Legalitatea comunicării hotărârii către partea – societate comercială prin lichidator judiciar, în ipoteza în care sediul lichidatorului coincide cu domiciliul acestuia.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Botosani la data de 05.03.2013, sub nr. 2538/193/2013, reclamanta SC M. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul B. şi Î. S.C.M. B., constatarea dreptului de proprietate asupra imobilelor: teren în suprafaţa de 3.818,68 m.p situat în municipiul B. strada (mn) nr.1 şi clădire - secţie producţie nr. 1 situată în municipiul B., strada (mn) nr. 1.

În motivare, a arătat că în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 215/2001 republicată, a administraţiei publice locale, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu şi sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice şi juridice, în condiţiile legii, deci are calitate procesuala în această speţă.

A motivat judecarea cu Î.B., întrucât prin adresa nr. 24… din (…), Uniunea Generală a Cooperativelor Meşteşugăreşti a aprobat constituirea L.M. B. prin desprinderea de la Cooperativa Î. B.

Referitor la istoricul SC M. SRL B., a precizat că în baza procesului verbal încheiat în data de (…), în cadrul adunării generale de la Cooperativ L.M. B., pag .3 alin.4, ca denumirea societăţii să fie Societatea Cooperativa Meşteşugărească "M." -SOCOM B.

Uniunea Judeţeană a Cooperativelor Meşteşugăreşti B., prin Decizia nr. 32 din 22 august 1991 a recunoscut înfiinţarea Societăţii Cooperative Meşteşugăreşti "M." SOCOM B. începând cu data de 1 august 1991, care şi-a schimbat denumirea în M. SRL conform încheierii nr. …9/28.02.2002 şi certificatului de înregistrare din 19.03.2002.

A constatat ca Societatea M. Socom, actuală M., figurează înregistrată la Primăria Municipiului B. - Direcţia Impozite si Taxe cu teren în suprafaţă de 3.818,68 m.p. situat în municipiul B., strada (mn) nr. l şi o clădire - secţie producţie nr. 1 situată în municipiul B., strada (mn) nr. 1, pentru care nu sunt acte de proprietate.

Referitor la teren există un înscris - o copie a contractului de vindere cumpărare care a fost autentificat sub nr. 81… din (…), prin care Cooperativa Î. a cumpărat terenul în suprafaţă de 3.818,68 m.p. situat în strada (mn) nr. 1 B. Întrucât acest contract a fost identificat în actele M., fiind existent şi la dosarul fiscal, acest teren în suprafaţă de 3.818,68 m.p este declarat numai de către societate, fiind transmis prin protocol.

Cu privire la clădirea-secţie atelier nr. 1, aceasta este identificată ca fiind situată pe strada (mn) din anexa nr. 122 din (…) la declaraţia de impunere 2000 înregistrată sub nr. 42… din (…). Întrucât aceste bunuri nu pot fi valorificate, solicită să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilelor - secţie producţie nr. 1 în valoare de 151.440 lei şi a terenului în suprafaţa de 3.818,68 m.p. situate în strada (mn) nr. 1 din municipiul B., urmând ca hotărârea să ţină loc de act autentic.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 557 din Legii nr.287/2009 modificată.

În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri.

Municipiul B. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că terenul în suprafaţă de 3818,68 m.p. nu a figurat niciodată ca fiind proprietatea sa.

SC Î. SCM B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, deoarece este inadmisibilă în contextul art. 111 Cod procedură civilă vechi şi art. 125 Cod procedură civilă nou şi nelegală pentru lipsa calităţii de proprietar a S.C. M SRL B. asupra celor două imobile, pentru care se încearcă să se obţină un titlu de proprietate prin eludarea dispoziţiilor art. 555 Cod civil nou.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.07.2013, prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu fondul cauzei (fila 80 dosar).

La data de 07.11.2013, numitul D. a formulat cerere de intervenţie în nume propriu, prin care a solicitat admiterea în principiu a acestei cereri, comunicarea ei părţilor din proces, şi în fond să fie admisă şi să se respingă acţiunea în constatare ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivare a arătat că fosta Cooperativă Î. a cumpărat un teren în suprafaţă de 3818,68 mp situat în oraşul B., învecinat la nord şi est cu strada (mn) nr. l, la sud cu strada * şi la vest cu proprietatea *, în baza autorizaţiei de înstrăinare nr.9… din 25.04.1966, eliberată de Sfatul Popular al Oraşului Regional B., pe care această cooperativă, respectiv fosta Cooperativă Î, a construit o secţie de mobilă în suprafaţă de 2400 mp în data de 30.05.1976. În data de 23.09.1983, prin adresa nr. 24714 a UCECOM Bucureşti, trimisă către UJCM B. s-a făcut cunoscut că biroul Comitetului Executiv al UCECOM Bucureşti a aprobat propunerea de constituire, începând cu data de 01.01.1984, a Cooperativei L.M. B., prin desprinderea unităţilor de mobilă, confecţii metalice, strungărie şi articole de tinichigerie de la Cooperativa Î. B. În Adunarea Generală din 11.01.1984, în baza procesului verbal a fostei Cooperative Î., s-a propus spre aprobarea adunării generale extraordinare dezmembrarea Cooperativei Î. B. şi înfiinţarea noii cooperative L.M. B.

În baza procesului verbal din 29.03.1991, în cadrul Adunării Generale de la Cooperativa L.M. B. s-a ales noua conducere în urma scindării secţiei de metal, transformată în Cooperativa T. B., şi rămânând în cadrul Cooperativei L.M. numai partea de mobilă cu propunerea de schimbare a denumirii cu specificul de mobilă.

Prin adresa UJCM B. nr. 1316 din 03.04.1991 s-a confirmat hotărârea adoptată de adunarea generală referitoare la alegerea noii conduceri a Cooperativei L-M B. şi, de asemenea, biroul executiv al UJCM B. a confirmat şi propunerea referitoare la schimbarea denumirii din Cooperativa L-M în Cooperativa M. B., lucru justificat de natura muncii lucrătorilor acesteia.

În data de 25.07.1991, în cadrul Adunării Generale de la Cooperativa L-M B. s-a concretizat acest lucru şi Cooperativa LM B. s-a transformat în SOCOM M. B. Această concretizare se poate observa prin Hotărârea nr. l din xx.xx.1991, Decizia nr.3… din xx.xx.1991, împuternicirea înregistrată la nr.14.. din xx.xx.1991, acestea fiind aprobate şi vizate de UJCM B., înregistrată la Registrul Comerţului prin certificat de înmatriculare sub nr. J.07.5… din 1991 la data de xx.xx.1991 ca SOCOM M. B..

Terenul şi construcţia din str. (mn) nr. l B. sunt proprietatea de drept a SC M SRL B.

Prin încheierile din data de 19.11.2013 şi data de 11.05.2015, instanţa a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie formulată de numitul D.

În cauză, în temeiul art. 167 din Codul de procedură civilă, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi expertiza tehnică de specialitate.

Prin sentinţa civilă nr. 7138/17.07.2015 Judecătoria Botoşani a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Societatea Cooperativă Meşteşugărească Î. B., ca neîntemeiată; a respins acţiunea în constatare formulată de reclamanta S.C. MM S.R.L., prin lichidator judiciar A., ca neîntemeiată; a obligat reclamanta la plata către pârâta Societatea Cooperativă Meşteşugărească Î. B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, pe de o parte, că reclamanta S.C. M S.R.L. şi pârâta Societatea Cooperativă Meşteşugărească ,,Δ B. sunt entităţi succesoare ale aceleiaşi unităţi mamă, Cooperativă Meşteşugărească ,,Δ B., cu patrimoniu comun, iar pe de altă parte, că această pârâtă a invocat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 3818,68 mp situat în  mun. B., str. (mn) nr. 1, jud. B., iar reclamanta în mod justificat a înţeles să se îndrepte cu acţiune împotriva acesteia.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului municipiul B., instanţa, având în vedere că la data introducerii acţiunii dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu nu era înscris în cartea funciară şi că exista un dubiu cu privire la patrimoniul fostelor cooperative meşteşugăreşti, a apreciat că reclamanta S.C. M S.R.L. a justificat calitatea procesuală a acestui pârât.

Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat al Raionului B. – Regiunea S. prin încheierea nr. 81… din data de 30 mai 1966, entitatea juridică Cooperativa Meşteşugărească ,,Δ B., care este astăzi pârâta Societatea Cooperativa Meşteşugărească ,,Δ B., a obţinut dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie şi dependinţe, precum şi asupra imobilului teren în suprafaţă de 3818,68 mp situat în mun. B., str. (mn) nr. 1, jud. B..

Reclamanta S.C. M S.R.L. este unitatea succesoare în drepturi a fostei Cooperative L.M. B., entitate desprinsă din unitatea mamă Cooperativa Meşteşugărească ,,Δ B..

Astfel, conform procesului verbal din data de 11 ianuarie 1984, Adunarea Generală Extraordinară a Cooperativei Meşteşugăreşti ,,Δ B. a hotărât, începând cu acea dată, constituirea Cooperativei L.M. B. prin desprinderea unităţilor de mobilă, confecţii metal, strungărie şi articole din tinichigerie  - filele 135-141 ds., vol. I.

Prin Decizia nr. 22 din data de 22 august 1991 a Consiliului Uniunii Judeţene a Cooperativelor Meşteşugăreşti B. s-a hotărât recunoaşterea înfiinţării Societăţii Cooperativei Meşteşugăreşti ,,M Socom” B., în baza Decretului-Lege nr. 66 din 09.02.1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti şi în baza procesului verbal din data de 25 iulie 1991 – filele 113, 115-120 ds. vol. I.

Ulterior, prin Actul modificator al statutului societăţii cooperative meşteşugăreşti autentificat de Biroul Notarului Public E. prin Încheierea nr. 11… din data de 01.11.2001, această entitate juridică a devenit societatea comercială reclamantă, S.C. M. S.R.L. – filele 103-107 ds. vol. I.

În raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către participanţii procesului civil în speţă, prima instanţă a constatat că, deşi la momentul desprinderii cooperativei meşteşugăreşti a fostei Cooperative ,,L-M” B., actuala S.C. M S.R.L., din unitatea mamă a Cooperativei Meşteşugăreşti ,,Δ B., actuala Societatea Cooperativa Meşteşugărească ,,Δ B., s-au luat măsuri cu privire la organizarea noii entităţi de sine-stătătoare, în ceea ce priveşte patrimonial acestei noi unităţi juridice nu există niciun document emanând de la aceste persoane juridice care să facă referire la vreun eventual transfer de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 3818,68 mp din mun. B., str. (mn)nr. 1, jud. B..

Prin urmare, reclamanta S.C. M S.R.L. a folosit imobilele construcţii şi teren obţinute în proprietate de autoarea pârâtei  Cooperativa Meşteşugărească ,,Δ B. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat al Raionului B. – Regiunea S. prin Încheierea nr. 8… din data de 30 mai 1966 cu titlu precar, fără a deţine un drept de proprietate sau alt drept de folosinţă recunoscut oficial printr-un act juridic.

Acest aspect este confirmat şi prin verificările efectuate de către expertul tehnic judiciar desemnat în cauză, care a identificat terenul în litigiu şi a concluzionat că această suprafaţă nu se suprapune în documente şi nici în realitatea din teren cu terenul altor proprietari, fiind intabulat şi având cartea funciară nr. 62…./2013, în favoarea Societăţii Cooperativa Meşteşugărească ,,Δ B. – filele 126-167 ds., vol. II.

Prin urmare, întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin prezentarea vreunui titlu de proprietate în acest sens şi având în vedere că prima instanţa nu a fost investită pe calea acţiunii în constatare formulată să analizeze incidenţa altui mod originar de dobândire a proprietăţii, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Faţă de dispoziţiile art. 274 C.p.c., dat fiind că reclamanta a căzut în pretenţii, prima instanţă a obligat-o la plata către pârâta Societatea Cooperativă Meşteşugărească ,,Δ B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, calificat prin încheierea de şedinţă din 16.02.2016 ca şi apel, reclamanta S.C. M S.R.L. B. prin lichidator judiciar C.I.I. A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 150 A din 16 februarie 2016, Tribunalul Botoșani  a respins, ca tardiv, apelul.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că sentinţa atacată a fost comunicată reclamantei la data de 02.11.2015 prin intermediul soţiei lichidatorului, C., care a semnat de primire, conform procesului verbal de la fila 246 dosar de fond.

Cererea de apel a fost depusă la Registratura Judecătoriei Botoşani la data de 23.11.2015, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă.

Nu au fost primite argumentele prezentate de către reprezentantul reclamantei, potrivit cărora sentinţa a fost primită de soţia lichidatorului judiciar, care nu are calitate de persoană desemnată cu primirea corespondenţei, şi că acesta este motivul  pentru care apelul a fost declarat peste termen, întrucât reclamanta nu a formulat o cerere de repunere în termen odată cu declararea apelului, ci doar s-a limitat a considera că data de la care curge termenul de apel este data de 05.11.2015, data înapoierii procesului – verbal la instanţă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. M S.R.L. Botoşani prin lichidator C.I.I. A.

În motivare a arătat că, întrucât a înțeles să uzeze de căile de atac, s-a interesat de redactarea sentinţei civile, deoarece nu i-a fost comunicată. A constatat că Judecătoria Botoșani comunicase în mod greşit hotărârea fostului administrator statutar al societăţii SC M SRL B., care nu o reprezenta, ci avea calitatea de intervenient. A făcut cerere pentru a i se recomunica hotărârea de către Judecătoria Botoşani, prin care a indicat că sediul lichidatorului, reprezentantul reclamantei în procedurile contencioase, este altul decât sediul societăţii.

În mod corect instanţa de apel a recalificat calea de atac indicată de Judecătoria Botoşani, din recurs în apel, întrucât cererea a fost înregistrata la data de 05.02.2013 la Judecătoria Botoşani, deși în considerentele deciziei de apel (fila nr 1, decizie) se arată greşit, ca și la Judecătoria Botoşani, că cererea a fost înregistrata la 05.03.2013, persistând astfel și în apel aceeaşi greşeală materială.

La data de 16.02.2016 s-a pus în discuţie excepţia tardivităţii declarării apelului și încălcarea termenului de 15 zile, reținându-se că procedura de comunicare a sentinţei civile 7138/17.07.2015 a fost una conformă cu art. 91 din vechiul Cod de procedură civilă, astfel încât termenul de 15 zile, prevăzut de art. 284, s-a calculat de la data emiterii procesului verbal de comunicare a sentinţei, respectiv 02.11.2015, care ar fi fost semnat de soţia lichidatorului, C.

Consideră nelegală admiterea excepţiei tardivităţii, întrucât la data declarării apelului împotriva sentinţei civile nr. 7138/ 17.07.2015 aceasta nu era comunicată, conform art. 91 din vechiul Cod de procedură civilă.

Astfel, conform art. 87 din vechiul Cod de procedură civilă, pct. 5 "cei supuşi procedurii reorganizării judiciare și a falimentului vor fi citaţi prin administrator judiciar sau lichidator".

Acest articol, coroborat cu prevederile art. 91 și 92 privind înmânarea citaţiilor și tuturor actelor de procedură, precum și completarea dovezilor de comunicare, arată că persoanele juridice sunt reprezentate prin lichidator; în cazul falimentului, acesta, în virtutea atribuţiilor ce le exercită ca și reprezentant al cabinetului individual de insolvență și nu ca orice persoană fizică, primeşte corespondența personal sau prin persoana însărcinată cu primirea corespondentei "care-și va arăta în clar numele, prenumele și calitatea”.

În mod greşit Tribunalul Botoşani a considerat, pe de o parte, că persoana juridică în faliment poate primi o corespondență judiciară prin confirmarea de către soţul practicianului în insolvență în virtutea strict a calităţii de "soț" și, pe de altă parte, a înlăturat fără nici un motiv susţinerea că persoana care a primit corespondența – C. – cu datele de identificare CL seria XT, nr. 3…. nu este angajata CII A., dar nu este nici soţia lichidatorului A.

În mod nelegal Tribunalul Botoşani a asimilat cazurile de comunicare a actelor de procedură altor persoane decât persoanele fizice citate, prevăzute de art. 92, pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă și a considerat CII A. ca o persoana fizică pentru care, în lipsa acesteia, poate primi în mod valabil comunicarea actelor de procedura "o persoană din familie".

Nu lipsit de importanță este și faptul că persoana identificată de poștaș nu este nici măcar soţia lichidatorului, aceasta fiind F., identificată cu CI  seria XT, nr. 3…., așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar.

Hotărârea Judecătoriei Botoşani nu a fost legal comunicată nici a doua oară, fiind în termen oricând să declare apelul, adică la momentul analizării excepţiei nu era nevoie să solicite repunerea în termenul de 15 zile prevăzut de art. 248 Cod procedură civilă, câtă vreme comunicarea de la care începe să curgă termenul a fost una total viciată și care echivalează cu o necomunicare. Nici denumirea corectă a reclamantului nu este trecută, ”X" în loc de Y".

Legal citată, pârâta SC „Δ B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

A arătat că apreciază corectă soluţia Tribunalului Botoşani, recomunicarea sentinţei făcându-se cu respectarea dispoziţiilor privind citarea şi comunicarea actelor de procedură. Astfel, atâta timp cât persoana care a primit corespondenţa se afla la sediul indicat de către lichidator, agentul procedural a considerat-o „persoana însărcinată” (în înţelesul art. 91 Cod procedură civilă) cu primirea corespondenţei, sau mai exact persoana îndreptăţită a o primi, astfel încât comunicarea hotărârii este făcută în mod legal.

Dacă sediul lichidatorului coincide şi cu domiciliul său, cu atât mai mult în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 92 Cod procedură civilă 1865, care specifică în mod clar că membrii familiei sunt îndreptăţiţi să ridice corespondenţa. De altfel, persoana care a primit corespondenţa a semnat de primire, potrivit procesului verbal ataşat la dosar, iar lichidatorul nu a invocat neluarea la cunoştinţă a sentinţei, altfel spus, lipsa primirii corespondenţei (astfel că nu există o vătămare a acestuia), invocându-se doar raportarea greşită, în calcularea termenului de apel, la data de 02.11.2015 (cum corect reţine instanţa) în loc de 05.11.2015 (cum susţine recurentul), ca data de la care curge acest termen.

În legătură cu acest din urmă aspect, evident că data de la care curge termenul de apel nu poate fi decât data comunicării sentinţei, 02.11.2015, şi nu data întoarcerii procesului verbal la instanţă, 05.11.2015. În acest sens, art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă prevede expres că „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii”.

Privitor la aşa-zisa recomunicare greşită, motivată de vicierea procedurii de citare, câtă vreme recomunicarea s-a făcut la sediul indicat de lichidator, evident că nu există nici un viciu de procedură, iar dacă ar fi fost vreo problemă legată de momentul intrării în posesia sentinţei civile, partea putea solicita repunerea în termen, fapt evidenţiat chiar de instanţa de apel. Relevant este că, până la acest moment, s-a invocat de către recurentă incidenţa în cauză a dispoziţiilor noului Cod de procedură civilă, potrivit căruia termenul de apel este de 30 de zile, iar nu a Codului de procedură civilă din 1865 care prevede că termenul de apel este de 15 zile. Astfel că lichidatorul în primul rând a fost în eroare cu privire la Codul de procedură civilă aplicabil şi, în consecinţă, cu privire la termenul de apel. Mai mult, în cererea de apel nu se face nicio menţiune/argumentare de genul celor invocate în recurs, cu privire la ridicarea corespondenţei de o persoană fără calitate, această motivare fiind una nouă faţă de cererea şi motivarea anterioară.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de reclamantă, în raport de lucrările dosarului, Curtea constată întemeiat recursul.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 87 pct. 5 Cod procedură civilă (de la 1865, aplicabil în cauză), cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului vor fi citaţi prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar.

Conform dispoziţiilor art. 91 şi 92 (1) Cod procedură civilă, înmânarea citaţiei se face personal celui citat, iar în cazul prevăzut de art. 87 pct. 5 se poate face şi funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada.

Aceste dispoziţii procedurale sunt imperative şi au caracter special, neputând fi complinite cu cele ale art. 92 alin. (3) şi (4) Cod procedură civilă, care se referă exclusiv la citarea şi comunicarea actelor de procedură persoanelor fizice.

Prin urmare, în mod greşit instanţa de apel, prin decizia atacată, a reţinut că sentinţa primei instanţe a fost comunicată reclamantei – reprezentată de C.I.I. A. la data de 2.11.2015, prin intermediul soţiei acestuia, care a semnat de primire.

Potrivit dovezilor ataşate dosarului de fond (filele 242 – 246), sentinţa a fost comunicată iniţial, la 23.09.2015, reclamantei prin lichidator judiciar A. la adresa din str. (xy) nr. .., municipiul B., indicată ca şi domiciliu ales pentru primirea corespondenţei de către administratorul D. (fila 1 dosar, vol. II).

La cererea C.I.I. A., formulată la 28.10.2015 (fila 241 dosar), sentinţa a fost recomunicată reclamantei la adresa indicată de lichidatorul judiciar, din municipiul B., str. (zw), la data de 2 noiembrie 2015 (fila 246 dosar).

Potrivit dovezii de predare, actul procedural a fost primit de C., în calitate de „soţie adm.”, cu indicarea actului de identitate.

Or, în speţă nu s-a dovedit că soţia lichidatorului judiciar este persoana însărcinată cu primirea corespondenţei C.I.I. A., conform dispoziţiilor art. 91 Cod procedură civilă.

În atare situaţie, cum procedura de comunicare a hotărârii nu a fost legal îndeplinită, aprecierea Tribunalului potrivit căreia argumentele aduse de reclamant nu pot fi primite pentru că nu s-a formulat cerere de repunere în termenul de apel este eronată, ipoteza supusă analizei nefiind cea reglementată de dispoziţiile art. 103 Cod procedură civilă (în care este cunoscută şi necontestată data primirii hotărârii atacate).

Contrar celor susţinute de intimata pârâtă SCM „Δ B. şi însuşite de tribunal, din lucrările dosarului nu rezultă că reclamanta ar fi considerat că i s-a comunicat sentinţa primei instanţe la data de 5.11.2015, data înapoierii procesului verbal de predare la instanţă, ci a susţinut în mod constant că procedura de comunicare a actului procedural „a fost viciat㔺i că „nu este valabilă” (filele 31-32 dosar apel, filele 5-6 dosar recurs).

În contextul dat, susținerile recurentei potrivit cărora prenumele persoanei care a semnat de primire procesul verbal, diferit de cel al soţiei sale („C.” în loc de „F”) sunt lipsite de relevanţă.

Este, de asemenea, lipsită de relevanță împrejurarea că aspectele privind lipsa calității de  persoană însărcinată cu primirea corespondenței a celui ce a semnat dovada de  primire a sentinței nu au fost  invocate în apel.

Tot astfel, nu pot fi primite susţinerile intimatei din întâmpinare, potrivit cărora recomunicarea sentinţei este legală câtă vreme soţia lichidatorului judiciar a semnat dovada de primire, sediul cabinetului este acelaşi cu adresa de domiciliu, iar agentul procedural a considerat că primitorul actului este o persoană însărcinată cu primirea corespondenţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 284 Cod procedură civilă, termenul de apel se calculează de la data comunicării hotărârii, iar dovada comunicării o constituie procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură, cu respectarea dispoziţiilor art. 100 Cod procedură civilă, ce se ataşează la dosarul cauzei.

Faţă de cele ce preced, constatând că instanţa de apel a admis în mod greşit excepţia tardivităţii căii de atac, cu încălcarea dispoziţiilor legale anterior citate, fiind dat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,

Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin.3 şi 5 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de reclamanta S.C. „M” SRL B., cu sediul în B., str. (zw) nr. .., judeţul B. prin lichidator judiciar CII A., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat XX din B., str. .. nr. .., sc. .., ap…, a casat decizia civilă nr. 150 A din 16.02.2016 a Tribunalului Botoşani şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare