Grecia destinate vânzării exclusive în magazine DUTY FREE, potrivit procesului - verbal ?i dovada de ridicare a ţigaretelor.

De remarcat este faptul că autoturismul marca BMW condus de inculpat în acea noapte nu a mai fost găsit, fiind înstrăinat de către inculpat unei persoane necunoscute, a cărei identitate nu a putut fi stabilită.

Acesta este şi motivul pentru care, cu ocazia efectuării procedurii reconstituirii faptei (fixată prin înregistrarea audio video), a fost necesară utilizarea unui autoturism marca BMW cu caracteristici similare celor avute de autoturismul pe care inculpatul 1-a condus în seara zilei de 3 decembrie 2014

Fapta inculpaţilor [...] [...] şi [...] care, în seara zilei de 3 decembrie 2014, au deţinut şi transportat cantitatea de 10.000 ţigarete de contrabandă constituie infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006.

Potrivit art. 270 alin.1 din Legea nr.86/2006 „Introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi” , iar alin.3 al aceluiaşi articol stabileşte că „sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.”

Definiţia infracţiunii asimilate infracţiunii de contrabandă a fost clarificată prin Decizia nr.32/2015 a Î.C.C.J. pentru rezolvarea de principiu a chestiunii de drept vizând interpretarea dispoziţiilor art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, care a stabilit că noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor în dispoziţiile art.270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal

În consecinţă, pentru a exista infracţiunea de contrabandă asimilată prevăzută de art.270 alin.3 din Legea 86/2006 este necesar ca produsele care se deţin, transportă/comercializează să provină din contrabanda prevăzută la art.270 alin.1 şi 2 din aceeaşi lege, iar în cauză nu s-a stabilit modalitatea în care au fost introduse în ţară.

Tribunalul a observat că inculpaţii au fost identificaţi deţinând o cantitate mari de ţigări, respectiv 10.000 ţigarete marca Assos 1 Red netimbrate de provenienţă Grecia, pentru care nu au prezentat documente de provenienţă (fabricaţie în ţară/import).

În această situaţie s-a născut o prezumţie relativă de introducere ilegală a ţigărilor pe teritoriul ţării, care putea fi răsturnată prin mijloace de probă de către inculpaţi. Imposibilitatea inculpaţilor de a prezenta astfel de documente, care să justifice modul legal de introducere a acestor ţigări în ţară (sau, eventual, fabricarea lor pe teritoriul României) au determinat ca această prezumţie să se transforme în certitudine.

De altfel, se observă faptul că inculpata [...] a recunoscut integral acuzaţia care i se aduce, iar inculpatul [...] [...] nu a negat provenienţa de contrabandă a acestor ţigări.

Apărările inculpatului [...] [...] referitor la această infracţiune sunt în sensul că nu lui i-au aparţinut ţigările, ci inculpatei [...], iar acţiunea sa de deplasare cu autoturismul a reprezentat numai o însoţire a coinculpatei.

Instanţa reţine că acţiunile inculpatului se suprapun peste elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă asimilată întrucât inculpatul a cunoscut faptul că transporta ţigări ce proveneau din contrabandă, atât din perspectiva declaraţiei acestuia („În seara zilei de 03.12.2014, în jurul orelor 2000, soţia mea [...] mi-a solicitat să merg cu aceasta cu maşina, să ducă un bax de ţigări Assos la un bărbat pe care aceasta îl cunoştea” cu „scopul de i-l arăta şi a i-l vinde”), cât şi a împrejurării că personal a pus baxul cu ţigări Assos în portbagajul maşinii.

Mai mult, este puţin probabil ca inculpatul să nu fi cunoscut detalii cu privire la acţiunile coinculpatei, având în vedere că sunt căsătoriţi, că a participat direct la manipularea baxului de ţigări (fără însemne de timbraj) şi la transportul acestuia şi cunoştea că scopul deplasării era acela de a-l vinde.

Ori, art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 sancţionează variante alternative ale elementului material (colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal), infracţiunea existând atât în situaţia comiterii unei singure acţiuni, cât şi în situaţia comiterii mai multor acţiuni din cele enumerate de legiuitor, respectiv deţinere şi transport pentru inculpatul [...] [...].

În acest sens indicăm faptul că inculpatul a acţionat în calitate de coautor atât la deţinerea ţigărilor de contrabandă, cât şi la transportul acestora, acţiunile fiind efectuate concomitent cu cele ale inculpatei [...], eforturile lor fiind conjugate şi îmbrăcând forma participaţiei a coautorilor.

În considerarea acestor aspecte, nu se poate reţine că acţiunile comise de către inculpat ar îmbrăca forma infracţiunii de tăinuire prevăzută de art.270 Cod penal, care presupune acţiuni ulterioare ale tăinuitorului în raport de infracţiunea de contrabandă prevăzută de art.270 alin.3 din Legea 86/2003, distinctă de infracţiunea de contrabandă din care provin bunurile prevăzută de art.270 alin.1 şi 2 din Legea nr.86/2006.

Extrapolând analiza comparată a celor două infracţiuni, Tribunalul observă că unele din variantele alternative ale infracţiunii de contrabandă prevăzută de art.270 alin.3 Legea nr.86/2006, respectiv colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal pot fi forme speciale ale tăinuirii, incriminată de legiuitor în cadrul infracţiunii asimilate de contrabandă (care este o infracţiune distinctă, ulterioară şi cu autonomie proprie faţă de reglementările de la alin.1 şi 2 din acelaşi articol de lege).

Astfel, prin „colectare” (art.270 alin.2 Legea nr.86/2006) se înţelege „strângerea la un loc a diferite lucruri sau materii ?i depozitarea lor” conform dexonline, iar sintagma “primire” din art.270 Cod penal, astfel cum s-a subliniat în doctrina de specialitate, se referă la “a lua bunul în posesie sub orice titlu (depozit, gaj)” - prof. Tudorel Toader, Vasile Dobrinoiu); prin „deţinere” (art.270 alin.2 Legea nr.86/2006) se înţelege “a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material” – dexonline, iar prin „dobândire” din art.270 Cod penal se înţelege „luarea bunului în stăpânire în mod definitiv”, indiferent de modul de dobândire - prof. Tudorel Toader, a deveni „proprietarul bunului” – Vasile Dobrinoiu.

Pentru aceste considerente, constatând că fapta inculpatului [...] [...] care, împreună cu [...], în seara zilei de 3 decembrie 2014, a deţinut şi transportat cantitatea de 10.000 ţigarete de contrabandă, cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, calificată prin îndeplinirea condiţiei cunoaşterii provenienţei din contrabandă a acestora, constituie infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a acestei infracţiuni în cea de tăinuire prev de art.270 Cod penal formulată de inculpat.

Fapta inculpatului [...] [...] care, în seara zilei de 3 decembrie 2014 fiind depistat de organele de poliţie din cadrul Gărzii de Coastă - Serviciul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Constanţa deţinând 10.000 ţigarete de contrabandă, pentru a se sustrage de la tragerea la răspunderea penală pentru această infracţiune, deşi a fost somat de comisarul de poliţie [...], aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu ce implică exerciţiul autorităţii de stat, să coboare din autoturismul marca BMW la volanul căruia se afla, a pus autoturismul în mişcare efectuând manevre de deplasare spre înapoi şi spre înainte apoi a demarat cu ofiţerul de poliţie care se prinsese cu mâinile de corpul lui [...] [...], inculpatul efectuând un viraj de apropiere de autoturismul [...] staţionat pe marginea carosabilului existând pericolul strivirii ofiţerului de poliţie care s-a desprins de autoturism suferind, în cădere, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12 -14 zile îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de ultraj prin tentativă la omor calificat prevăzută de art.257 alin.1 şi 4 Cod penal cu aplicarea la art.32 Cod penal raportat la art.188 Cod penal şi art.189 alin.1 lit.c Cod penal.

Contrar celor susţinute prin actul de sesizare a instanţei, acţiunile desfăşurate de inculpat reprezintă o infracţiune unică de ultraj, comisă în modalitatea tentativei la omor calificat.

Potrivit art.257 alin.1 Cod penal, varianta tip a infracţiunii de ultraj constă în “ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime”, iar varianta agravată există atunci când oricare dintre faptele anterioare sunt comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.

Legiuitorul nu a inclus şi forma tentată a infracţiunii de omor în conţinutul infracţiunii de ultraj prin raportare la însăşi raţiunile pentru care a înţeles să incrimineze forma tentată a infracţiunii de omor în formă simplă sau calificată. Astfel, nu ar fi fost necesară indicarea expresă  a comiterii ultrajului prin infracţiunea de tentativă la omor, atât timp cât se face trimitere în mod expres la infracţiunea de omor, care poate avea forma consumată sau tentată, fiind sancţionabilă în ambele variante.

Intenţia legiuitorului nu a fost de a sancţiona de două ori aceeaşi faptă, ci de a instaura un regim juridic special pentru infracţiunea de omor (în varianta simplă sau calificată, consumată sau tentată) comisă împotriva unui subiect pasiv circumstanţiat – funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat/ poliţist/ jandarm aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, urmărind protejarea atât a relaţiilor sociale referitoare la respectul datorat autorităţilor de stat şi funcţionarilor din cadrul acestora, cât şi a relaţiilor sociale referitoare la viaţa, libertatea psihică, integritatea corporală a funcţionarului public.

De altfel, nu ar fi în consonanţă cu spiritul legii a se reţine pentru aceeaşi faptă penală un concurs ideal între o infracţiune de ultraj comisă prin omor calificat prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal şi tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 Cod penal în referire la art. 188 Cod penal comb. cu art. 189 alin. 1 lit. c Cod penal, atât timp cât urmarea faptei nu s-a materializat în suprimarea efectivă a vieţii persoanei vătămate, ci într-o tentativă.

Această interpretare rezultă şi din analiza modului de redactare a art.257 Cod penal, care nu stabileşte o pedeapsă distinctă pentru infracţiunea de ultraj, ci face trimitere la pedeapsa aplicabilă prin dispoziţiile ce reglementează infracţiunea asimilată ultrajului, respectiv ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatei [...] s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal si anume: dispoziţiile din partea generala a Codului penal, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, împrejurarea că a deţinut şi transportat cunoscând împrejurarea că respectivele mărfuri fuseseră introduse în mod fraudulos pe teritoriul României şi, deci, proveneau din contrabandă, acţiuni care se circumscriu laturii obiective a infracţiunii incriminate de Codul Vamal; de urmarea produsă şi relaţiile sociale încălcate, prejudiciul cauzat la bugetul statului - infracţiunea de contrabandă  prev. de art.270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal fiind o infracţiune de prejudiciu prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale privind regimul vamal, parte a regimului fiscal.

Din analiza elementelor de natură a caracteriza persoana inculpatei, instan?a constată că aceasta are 33 de ani, se află la primul conflict cu legea penală, este căsătorită din anul 2002 cu inculpatul [...] [...], are 2 copii minori, a recunoscut comiterea infrac?iunii re?inută în sarcina sa, asumându-?i responsabilitatea pentru comiterea acesteia şi accesând procedura simplificată a recunoa?terii vinovă?iei, urmând a se aplica reducerea cu 1/3 a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege, potrivit art.396 alin.10 Cod procedură penală.

Totodată, s-a dat eficientă circumstan?ei atenuante prevăzută de art.75 alin.1 lit.d Cod penal raportat la art.76 alin.1 Cod penal, respectiv acoperirea integrală a prejudiciului cauzat prin infrac?iune, având în vedere că sunt îndeplinite condi?iile prevăzute de lege, respectiv:

-a achitat suma  de 5.673 lei anterior primului termen de judecată conform chitan?ei seria A/2014 nr.01184399 din 28.01.2015.

-nu a mai beneficiat niciodată de această circumstan?ă;

-infrac?iunea comisă nu este exceptată de legiuitor de la beneficiul acestei atenuante.

Totodată, s-a constatat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art.91 alin.1 Cod penal, respectiv pedeapsa aplicată  nu depăşeşte 3 ani închisoare, inculpata nu a mai fost condamnat anterior, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi se apreciază, în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de aceasta pentru acoperirea prejudiciului, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, astfel cum acestea au fost expuse în evaluarea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, că aplicarea pedepsei, chiar fără executare, este suficientă şi nu va comite alte infracţiuni.

Referitor la inculpatul [...] [...], în procesul de individualizare a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal si anume: dispoziţiile din partea generala a Codului penal, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, împrejurarea că a deţinut şi transportat cunoscând împrejurarea că respectivele mărfuri fuseseră introduse în mod fraudulos pe teritoriul României şi, deci, proveneau din contrabandă, acţiuni care se circumscriu laturii obiective a infracţiunii incriminate de Codul Vamal; de faptul că, în încercarea de a se sustrage cercetării penale cu ocazia prinderii sale în flagrant, cu intenţie indirectă, a atentat la viaţa unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiei,  de urmarea produsă şi relaţiile sociale încălcate, prejudiciul cauzat la bugetul statului - infracţiunea de contrabandă  prev. de art.270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal fiind o infracţiune de prejudiciu prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale privind regimul vamal, parte a regimului fiscal, dar şi relaţiilor sociale referitoare la respectul datorat autorităţilor de stat şi funcţionarilor din cadrul acestora, cât şi a relaţiilor sociale referitoare la viaţa, libertatea psihică, integritatea corporală a poliţistului.

La întregirea tabloului de natură a determina pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului, s-a avut în vedere şi aspecte ce ţin de personalitatea acestuia. Astfel, inculpatul [...] [...] este la primul conflict cu legea penală, fiind infractor primar, nu a recunoscut elementul subiectiv al faptei comise,

Tribunalul a reţinut în referire la infracţiunea de contrabandă comisă de către acesta, circumstan?a atenuantă prevăzută de art.75 alin.1 lit.d Cod penal raportat la art.76 alin.1 Cod penal, respectiv acoperirea integrală a prejudiciului cauzat prin infrac?iune, având în vedere că sunt îndeplinite condi?iile prevăzute de lege respectiv:

-a achitat suma  de 5.673 lei anterior primului termen de judecată conform chitan?ei seria A/2014 nr.01184399 din 28.01.2015.

-nu a mai beneficiat niciodată de această circumstan?ă;

-infrac?iunea comisă nu este exceptată de legiuitor de la beneficiul acestei atenuante.

Cu privire la infracţiunea de ultraj prin tentativă la omor calificat prevăzută de art.257 alin.1 şi 4 Cod penal cu aplicarea la art.32 Cod penal raportat la art.188 Cod penal şi art.189 alin.1 lit.c Cod penal, instanţa a apreciat că se impune reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art.75 alin.2 lit.b Cod penal raportat la 76 alin.1 Cod penal, reţinând ca împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii, respectiv intenţia indirectă, spontană, nefiind o faptă preordinată, dar şi urmările concrete produse asupra integrităţii corporale a persoanei vătămate, care a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12 -14 zile îngrijiri medicale.

Împotriva sentinţei penale nr. 45/05.02.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 484/118/2015 au declarat apel inculpaţii [...] [...] şi [...].

Inculpatul [...] [...] a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală pentru infracţiunea prev. de art. 257 alin.1 şi 4 Cod penal cu aplicarea art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 Cod penal şi art.189 alin.1 lit. c Cod penal, iar în cazul în care se reţine că fapta există a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 257 alin. 1,4 Cod penal raportat la art. 193 Cod penal; pentru infracţiunea de contrabandă a solicitat achitarea în temeiul art.16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tăinuire prev. de art.270 Cod penal. Se susţine că nu s-a produs un accident de circulaţie şi este exclusă acţiunea inculpatului cu autoturismul împotriva persoanei vătămate, iar surprinderea inculpatului la scurt timp după comiterea unei infracţiuni prin nerăspundere la solicitarea organului de cercetare de a se preda nu constituie nici infracţiunea de ultraj şi nici infracţiunea de tentativă de omor; cel mult se poate reţin infracţiunea de ultraj prin lovire, deoarece persoana vătămată nu a suferit leziuni grave, nu i-a fost pusă în pericol viaţa, iar inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a ucide. S-a invocat că inculpatul nu a cunoscut calitatea de poliţist a persoanei vătămate, care a şi acţionat contrar dispoziţiilor legale prin utilizarea armei. Nu se poate reţine în sarcina inculpatului nici infracţiunea de contrabandă, întrucât ţigările nu aparţineau acestuia, ci soţiei sale, pe care a însoţit-o în vederea valorificărilor ţigărilor, astfel că a săvârşit infracţiunea de tăinuire în modalitatea vânzării ţigărilor, iar calitatea de soţ al inculpatei [...] determină pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de contrabandă. S-a mai solicitat ca în cazul reţinerii vinovăţiei pentru infracţiunea prev. de art.  257 alin. 1,4 Cod penal raportat la art. 193 Cod penal să se aplice o pedeapsă spre minimul special, în condiţiile art. 91 Cod penal.

Inculpata [...] a solicitat pronunţarea unei soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, susţinând că limitele de pedeapsă ce trebuie avute în vedere sunt cele rezultate din aplicarea dispoziţiilor art.396 alin. 10 Cod procedură penală.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanţi, precum şi din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate de inculpaţii [...] [...] şi [...] sunt nefondate.

Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpaţilor [...] [...] şi [...], fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare, conform încadrării juridice stabilită de prima instanţă.

Cu referire la inculpatul [...] [...], Curtea reţine că în data de 03.12.2014 persoana vătămată [...], ofiţer de poliţie judiciară cu gradul de comisar în cadrul Gărzii de Coastă - Serviciul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Constanţa, făcea parte dintr-o echipă care desfăşura o acţiune pe linia combaterii activităţilor de contrabandă cu ţigări derulate pe raza Municipiului Constanţa, în baza planului de acţiune întocmit în acest scop, existând informaţii referitoare la activităţile ilicite întreprinse de inculpaţii [...] [...] şi [...], aspecte conformate prin adresa nr. [...] din 22 ianuarie 2015 a Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Constanţa - Biroul Combaterea Migraţiei Ilegale şi Infracţionalităţii Transfrontaliere.

Conform art. 7 din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră este unitatea centrală a Poliţiei de Frontieră Române, cu personalitate juridică şi competenţă teritorială pentru întreaga zonă de responsabilitate a poliţiei de frontieră, care exercită conducerea şi răspunde de întreaga activitate a poliţiei de frontieră, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor deosebit de grave circumscrise crimei organizate, migraţiei ilegale şi criminalităţii transfrontaliere comise în zona de competenţă teritorială a Poliţiei de Frontieră, precum şi orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege.

Printre atribuţiile Poliţiei de Frontieră Române, care are în structura sa şi Garda de Coastă, se numără organizarea acţiunilor pentru descoperirea şi identificarea persoanelor care au încălcat sau despre care se deţin date că intenţionează să încalce normele regimului juridic al frontierei de stat, precum şi alte prevederi legale stabilite în competenţă, dar şi desfăşurarea unor activităţi pentru constatarea faptelor penale şi, prin organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei de Frontieră Române, efectuează cercetări în legătură cu acestea, conform legii (art. 21 din O.U.G. nr. 104/2001).

În condiţiile în care existau date privind implicarea inculpatului [...] [...] în activităţi de contrabandă cu ţigări, Garda de Coastă avea competenţa de a organiza acţiunea din data de 03.12.2014, prin care se încerca descoperirea unor posibile activităţi infracţionale în legătură cu încălcarea normelor privind frontiera de stat.

În acest context a fost organizată acţiunea de supraveghere a acţiunilor desfăşurate de inculpaţii [...] [...] şi [...], organele poliţiei de frontieră observând cum la ora  1940 a apărut un autoturism marca BMW înmatriculat în Bulgaria, condus de inculpat, care a parcat autoturismul pe str. Simion Bărnu?iu în dreptul numărului 1; în timp ce inculpatul [...] [...] a rămas la volanul autoturismului, cu motorul pornit, inculpata [...] a coborât şi a intrat în imobilul situat pe strada [...], iar la scurt timp a ieşit însoţită de martorul [...], după care s-au îndreptat către autoturism, iar inculpata a scos din interior o cutie ce conţinea 10.000 ţigarete marca Assos 1Red netimbrate de provenienţă Grecia, ambalate în 50 de cartoane.

Echipa formată din persoana vătămată [...], [...] şi [...], după ce fiecare dintre lucrătorii poliţiei de frontieră şi-a pus vesta reflectorizantă şi insigna de serviciu, a avertizat inculpaţii „Stai, Poli?ia de Frontieră”.

Conform planului stabilit în prealabil, persoana vătămată [...] s-a deplasat către conducătorul autoturismului, iar ceilalţi doi colegi către [...] şi [...]. Acest mod de acţiune rezultă din declaraţiile persoanei vătămate [...] şi ale martorilor [...] şi [...], dar şi din rapoartele întocmite de lucrătorii poliţiei de frontieră şi procesele verbale de cercetare la faţa locului întocmite  la data de 03.12.2014.

Persoana vătămată declară că, fiind faţă în faţă cu inculpatul aflat în autoturism, i-a cerut acestuia să oprească motorul şi să coboare din autoturism, pentru a-i prezenta documentele sale şi ale mărfurilor transportate. Deoarece inculpatul a intenţionat să părăsească locul, accelerând autoturismul şi efectuând o manevră de mers înapoi, persoana vătămată a sărit asupra lui, după ce a deschis portiera autoturismului, ţinându-l de gât; în tot acest timp persoana vătămată îi cerea inculpatului să oprească şi să prezinte documentele; inculpatul se ţinea de volan şi s-a aplecat către cotieră, astfel că persoana vătămată a pierdut controlul asupra deplasării sale, fiind târât; inculpatul deplasat autoturismul către înainte,  spre o ma?ină parcată pe  trotuar pe sensul opus, timp în care persoana vătămată a fost târâtă, neavând control asupra picioarelor. Persoana vătămată a conştientizat că poate fi strivit de autoturismul parcat, astfel că i-a data drumul inculpatului şi s-a desprins de autoturism, căzând pe bordură, primul impact avându-l piciorul stâng, unde suferit o entorsă la gleznă.

Inculpatul susţine, ca şi în faţa primei instanţei, că nu a avut reprezentarea că persoanele care i-a cerut să oprească erau poliţişti, însă apărarea sa este contrazisă de declaraţiile persoanei vătămate şi ale martorilor [...] şi [...], dar şi de declaraţiile martorilor [...], [...], [...], [...], care au confirmat că persoana vătămată purta o vestă reflectorizantă specifică lucrătorilor de poliţie. Trebuie precizat că martorii [...], [...], [...] erau colegi cu persoana vătămată, fiind a doua echipă implicată în supravegherea activităţilor inculpatului. Martora [...] este o persoană fără legătură cu acţiunea lucrătorilor poliţiei de frontieră, fiind întâmplător în zonă, dar a observat că persoana vătămată purta o vestă reflectorizantă specifică lucrătorilor de poliţie. Martorul [...] a declarat că după ce inculpata [...] a scos baxul cu ţigări din portbagaj au apărut trei poliţişti cu veste reflectorizante, care au strigat „Stai, Poliţia!”. La fel, inculpata [...] a recunoscut că mai multe persoane au venit către ei şi au strigat „Stai, Poliţia!”.

În condiţiile în care persoana vătămată [...] purta vesta reflectorizantă şi întreaga echipă de intervenţie a folosit somaţii din care rezulta că este o intervenţie a unor lucrători de poliţie, ce au fost auzite de inculpata [...] şi martorul [...], dar şi de [...], persoană care se afla întâmplător în zonă, nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că nu a cunoscut calitatea de poliţist în care a acţionat persoana vătămată [...] şi a crezut că sunt persoane care vor să-i sustragă autoturismul.

Astfel, curtea reţine că inculpatul [...] [...] a avut reprezentarea că este o intervenţie a unor lucrători de poliţie, în contextul în care inculpatul desfăşura o activitate infracţională, ceea ce l-a determinat să recurgă la acţiuni prin care să-şi asigure scăparea, chiar cu riscul de a pune în pericol viaţa unui lucrător de poliţie.

Atât din declaraţia persoanei vătămate, cât şi a martorului [...], implicaţi direct în derularea incidentului, rezultă că, în timp ce [...] îl ţinea de gât pe inculpat, acesta a pus în mi?care ma?ina, a executat o manevră înapoi, atingându-l pu?in ?i pe numitul [...] cu partea din spate a ma?inii, după care s-a deplasat către înainte, acroşând autoturismul parcat în faţa sa, continuând să plece în viteză pentru a-şi asigura scăparea, chiar dacă îl târa pe [...]. În condiţiile în care inculpatul se îndrepta către un alt autoturism parcat pe sensul opus, existând riscul ca persoana vătămată să fie strivită, aceasta s-a desprins de autoturismul condus de inculpat.

Manevrele efectuate de inculpat au fost observate de martorul [...], care a realizat pericolul în care se afla colegul său, motiv pentru care a executat un foc de avertisment în aer şi apoi patru focuri asupra pneului din dreapta – fa?ă a autoturismului inculpatului, fără a-l face pe acesta să oprească. După ce persoana vătămată s-a desprins de autoturismul inculpatului, martorul [...] a mai executat trei focuri în pneul din partea dreaptă – spate a ma?inii, dar nu am reu?it să oprească ma?ina, iar inculpatul a scăpat.

Se constată că focurile de armă au fost executate de [...] în timp ce persoana vătămată [...] era târâtă de inculpat cu autoturismul, aşa încât susţinerile inculpatului privind utilizarea ilegală a armamentului de către poliţişti sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 32 alin. 1, 2 şi 3 din O.U.G. nr. 104/2001, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul de frontieră poate folosi arme neletale destinate pentru autoapărare, bastoane din cauciuc sau tomfe, bastoane cu energie electrostatică, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene şi paralizante, cătuşe, câini de serviciu, precum şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă. Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) se va face în mod gradual, după avertizarea prealabilă, atunci când timpul permite, asupra utilizării unor asemenea mijloace şi acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi conformarea la solicitările legale ale poliţistului de frontieră. Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.

În art. 321 alin. 2 din O.U.G. nr. 104/2001 se mai prevede că poliţistul de frontieră poate face uz de armă în caz de legitimă apărare sau în stare de necesitate, în condiţiile legii.

Totodată, dispoziţiile art. 321 alin. 1 din O.U.G. nr. 104/2001 permit uzul de armă atunci când pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva unor violenţe ilegale şi iminente, prin care se poate provoca moartea sau rănirea gravă a acesteia, ori pentru a preveni săvârşirea unei infracţiuni prin acte de violenţă ce implică o ameninţare gravă asupra vieţii sau integrităţii corporale ale unei persoane; împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoana sau persoanele implicate în situaţiile prevăzute anterior, precum şi împotriva conducătorului acestuia, care refuză să oprească la semnalele regulamentare.

Se observă că martorul [...] a utilizat armamentul din dotare împotriva autoturismului condus de inculpat, abia după ce a sesizat că inculpatul acţionează într-un mod prin care se poate provoca moartea sau rănirea gravă a persoanei vătămate şi a făcut somaţiile obligatorii, de aceea curtea apreciază că poliţistul a făcut uz de armă  în condiţii de legalitate şi nu se poate susţine că persoana vătămată nu mai beneficiază de protecţia specială conferită de lege funcţionarilor însărcinaţi cu exercitarea autorităţii de stat.

Persoana vătămată [...] a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de corpuri dure şi prin suprasolicitarea articulaţiei gleznei stângi, necesitând pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico - legală din 4 decembrie 2014. Inculpatul a suferit o entorsă la glezna stângă, pentru care a fost imobilizat cu o atelă gipsată timp de 7 zile, urmare căderii la sol, după desprinderea de autoturismul inculpatului.

Persoana vătămată [...] s-a desprins de autoturismul condus de inculpat când a realizat că acesta nu intenţionează să oprească şi este în pericol de a fi izbit de un alt autoturism parcat pe sensul opus. Chiar dacă acţiunea persoanei vătămate de a se desprinde de autoturism a fost voluntară, a fost determinată de faptul că inculpatul nu dorea să oprească şi de riscul de a fi strivit de un alt autoturism, deci urmărea evitarea producerii unor consecinţe mai severe decât cele inerente căderii la sol, cu toate că şi în acest caz consecinţele impactului cu solului erau imprevizibile, nefiind excluse leziuni traumatice severe. Acţiunea de desprindere a persoanei vătămate de autoturism şi căderea la sol sunt consecinţa unor acte proprii ale inculpatului, care a plecat de pe loc, a târât victima, a refuzat să oprească şi a efectuat manevre prin care în mod real viaţa victimei a fost pusă în pericol. Astfel, toate aceste acţiuni sunt imputabile inculpatului, deoarece persoana vătămată nu a încercat decât să minimize consecinţele faptei inculpatului.

Existenţa intenţiei inculpatului de a ucide victima nu trebuia analizată numai prin prisma leziunilor traumatice produse şi a urmărilor acestora, ci trebuia avute în vedere toate circumstanţele concrete de săvârşire a faptei, inclusiv rezultatul ce se putea produce în cazul în care victima nu acţiona pentru a evita strivirea de un alt autoturism, cu posibilitatea reală de a-şi pierde viaţa.

Inculpatul [...] [...]  a cunoscut calitatea de poliţist a persoanei vătămate, inculpatul desfăşura o activitate infracţională, din comportamentul anterior opririi autoturismului rezultă că era prevăzător, anticipând posibile controale ale organelor de poliţie, a plecat de pe loc cu autoturismul, a efectuat manevre prin care a încercat să scape de victimă, a mers înapoi şi înainte, a accelerat, iar în timpul deplasării se îndrepta către un alt autoturism parcat, ceea ce expunea victima unui risc real, iminent de a fi strivit între cele două autoturisme.

În condiţiile în care victima se ţinea de inculpat, cu portiera deschisă, era târâtă, curtea apreciază că inculpatul a avut reprezentarea că prin acest gen de acţiuni este pusă în pericol iminent viaţa victimei. Modul de acţiune al inculpatului era apt de a determina în concret uciderea victimei, care în final ar fi căzut la sol cu consecinţa producerii unor leziuni ce ar putea conduce la deces. Numai conduita prevăzătoare a victimei a făcut ca în concret să nu se producă decesul acesteia.

Atitudinea subiectivă a inculpatului este caracteristică intenţiei indirecte, deoarece din modul de acţiune rezultă că inculpatul a prevăzut că pune în primejdie viaţa victimei, deşi nu a urmărit acest rezultat. Primordial pentru inculpat era să-şi asigure scăparea, dar pentru a-şi atinge scopul a apelat la acţiuni prin care a pus în primejdie viaţa victimei. Victima nu a avut leziuni traumatice grave şi nici nu i-a fost pus în pericol viaţa prin leziunile suferite, însă viaţa a fost pusă în pericol de manevrele concrete ale inculpatului, care, în timp ce victima era agăţată de maşină, a plecat de pe loc, a mers înapoi-înainte, a accelerat şi s-a deplasat către un alt autoturism parcat, existând pericolul iminent ca victima să fie strivită între cele două autoturisme. Toate aceste circumstanţe reliefează starea de pericol grav, iminent în care s-a aflat victima, fiind suficient ca la un moment dat să cadă  la o viteza de deplasare mai mare a autoturismului ori la impactul cu autoturismul parcat, ceea ce în mod firesc cauzează leziuni grave ce pot duce la deces. Doar atitudinea precaută a victimei a făcut să se desprindă de autoturism înainte de  ajunge lângă celălalt autoturism ce era parcat, evitând strivirea sa. Chiar dacă inculpatul ar fi evitat impactul cu  autoturismul parcat, acesta ar fi mărit viteza de deplasare, fiind evident că nu era interesat de siguranţa victimei, ci de asigurarea scăpării, aşa încât şi într-o asemenea ipoteza victima era în acelaşi pericol grav şi iminent de a-şi pierde viaţa.

Este vădit pentru orice persoană cu o minimă experienţă de viaţă, deci inclusiv pentru inculpat, că prin târârea unei persoane cu autoturismul urmată de căderea acesteia la sol se pune în pericol viaţa victimei, de aceea curtea reţine, întocmai ca şi prima instanţă, că inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide victima.

Drept urmare, fapta imputată inculpatului există, a fost săvârşită de inculpat cu intenţia indirectă  de a ucide şi având reprezentarea că acţionează împotriva unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, motive pentru care întemeiat prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului [...] [...] întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de ultraj  prin tentativă la omor calificat prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal cu aplicarea la art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal şi art.189 alin.1 lit. c Cod penal, nefiind întemeiate criticile inculpatului referitoare la inexistenţa faptei şi greşita încadrare juridică a faptei.

De aceea, nu se poate aprecia că  fapta întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de ultraj  prin lovire sau alte violenţe, prin referire la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare victimei pentru vindecare, dat fiind că atitudinea subiectivă a inculpatului, stabilită pe baza analizei tuturor împrejurărilor esenţiale ale incidentului, este specifică intenţiei indirecte de a ucide.

Cu privire la infracţiunea de contrabandă asimilată, curtea constată că inculpatul [...] [...] a transportat împreună cu soţia sa [...] un bax conţinând 10.000 de ţigarete marca Assos 1Red netimbrate de provenienţă Grecia, ambalate în 50 de cartoane. Inculpatul a condus autoturismul cu care au fost transportate ţigările ce urmau a fi vândute martorului [...]. Deşi inculpatul susţine că nu cunoştea provenienţa ţigărilor, ambii inculpaţi încercând să creeze aparenţa că acţiunea de vânzare a ţigărilor este exclusiv a inculpatei [...], martorul [...] declară că îl cunoaşte pe inculpatul [...] [...] de mai multe luni, cumpărând anterior de la acesta ţigări provenind din contrabandă, după care periodic inculpatul îi aducea câte 10-15 cartoane de ţigări de aceeaşi provenienţă.

Declaraţia martorului [...], dar şi declaraţiile persoanei vătămate [...] şi ale martorilor [...] şi [...], arată că inculpatul [...] [...]  era o persoană care  se ocupa frecvent cu activitatea de comercializare a ţigărilor provenind din contrabandă, din acest motiv a şi fost organizată acţiunea din data de 03.12.2014, aşa încât curtea reţine că inculpatul şi soţia sa au organizat în comun activitatea de transport a ţigărilor de contrabandă şi încercarea de a vinde ţigările către  martorul [...], inculpatul cunoscând foarte bine provenienţa ilicită a ţigărilor transportate în scopul vânzării. Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că inculpaţii [...] [...]  şi [...] au acţionat în calitate de coautori atât la deţinerea ţigărilor de contrabandă, cât şi la transportul acestora, acţiunile fiind conjugate, specifice formei de participaţie a coautoratului. Este real că în această ipoteză menţionată şi de prima instanţă ar fi trebuit reţinută forma agravată prev. de art. 274 din Legea nr. 86/2006, dar această neregularitate le profită inculpaţilor şi nu poate fi înlăturată în apelul acestora, pentru a respecta principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac prev. de art. 418 alin. 1 Cod procedură penală.

În art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 este incriminată contrabanda asimilată ca fiind colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Inculpatul susţine că fapta descrisă anterior întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire prev. de art. 270 Cod penal, în modalitatea înlesnirii valorificării ţigărilor.

Constituie infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 Cod penal primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Este real că prin transportarea ţigărilor se înlesnea vânzarea ţigărilor către martorul [...], însă în condiţiile în care fapta de înlesnire are ca obiect bunuri care trebuie plasate sub un regim vamal şi care  provin din contrabandă este incidentă norma specială de incriminare prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, iar nu norma generală prev. de art. 270 Cod penal.

În considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013 (prin care s-a decis că fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României) s-a precizat că, în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului, prin art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul a incriminat o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă.

Aceste considerente vin să întărească aprecierea că fapta comisă de inculpatul [...] [...] este o formă specială de tăinuire, care se încadrează în conformitate cu regimul juridic derogatoriu stabilit prin art.  270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, nefiind aplicabile prevederile generale din Codul penal, ca o consecinţă a principiului specialia generalibus derogant care impune înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de câte ori există o dispoziţie specială.

Ca atare, nu este întemeiată solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 în infracţiunea prev. de art. 270 alin. 1 Cod penal. Nereţinând incidente dispoziţiile art. 270 alin. 1 Cod penal, nu se poate analiza nici aplicarea cauzei de nepedepsire prev. de art.270 alin. 3 Cod penal, care ar fi putut determina încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului [...] [...], curtea constată că prima instanţă a aplicat pentru infracţiunea prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, egală cu minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune şi redus în condiţiile art. 76 alin. 1 Cod penal, urmare reţinerii circumstanţei atenuantei prev. de art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal.

Infracţiunea de ultraj prin tentativă la omor calificat prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal cu aplicarea la art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal şi art.189 alin.1 lit. c Cod penal este pedepsită cu închisoarea de la 11 ani şi 3 luni închisoare la 15 ani închisoare. Aceste limite speciale se determină luând în considerare dispoziţiile art. 257 alin. 1,4 Cod penal, în raport de care omorul săvârşit asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.

Infracţiunea de omor calificat prev. de art.189 Cod penal este pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani, iar prin aplicarea dispoziţiilor art. 257 alin. 4 Cod penal rezultă limite cuprinse între 22 ani şi 6 luni şi 30 ani închisoare, fără a se depăşi limita de 30 ani, care constituie maximul general al pedepsei închisorii, conform art. 60 Cod penal.

Întrucât infracţiunea este în formă tentată, limitele speciale se reduc cu jumătate, potrivit art. 33 alin. 2 Cod penal. Aşadar, limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod penal cu aplicarea la art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal şi art.189 alin.1 lit. c Cod penal sunt cuprinse între 11 ani şi 3 luni închisoare şi 15 ani închisoare.

Şi pentru infracţiunea de ultraj prin tentativă la omor calificat a fost reţinută o circumstanţă atenuantă, cea prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, deci limitele speciale de pedeapsă se mai reduc cu o treime, potrivit art. 76 alin. 1 Cod penal, rezultând limite speciale de pedeapsă cuprinse între 7 ani şi 6 luni închisoare şi 10 ani închisoare.

Se constată că prima instanţă a aplicat inculpatului [...] [...] o pedeapsă nelegală pentru infracţiunea de ultraj prin tentativă la omor calificat, de doar 7 ani şi 5 luni închisoare, în condiţiile în care minimul special redus este de 7 ani şi 6 luni închisoare. Este evident că nu s-ar putea aplica o pedeapsă mai mică inculpatului pentru infracţiunea de ultraj prin tentativă la omor calificat, în condiţiile în care aceasta este oricum sub minimul special redus. Neregularitatea menţionată îi profită inculpatului, în considerarea dispoziţiilor art. 418 alin. 1 Cod procedură penală şi nu poate fi remediată de instanţa de apel.

Analiza anterioară arată că pedepsele aplicate inculpatului [...] [...] nu pot fi reduse, iar pedeapsa rezultantă de 7 ani, 10 luni şi 10 zile nu poate fi executată decât în condiţii de privare de libertate.

Cu referire la inculpata [...], curtea reţine că aceasta a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speţa prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare  a cauzei.

În sarcina inculpatei s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, constând în aceea că în seara de 3 decembrie 2014, împreună cu soţul său [...] [...], a deţinut şi transportat cantitatea de 10.000 ţigarete de contrabandă.

Infracţiunea prev. de art. art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Prima instanţă a aplicat inculpatei o pedeapsă de 1 an închisoare, în condiţiile art. 91 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Urmare reţinerii în favoarea inculpatei şi a circumstanţei atenuante prev. de art. 75 alin. 1 lit. d Cod penal, ce a determinat reducerea limitelor speciale de pedeapsă cu încă o treime, potrivit art. 76 alin. 1 Cod penal, rezultând limite speciale cuprinse între 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani şi 8 luni închisoare. Prin aplicarea şi a cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală rezultă limite speciale cuprinse între 10 luni şi 20 zile închisoare şi 3 ani, 1 lună şi 10 zile închisoare.

În condiţiile în care limitele speciale prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 sunt cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare, nu este permisă pronunţarea unor soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.

Potrivit art. 80 alin. 1 lit. d Cod penal, nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.

În art. 83 alin. 2 Cod penal se prevede că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare.

Noţiunea de „pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită” se interpretează prin raportare la dispoziţiile art. 187 Cod penal, potrivit cu care „prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”.

Astfel, în stabilirea posibilităţii de a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei nu prezintă relevanţă că în favoarea inculpatei au fost reţinute două cauze de reducere a pedepsei, instanţa fiind obligată să se raporteze la limitele speciale de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare, fără a ţine seama de cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei.

Aceeaşi interpretare este dată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care în mai multe decizii a apreciat că nu se au în vedere cauzele de reducere sau de majorare a pedepsei. Prin Decizia nr. 7 din 26 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie ?i Justi?ie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penală a stabilit că, in aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, in cazul infrac?iunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infractiunea săvâr?ită” se in?elege maximul special prevăzut de lege pentru infrac?iune, fără luarea in considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infrac?iunea continuată.  De asemenea, prin Decizia nr. 8 din 26 mai 2014, Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a statuat că, in aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, la maximul special prevazut de legea noua pentru infrac?iunea săvâr?ită nu se vor lua in considerare circumstan?ele atenuante sau agravante re?inute condamnatului si care apar valorificate in pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă. Prin Decizia nr. 14 din 16 iunie 2014 pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept s-a stabilit ca, in aplicarea legii penale mai favorabile, dupa judecarea definitiva a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci cand se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua in considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedură penală anterior, re?inută condamnatului ?i valorificată in pedeapsa concreta.

În consecinţă, inculpatei nu i se pot aplica dispoziţiile privind renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, deoarece maximul special pentru infracţiunea prev. de art. 270 alin.3 din Legea nr.86/2006  este de 7 ani închisoare.

Se constată, aşadar, că toate criticile formulate de inculpaţii [...] [...] şi [...] sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii [...] [...] şi [...] împotriva sentinţei penale nr. 45/05.02.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 484/118/2015.

În baza art. 241 alin. 1 lit. c Cod procedură penală se va constata încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul [...] [...], având în vedere soluţionarea definitivă a cauzei prin pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Domenii speta

Spete similare