Acţiune în anularea unui certificat medico legal întocmit de iml. Inadmisibilitate. Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea cererii.

Acţiune în anularea unui certificat medico legal întocmit de IML. Inadmisibilitate. Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea cererii.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.03.2007, sub nr. 2559/303/2007, reclamanta SMD a chemat în judecată pe paratii INSTITUTUL NATIONAL DE MEDICINA LEGALA MINA MINOVICI şi HF, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea certificatului medico legal nr. A2/250/10.01.2007 eliberat la data de 13.02.2007, precum şi anularea actelor juridice încheiate în baza acestui certificat medico-legal.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că certificatul medico legal menţionat a fost emis de Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” din Bucureşti, fără a fi avute în vedere antecedentele patologice ale persoanei examinate, respectiv pârâta HF, care este mama reclamantei. Se mai arată că această pârâtă este foarte bolnavă, fiind pensionată pe caz de boală din anul 1969 şi fiind cortico-dependentă de la vârsta de 28 ani. În prezent, aceasta este influenţată de persoane imorale care doresc să o izoleze de familie pentru a o putea manipula mai uşor, fiind sfătuită să vândă casa în care locuieşte împreună cu reclamanta, deşi nu are o altă locuinţă, iar la INML s-a prezentat cu un certificat medical de la un cabinet de psihiatrie la care nu a mers niciodată.

Pârâtul INML „Mina Minovici” a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nelegală şi netemeinică. În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că actele medico legale nu pot fi anulate în baza unei acţiuni ca cea introdusă de către reclamantă şi că, în conformitate cu art. 3 alin. 1 din OG nr. 1/2000, orice ingerinţă în activitatea de medicină legală este interzisă.

La termenul din 27.04.2007, instanţa a ridicat excepţia de necompetenţă generală a instanţelor judecătoreşti, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin sentinta civilă nr. 3008/2.05.2007 instanţa a admis excepţia de necompetenţă generală a instanţelor judecătoreşti şi a respins acţiunea ca inadmisibilă, soluţia devenind irevocabilă prin renunţarea reclamantei la recursul promovat împotriva acesteia (încheierea din 21.11.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia aIII a în dosarul nr. 2559/303/2007).

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat anularea certificatului medico legal nr. A2/250/10.01.2007 eliberat la data de 13.02.2007 de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, prin care s-a concluzionat în sensul că numita HF nu prezenta, la momentul examinării, tulburări psihice clinic manifestate şi că aceasta are capacitate de dispoziţie, având discernământul păstrat în raport de actul de vânzare cumpărare pe care dorea să îl încheie.

Este de principiu că, în virtutea plenitudinii de competenţă a instanţelor judecătoreşti, acestea judecă toate procesele privind raporturile juridice civile pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă. De asemenea, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. De aici rezultă că, pentru a se putea adresa justiţiei, persoanele trebuie să invoce încălcarea unor drepturi sau interese legitime care le-ar fi fost încălcate.

Or, certificatul medico-legal nu produce efecte juridice, nefiind un act juridic care să prevadă drepturi şi obligaţii şi care să fie supus anulării în instanţă pentru nerespectare condiţiilor legale edictate pentru încheierea sa valabilă, ci un act medical şi, eventual, un mijloc de probă într-un proces viitor. Eventualele efecte juridice se produc doar în momentul în care se încheie un act juridic, respectiv, în cauză, contractul de vânzare cumpărare despre care se face vorbire în cuprinsul certificatului medico-legal.

Ca atare, dat fiind că certificatul medico-legal nu poate genera un raport juridic civil, inexistenţa unui raport juridic atrage şi necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona o cerere în anularea unui astfel de certificat.

Verificarea modului de întocmire a certificatului medico-legal este supus unei proceduri speciale de control, prevăzută de art. 26-28 din OG nr. 1/2000, republicată, procedură care se aplică tuturor lucrărilor medico-legale şi care se execită de către comisii mixte, formate din medici legişti din cadrul Ministerului Sănătăţii şi din personal de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei.

Dimpotrivă, în ipoteza în care se încheie un act juridic prin care se vatămă drepturile sau interesele legitime ale reclamantei, aceasta are deschis accesul la justiţie pentru a solicita anularea actului juridic respectiv, în măsura în care face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. În cadrul unei astfel de proceduri este posibilă şi administrarea probei cu expertiza medico-legală pentru dovedirea existenţei sau a lipsei discernământului persoanelor care au încheiat actul juridic a cărui anulare se cere.

Instanţa a reţinut că o astfel de soluţie este în consens şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului elaborată în aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, potrivit căreia acest articol garantează, în mod implicit, şi dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanţă. Totuşi, dreptul de acces la instanţă nu este unul absolut, el fiind limitat la câmpul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, şi anume la contestaţiile care poartă asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil […] (Golder c. Regatului Unit, hotărârea din  21 februarie 1975, § 36).

1

Domenii speta

Spete similare