Rezolutiune contract.nerespectarea dreptului de preemtiune.respingere

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MEDGIDIA

Medgidia, str.Independenţei nr. 14, judeţul Constanţa;

 cod poştal – 905600

Înregistrată în evidenţa A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068

Dosar nr. 3599/256/2015

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1775

Şedinţa Publică din 26.11.2015

Instanţa constituită din :

Preşedinte – DC

Grefier –CT

Pe rol, pronunţarea cauzei civile având ca obiect rezoluţiune contract, formulată de reclamanta P.S., în contradictoriu cu pârâţii SCAGISRL şi NVR.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa din 05.11.2015, s-au consemnat în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre iar instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 19.11.2015 şi 26.11.2015.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. 3599/256/2015 reclamanta PS prin apărător ales av. GV, a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta S.C. A G I S.R.L., ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună încetarea contractului de arendă nr. 425/08.10.2007, să oblige pârâta la restituirea bunului arendat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, arată că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3420/21.11.2013 a dobândit proprietatea imobilului teren în suprafaţă de 14 ha – situat în extravilanul orş. C, jud. C, imobil ce a făcut obiectul contractului de arendare menţionat anterior, şi care expiră la data de 05.10.2017. Mai arată reclamantă, că pârâta nu şi-a exercitat dreptul de preemţiune, în calitate de arendator, astfel că se impune admiterea acţiunii.

În drept, a invocat art. 1271 C.civil.

În susţinerea acţiunii a depus înscrisuri şi a solicitat instanţei încuviinţarea probe cu înscrisuri.

A solicitat judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.

Prin registratura instanţei, la data de 09.09.2015, pârâta S.C. A G IS.R.L. prin apărător ales av. BIC a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În fapt, arată că nu se impune admiterea acţiunii întrucât contractul de arendă a fost legal încheiat şi, că acesta se impune părţilor întocmai precum legea, fiind opozabil şi subdobânditorilor, care sunt ţinuţi să-l respecte până la expirarea termenului contractual.

În drept, a invocat art. 115 C.proc.civilă.

În susţinerea întâmpinării a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

A solicitat judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.

Prin registratura instanţei, la data de 28.09.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la capătul principal de cerere, privind solicitarea reclamantei de a se constata pe cale judiciară încetarea contractului de arendare în cauză, instanţa îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Între autoarea reclamantei – numita NVR şi pârâta S.C. A G I S.R.L. s-a încheiat contractul de arendă nr. 425/08.10.2007 (înregistrat la CLC) având ca obiect arendarea suprafeţei de 14 ha proprietatea reclamantei pentru o perioadă de 10 ani, cu obligaţia pârâtei de a achita cu titlu de arendă suma de 225 lei/ha/an.

Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3420/21.11.2013 de B.N.P. MMA, reclamanta a devenit proprietara suprafeţei de teren extravilan ce face obiectul contractului de arendă nr. 425/08.10.2007.

Conform art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind C.civil „Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.”

Astfel, contractul de arendă din cauza de faţă este supus disp. Legii 16/1994, precum şi disp. C.civil din 1864.

Potrivit disp. art. 24 din Legea 16/1994 „(1) Contractele de arendare încheiate cu încălcarea prev. prezentei legi sunt nule sau anulabile. Oricare dintre părţile contractante poate cere în justiţie rezilierea contractului de arendare pentru cauze de neîndeplinire a obligaţiilor de către cealaltă parte, în condiţiile legii.

Conform art. 969 C.civil:” Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.  Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege”.

Potrivit disp. art. 6 din Legea 16/1994, contractul de arendare se întocmeşte în scris, se depune, şi se înregistrează într-un registru special la consiliul local în a căruia rază teritorială se află bunul arendat.

Conform disp. art. 6 alin. 4 din Legea 16/1994, sunt valabile şi opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la consiliul local, în condiţiile prezentei legi.

Instanţa reţine că părţile au respectat disp. art. 6 din Legea 16/1994, la dosar fiind depus în copie certificată contractul de arendă, din care rezultă că acesta a fost înregistrat sub nr. 425/08.10.2007 la CLC.

Legea 16/1994 (modificată prin Legea 247/2005, care prin art. 8 din titlul X a abrogat art. 9) nu cuprindea dispoziţii exprese cu privire la exercitarea dreptului de preempţiune, însă părţile au introdus acest drept prin convenţie stabilind la art. 8 lit. m din contractul de arendă, că, autoarea reclamantei în calitate de arendator, avea obligaţia de a acorda dreptul de preemţiune în caz de înstrăinare a terenului în cauză pârâtei, în calitate de arendaş.

Prin urmare, pârâta avea dreptul nu şi obligaţia exercitării dreptului de preemţiune, drept asumat de părţi convenţional, nefiind impus de lege, fără consecinţe juridice în cazul neexercitării acestui drept de către pârâtă.

Conform disp. art. 10 din contractul de arendă înregistrat sub nr. 425/08.10.2007 la Consiliul Local Cernavodă, contractul încetează de drept la expirarea termenului pentru care a fost arendat terenul, respectiv 08.10.2017.

Cu privire la capătul de cerere accesoriu – privind obligarea pârâtei la restituirea terenului arendat către reclamantă, instanţa reţine că şi acest capăt de cerere este nefondat, pârâta având calitatea de arendaş potrivit contractului de arendă înregistrat sub nr. 425/08.10.2007 la CLC – ce are ca obiect arendarea suprafeţei de 14 ha – proprietatea reclamantei pentru o perioadă de 10 ani. Reclamanta invocă în susţinerea acestui capăt de cerere disp. art. 8 din contract, însă potrivit disp. art. 8 lit. k din contract, arendaşul are obligaţia restituirii bunului arendat la încetarea contractului.

Instanţa reţine că soluţia de respingere se impune în primul rând prin raportare la soluţia ce va fi pronunţată cu privire la capătul de cerere principal, dar şi pentru motivele reţinute în considerentele anterioare – contractul de arendă este în vigoare (expiră la data de 08.10.2017) şi este opozabil reclamantei în calitate de succesor în drepturi al autoarei NVR (prin raportare la disp. art. 6 alin. 4 din Legea 16/1994).

Având în vedere cele menţionate anterior, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada – prin raportare la disp. art. 249 C.proc.civilă – a celor precizate prin cererea de chemare în judecată, fapt pentru care va respinge ca nefondată acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată având ca obiect rezoluţiune contract, formulată de reclamanta PS, în contradictoriu cu pârâţii SC A GI SRL şi NVR.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Apelul se va depune la Judecătoria Medgidia.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 26.11.2015.

PREŞEDINTE,

DC

Grefier,

CT

Domenii speta

Spete similare