Cerere de înfiinţare a sechestrului asigurător formulată în temeiul articolului 141 din Legea nr. 85/2006. Calitate procesuală activă.

Cerere de înfiinţare a sechestrului asigurător formulată în temeiul articolului 141 din Legea nr. 85/2006. Calitate procesuală activă.

Cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător întemeiată pe articolul 141 din Legea nr.85/2006 poate fi formulată şi de creditorul majoritar în condiţiile în care în cauză nu a fost desemnat comitetul creditorilor.

 - Articolul 141 Legea nr.85/2006

Curtea reţine că art. 141 din Legea insolvenţei  face trimitere la art. 138 alin.3, situaţie în care creditorul – reclamant, care deţine un procent superior procentului de 50% din totalul creanţelor, are calitate procesuală  în cererea de instituire sechestru.

În condiţiile în care în cauză nu a fost desemnat comitet al creditorilor, iar reclamanta creditoare a formulat, în calitate de creditor majoritar, cerere de atragere a răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat că reclamanta are calitate procesuală activă în cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător.

A statua în sens contrar, respectiv că reclamanta este lipsită de posibilitatea de a formula o acţiune de înfiinţare a sechestrului asigurător întrucât nu este menţionată expres de art. 141 din Legea nr. 85/2006 reprezintă o nerespectare chiar a acestor dispoziţii care, chiar dacă nu cuprind menţiunea expresă că un creditor poate formula cerere de înfiinţare a unei măsuri asigurătorii, fac trimitere la dispoziţiile art. 138 alin.3 din legea nr.85/2006.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.785 din 10.05.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.1865/122/25014/a1, C.oarea M. E. SRL a formulat cerere de atragere a răspunderii personale a pârâtei C.C. I. şi a solicitat şi înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurile mobile şi imobile ale pârâtei, în temeiul art. 141 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 953 al. 1 şi urm. C.proc.civ.

Prin încheierea pronunţată în data de 11.01.2016 judecătorul sindic a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a C. M. E. SRL şi a respins cererea de înfiinţare a sechestrului asigurator ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut că odată cu cererea formulată conform art. 138 alin. (1) sau, după caz, art. 138 alin. (3), administratorul judiciar sau lichidatorul ori, după caz, comitetul C. va putea cere judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138.

Din cuprinsul acestui text legal rezultă că cererea poate fi făcută odată cu promovarea acţiunii în răspundere prevăzută de art. 138 din lege, fie pe parcursul judecării acestei acţiuni, măsurile ce pot fi instituite fiind cele prevăzute de art. 953 şi urm. C.pr.civ.

De asemenea, astfel cum rezultă din reglementarea mai sus menţionată, legitimare procesuală activă în formularea unei cereri de instituire a măsurilor asigurătorii au practicianul în insolvenţă şi comitetul C., legea neprecizând şi alte categorii de persoane care pot solicita instituirea de măsuri asigurătorii.

Este real că potrivit art. 138 alin. 3 teza finală din Legea nr. 85/2006, cererea de antrenare a răspunderii poate fi formulată şi de un C. majoritar, însă în această ipoteză legea nu a prevăzut posibilitatea C. majoritar de a solicita instituirea de măsuri asigurătorii.

În speţă, acţiunea a fost formulată de C. majoritar, astfel că acesta nu are legitimare procesuală activă pentru a solicita luarea măsurilor asigurătorii, raportat la dispoziţiile art. 141 din Legea nr. 85/2006.

 Împotriva acestei încheieri a formulat apel C. M. E. SRL şi a solicitat admiterea prezentului apel, reţinerea cauzei spre rejudecare, schimbarea încheierii apelate şi, pe cale de consecinţă, înfiinţarea  sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale  pârâtei, fără obligarea apelantei la plata unei cauţiuni; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că încheierea din data de 11.01.2016 este nelegală deoarece judecătorul sindic în mod greşit a reţinut că, C. majoritar nu are legitimare procesuala activă pentru a solicita luarea masurilor asigurătorii, raportat la dispoziţiile art. 141 din Legea nr. 85/2006. Astfel, judecătorul sindic a înţeles să menţioneze că ,,legitimare procesuala activă în formularea unei cereri de instituire a masurilor asigurătorii au practicianul in insolventa si comitetul C.orilor, legea neprecizând şi alte categorii de persoane care pot solicită instituirea de măsuri asigurătorii.".

A arătat că în legea insolventei, legiuitorul a stabilit în art. 16 alin. 1 teza a doua ca „Dacă din cauza numărului mic de C., judecătorul sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al C., atribuţiile comitetului prevăzute de art. 17 alin. 1 b si f vor fi exercitate de adunarea C.."

Apelanta a menţionat că astfel cum rezultă din tabelul definitiv de creanţe al debitorului SC C. & I. D. C. SRL, ataşat cererii de chemare în judecată, la masa credală sunt înscrise creanţele unui număr de 3 (trei) C. si anume: SC M. E. SRL, SC A & G M. T. SRL respectiv SC B. E. SRL, împrejurare faţă de care, în dosarul de insolvenţă al debitoarei SC C. & I. D. C. SRL nu numai că nu era necesară, dar nici nu se putea desemna un comitet al C., acesta putând fi format, potrivit art. 16 alin. 1 teza întâi din 3 sau la 5 C..

Raportat la această situaţie, a arătat că atribuţiile comitetului C.orilor au fost preluate de adunarea C. şi implicit de C. înscrişi la masa credală. Intr-o ordine logica a lucrurilor, având în vedere ca potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 se stabileşte calitate procesuală activă în formularea cererii în atragerea răspunderii si pentru C.orul majoritar, prin coroborarea acestei dispoziţii legale cu dispoziţiile art. 16 alin. 1 teza a doua din legea insolventei, soluţia legală este ca în cazul în care C.majoritar promovează cererea de atragere a răspunderii, acesta poate formula şi o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 141 din Legea nr. 85/2006.

A mai arătat că a acţionat în cauză în calitate de mandatar al celorlalţi C., în interesul comun al acestora, în temeiul calităţii procesuale active conferite de art. 138 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/2006. Aceasta concluzie fireasca reiese si din dispoziţiile art. 140 din Legea nr. 85/2006 conform căruia „Sumele depuse potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. 1 vor intra in averea debitorului si vor fi destinate, în caz de reorganizare, plaţii creanţelor potrivit programului de plaţi, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar in caz de faliment, acoperirii pasivului."

Aşadar, efectele angajării răspunderii se extind asupra tuturor C. îndreptăţiţi să participe la distribuire conform programului de plăţi în procedura reorganizării sau tabelului consolidat de creanţe în procedura falimentului. Ori, având in vedere aceste aspecte nu se poate reţine că în cazul în care acţiunea în atragerea răspunderii este formulată de C. majoritar în favoarea tuturor C. înscrişi la masa credală acesta nu poate solicita înfiinţarea unor măsuri asigurătorii şi nici că ar trebui să fie obligat la plata unei cauţiuni raportat la întreaga masă pasivă formată şi din creanţele altor C.ori.

A apreciat că soluţia instanţei este greşită având in vedere faptul că a formulat cererea de atragere a răspunderii pârâtei în folosul tuturor C.orilor înscrişi la masa credală, arătând acest fapt şi în cuprinsul cererii, ba chiar mai mult, enumerând şi specificând valoarea fiecărei creanţe in parte.

În ceea ce priveşte plata cauţiunii a arătat că în cererea de instituire a măsurii sechestrului asigurător a specificat faptul că măsura obligării la plata cauţiunii nu se impune având în vedere faptul că  este vorba despre procedura insolvenţei,  procedură al cărui caracter fundamental este caracterul colectiv de recuperare a creanţelor înscrise la masa credală. Mai mult decât atât, a arătat că deţine o creanţa certa, lichidă şi exigibilă a cărei legitimitate a fost verificată de administratorul judiciar odată cu înscrierea la masa credală, sens în care stabilirea cauţiunii nu este necesară.

A mai arătat că acţiunea formulată de C.orul majoritar  este promovată în interesul întregii mase credale, prin subrogare practic în drepturile administratorului judiciar. Ori, potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 „Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar in aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru.". Extrapolând aceasta dispoziţie la subrogarea sa în drepturile administratorului judiciar în formularea acţiunii in atragerea răspunderii şi în P., calitatea de mandatar al intereselor tuturor C.orilor în atragerea răspunderii persoanelor ce au cauzat starea de insolvenţă a debitoarei a considerat că măsura obligării la plata unei cauţiuni nu se impune în cauză.

A arătat că anexează practica judiciară constând in încheierea nr. 1066/2015 pronunţata de Tribunalul Tulcea si încheierea nr. 1065/2015 pronunţata de Tribunalul Tulcea prin care judecătorul sindic a dispus înfiinţarea sechestrului asigurător fără obligarea lichidatorului judiciar la plata unei cauţiuni, lichidatorul judiciar acţionând şi în acea speţă în interesul tuturor C.orilor înscrişi la masa credală şi a solicitat instanţei de apel, ca pentru aplicarea în mod unitar, legal şi întemeiat a dispoziţiilor legale pe teritoriul întregii tari, să aibă în vedere faptul că soluţia aplicabilă în prezenta cauza este înfiinţarea sechestrului asigurător fără obligarea solicitantului la plata unei cauţiuni.

 In drept, a invocat Legea 85/2006 si art. 20 si urm., 158, art. 223, art. 453, art. 466 si urm. Noul Cod.Proc.Civ.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a anexat taxa judiciara de timbru de 100 lei achitata cu OP nr. 9272/24.11.2015; împuternicire avocaţială; încheierea pronunţata de Tribunalul Giurgiu la data de 11.01.2016 in dosarul nr. 1865/122/2014/a1; încheierea nr. 1066/2015 pronunţata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 683/88/2014/a7 la data de 23.06.2015; încheierea nr. 1065/2015 pronunţata de Tribunalul Tulcea in dosarul nr. 683/88/2014/a6 la data de 23.06.2015.

 A solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor în temeiul art. 223 alin. 3 C.proc.civ.

Intimata pârâtă C. C. I. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.oarei M. E. S.R.L. în formularea cererii de instituire a sechestrului judiciar asupra averii administratorului societăţii debitoare C.C.I. arătând că potrivit dispoziţiilor Legii 85/2006 odată cu cererea de atragere a răspunderii personale a administratorului debitoarei, administratorul judiciar sau lichidatorul ori, după caz,  comitetul C.orilor va putea solicita judecătorului sindic sa instituie masuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138 din lege.

Hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală, având în vedere faptul că legitimare procesuală activă în promovarea cererii de instituire a masurilor asigurătorii au practicianul în insolvenţă şi comitetul C.orilor, legea neprecizând si alte categorii de persoane care pot solicita instituirea de masuri asigurătorii.

A susţinut că deşi în apel intimata C.oare a susţinut că era îndreptăţită să formuleze o astfel de cerere chiar dacă nu exista un comitet al C.orilor şi că, aceasta având creanţa cea mai mare poate face aceasta cerere, numărul C.orilor fiind mic din nici un înscris depus de aceasta nu rezultă că ceilalţi doi C.ori au mandatat în vreun fel apelanta să formuleze o astfel de cerere, aceasta susţinând faptul că a acţionat şi în interesul celorlalţi doi C.ori fără a face vreo dovadă în acest sens.

A mai arătat că apelanta a susţinut că atribuţiile comitetului C.orilor au fost preluate de adunarea C.orilor şi implicit de C.orii înscrişi la masa credală dar singurul aspect real arătat de către apelanta C.oare şi susţinut prin înscrisuri este faptul ca aceasta are creanţa cea mai mare însă nu există un comitet al C.orilor şi nici o adunare a C.orilor care să o mandateze pe în promovarea acestei cereri.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 si urm. C.proc.civ.

A solicitat judecarea apelului şi în lipsa părţilor conform dispoziţiilor art. 223 alin. 3 C.proc.civ.

 Analizând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel Curtea reţine următoarele:

Prin încheierea pronunţată în data de 11.01.2016 în prezentul dosar  judecătorul sindic a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.oarei M. E. SRL şi a respins cererea de înfiinţare a sechestrului asigurator ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, C.oarea formulând critici cu privire la această soluţie.

Potrivit art.141 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei „ (1) Odată cu cererea formulată conform art. 138 alin. (1) sau, după caz, art. 138 alin. (3), administratorul judiciar sau lichidatorul ori, după caz, comitetul C.orilor va putea cere judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138. Fixarea unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor este obligatorie.

 (2) Cererea de măsuri asigurătorii poate fi formulată şi ulterior introducerii acţiunii prevăzute la art. 138.”

Potrivit art. 138 „(1)În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: (…)

(3) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului C.orilor în urma hotărârii adunării C.orilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul C.orilor, de un C.or desemnat de adunarea C.orilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, C.orul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.”

 Astfel cum  rezultă din tabelul definitiv al creanţelor debitoarei S.C. C. & I. D. C. S.R.L. publicat în BPI nr. 904/16.01.2015(f.7 dosar fond) la masa credală a debitoarei sunt înscrişi un număr de trei C.ori: M. E. S.R.L., S.C. A&G M. T. S.R.L., S.C. B. E S.R.L. iar din înscrisurile aflate la dosarul cauzei coroborat cu susţinerile ambelor părţi Curtea reţine că în cauză nu s-a constituit comitet al C.orilor.

De altfel, având în vedere şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora „ (1) Judecătorul-sindic poate desemna, în raport cu numărul C.orilor, un comitet format din 3 - 5 C.ori dintre cei cu creanţe garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari, prin valoare. Dacă din cauza numărului mic de C.ori judecătorul-sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al C.orilor, atribuţiile comitetului prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. b) şi f) vor fi exercitate de adunarea C.orilor.”, Curtea apreciază că este puţin probabil ca în speţă să fie numit un comitet al C.orilor faţă de numărul mic al C.orilor înscrişi la masa credală.

Curtea reţine că art. 141 din Legea insolvenţei  face trimitere la art. 138 alin.3, situaţie în care C.orul – reclamant, care deţine un procent superior procentului de 50% din totalul creanţelor, are calitate procesuală  în cererea de instituire sechestru. Ipoteza consacrată legislativ se regăseşte în speţă, C.oarea M. E.  S.R.L. fiind C.or majoritar.

 În condiţiile în care, în cauză nu a fost desemnat comitet al C.orilor iar reclamanta C.oare M. E. S.R.L. a formulat în calitate de C.or majoritar cerere de atragere a răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006 Curtea constată că reclamanta are calitate procesuală activă în cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător.

A statua în sens contrar, respectiv că reclamanta este lipsită de posibilitatea de a formula o acţiune de înfiinţare a sechestrului asigurător întrucât nu se află menţionată expres de art. 141 din Legea nr. 85/2006 reprezintă o nerespectare chiar a acestor dispoziţii care, chiar dacă nu cuprind menţiunea expresă că C.orul poate formula cerere de înfiinţare a unei măsuri asigurătorii, fac trimitere la dispoziţiile art. 138 alin.3.

De asemenea, Curtea reţine că exercitarea dreptului de acces la justiţie presupune asigurarea dreptului oricărei persoane de a avea acces concret si efectiv la un tribunal instituit de lege, adică garantarea unei proceduri judiciare în faţa căreia să se poată realiza, efectiv, acest drept.

 Or, prin lipsirea reclamantei de posibilitatea de a formula o cerere de înfiinţare a sechestrului asigurător, în condiţiile în care legea specială îi dă posibilitatea de a formula cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 ar echivala cu o încălcare a dreptului de acces la justiţie.

 Este adevărat că art. 141 din Legea nr. 85/2006 asigură expres legitimitate procesuală activă pentru administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză  iar C.orul ar putea adresa acestuia o solicitare ca acesta din urmă să solicite instanţei înfiinţarea măsurii asigurătorii dar această situaţie ar reprezenta în fapt o temporizare a procedurii de instituire a măsurii asigurătorii care poate fi incompatibilă cu scopul măsurii asigurătorii care constă în indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului pentru a evita dispariţia sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului (ipoteza invocată de C.oare în prezenta speţă), care astfel nu mai poate dispune de bunuri.

 Faţă de acestea Curtea apreciază că susţinerile apelantei pârâte din întâmpinare referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei sunt neîntemeiate şi nu vor fi reţinute.

Pentru aceste considerente, contrar celor reţinute de judecătorul sindic, Curtea constată că în speţă C.oarea M. E. S.R.L. are calitate procesuală activă pentru a solicita, în temeiul art. 141 din Legea nr. 85/2006 înfiinţarea sechestrului asigurător în contradictoriu cu pârâta C. C. I..

Curtea nu va reţine susţinerea C.oarei potrivit căreia este mandatarul celorlalţi C.ori pentru a solicita înfiinţarea sechestrului asigurător pentru că din cuprinsul cererii şi din înscrisurile depuse în susţinerea acesteia nu rezultă dovada mandatului pretins de apelantă.

Împrejurarea invocată de C.oare, că admiterea cererii de înfiinţarea a unei măsuri asigurătorii şi-ar întinde efectele asupra tuturor C.orilor care ar urma să participe la distribuirea de sume în măsura în care cererea de atragere a răspunderii ar fi admisă,  nu este un argument pentru a se reţine calitatea de mandatar al C.oarei pentru formularea cererii de înfiinţare a sechestrului asigurător.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că apelul este fondat şi va fi admis. Reţinând că prima instanţă a soluţionat cauza fără să intre în soluţionarea fondului, în temeiul art. 480 alin.3  teza I C.proc.civ.  Curtea va admite apelul şi va anula sentinţa apelată.

Având în vedere că prin cererea de apel C.oarea M. E. S.R.L. a solicitat schimbarea încheierii apelate şi, pe cale de consecinţă, înfiinţarea  sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale  pârâtei, fără obligarea apelantei la plata unei cauţiuni, cu respectarea dispoziţiilor art. 480 alin.3 C.proc.civ.,  Curtea va analiza cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător formulată de C.oarea M. E. S.R.L. în contradictoriu cu intimata pârâtă C. C. I..

Potrivit art. 149 din Legea 85/2006 „Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial*) şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.”

Codul de procedură civilă reglementează sechestrul asigurător în art. 952-959 C.proc.civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 953 C.proc.civ., care reglementează condiţiile de înfiinţare ale sechestrului asigurător „(1) C.orul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.

(2) Acelaşi drept îl are şi C.orul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.

(3) Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar şi atunci când creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date C.orului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea. În aceste cazuri, C.orul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (1) şi să depună o cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.”

Cererea de înfiinţare a sechestrului formulată de C.oarea M. E. S.R.L. a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 953 alin.1 C.proc.civ.,  aceasta susţinând că atât creanţa sa cât şi a celorlalţi C.ori este constatată în scris şi este exigibilă,  împrejurare care, în opinia sa, rezultă din faptul că aceste creanţe au fost verificate sub aspectul legitimităţii lor de administratorul judiciar şi nu fac obiectul niciunei contestaţii.(f.2 dosar fond)

În raport de dispoziţiile art. 953 alin.1 coroborate cu art. 141 din legea 85/2006 rezultă că pentru admiterea cereri de sechestru trebuie îndeplinite următoarele condiţii: C.orul să facă dovada  învestirii instanţei de judecată cu o cerere de chemare în judecată; creanţa să fie constatată în scris şi este exigibilă; C.orul să facă dovada depunerii unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor.

În privinţa primei condiţii Curtea  reţine că aceasta este îndeplinită în cauză. Astfel, C.oarea a făcut dovada faptului că a promovat o acţiune în pretenţii împotriva pârâtei prin care a solicitat obligarea acesteia la suportarea pasivului societăţii  debitoare, acţiune aflată pe rolul Tribunalului Giurgiu, în dosarul nr. 1865/122/2014/a1, nesoluţionată încă astfel cum rezultă din extrasul ECRIS depus la dosarul cauzei.(f. 29-31 dosar apel)

De altfel, prezenta cerere a fost formulată concomitent cu cererea de atragere a răspunderii întemeiată pe dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile procedurale fiind cele care au determinat soluţionarea separată a acestor două cereri.

Cu privire la cea de a doua condiţie, Curtea  reţine faptul că reclamanta C.oare nu a făcut dovada faptului că are împotriva pârâtei C.C.I. o creanţă  constatată în scris şi exigibilă, deşi a susţinut acest aspect iar potrivit art. 249 C.proc.civ. avea obligaţia de a dovedi această afirmaţie.

Susţinerea C.oarei în sensul că este înscrisă la masa credală a debitoarei S.C. C. & I.D.C. S.R.L. este reală, confirmată astfel cum s-a reţinut de tabelul definitiv al creanţelor aflat la fila 7 dosar fond,  dar această împrejurare este fără relevanţă probatorie în privinţa îndeplinirii acestei a doua condiţii cerută de lege: existenţa unei creanţe împotriva pârâtei care să fie constatată în scris şi să fie exigibilă.

Tabelul definitiv astfel cum este definit de art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006 este „tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii în conformitate cu prevederile art. 73, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate a creanţei;”

Curtea subliniază că nu a fost învestită în cadrul prezentului litigiu cu verificarea legalităţii înscrierilor din tabelul definitiv al debitoarei dar, teoretic, în raport de articolul amintit, menţionarea unui C.or în tabel înseamnă existenţa unei  creanţe asupra averii debitoarei nu despre o creanţă împotriva pârâtei, persoană fizică. 

 Chiar dacă se afirmă în cererea de atragere a răspunderii că pârâta a fost organul de conducere al societăţii debitoare, aspect pe care Curtea nu îl analizează în cadrul prezentei decizii deoarece nu a fost învestită cu soluţionarea acestei cereri, nu s-ar putea reţine că din această împrejurare, coroborat cu înscrierea C.oarei la masa credală a debitoarei S.C. C.& I.D.C. S.R.L.  rezultă că societatea C.oare M. E. S.R.L. are o creanţă asupra pârâtei C.C.I. pentru a fi îndeplinită condiţia prevăzută de art. 953 alin.1 C.proc.civ.

În privinţa celei de a treia condiţii, Curtea constată, contrar susţinerilor apelantei C.oare, că Legea specială a stabilit cu caracter obligatoriu fixarea unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor.

Curtea reţine că potrivit art. 149 din Legea 85/2006 Legea specială se completează, în măsura compatibilităţii sale, cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Din economia dispoziţiilor legale amintite, rezultă că dispoziţiile Legii nr. 85/2006 reprezintă norme speciale în raport cu  C.proc.civ. care cuprinde norme generale, aplicabile în toate cazurile şi în orice materie, dacă o dispoziţie legală nu prevede altfel.

Fiind derogatorie de la norma generală, norma specială se aplică ori de câte ori o situaţie juridică intră sub incidenţa prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar faţă de norma generală, chiar şi atunci când norma specială este mai veche decât norma generală. O normă de drept civil specială nu poate fi modificată sau abrogată decât expres (şi direct) de o normă generală ulterioară. Această concluzie rezultă şi din regula exprimată prin adagiul generalia specialibus non derogant: norma generală nu derogă de la norma specială.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că nu se poate conchide, astfel cum a susţinut apelanta, că nu ar datora cauţiune pentru cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător. 

Cum în cauză condiţiile pentru admiterea cererii de înfiinţare a sechestrului asigurător prevăzute de art. 953 alin.1 C.proc.civ. sunt prevăzute cumulativ iar reclamanta C.oare nu a făcut dovada faptului că are împotriva pârâtei C.C.I. o creanţă  constatată în scris şi exigibilă Curtea a constatat că cererea privind înfiinţarea unui sechestru asigurător este neîntemeiată şi a fost respinsă ca atare.

Domenii speta

Spete similare