Ucidere din culpă

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei  penale  privind  inculpatul S I trimis in judecata pentru  săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 178 C.pen.

Cauza a fost dezbătută in fond la data de 4 noiembrie 2009,  când cei prezenţi au pus concluzii ce s-au consemnat in încheierea din aceeaşi zi, încheiere ce face parte integranta din prezenta sentinţă.

Judecătoria,

Prin rechizitoriul emis pe Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu în dosarul nr.1472/P/2007 înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 3123/306/2008 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor :

- S I, fiul lui G-I şi Ana, născut la data de 14.02.1988 în Cisnădie, jud.Sibiu, domiciliat în Sibiu, str.Şoimului bl.12, ap.29, jud. Sibiu, studii şcoala profesională, mecanic auto la S.C. M Schunn Sibiu,  Sibiu, CNP M, cetăţean român, posesor al C.I. seria SB nr.119653, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1, 2 şi a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art.184 an.1, 3 C.pen. cu aplic.art.33 lit.b C.pen. şi

- C E N, fiul lui E şi C, născut la data de 30.05.1978 în Avrig, jud.Sibiu, domiciliat în sat Glâmboaca, oraş Avrig, nr….. jud. Sibiu, studii 10 clase, fără ocupaţie, CNP M, cetăţean român, posesor al C.I. seria SB nrM., necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1,2 C.pen. şi a unei infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1, 3 C.pen. cu aplic.art.33 lit.b C.pen.

  În fapt s-a reţinut că în data de 22.04.2007 în jurul orelor 23,00 inculpatul S I conducea autoturismul marca Opel cu nr.SB-06-VOH, pe şoseaua Alba Iulia din Sibiu, din direcţia Aeroport-centru şi imediat după intersecţia semaforizată cu strada Morilor a efectuat o manevră de trecere de pe banda II pe banda I fără a observa că din spate, pe banda I. venea cu viteză autoturismul VW Passat cu nr.SB-99-FMI condus de C E N.

În urma impactului dintre cele două maşini, VW.Passat a fost proiectat pe trotuar unde a lovit şi zdrobit  pe victima C S I care a decedat pe loc.

Tot în urma accidentului, au mai suferit leziuni corporale următoarele persoane care au formulat plângeri penale în cauză: N T L – care se afla în maşina condusă de inculpatul C şi care a suferit leziuni corporale vindecabile de 50-55; C E N –care a suferit leziuni corporale vindecabile în 57-59 zile îngrijiri medicale.

S-a mai arătat că, deşi dacă partea vătămată N T L a declarat că depune plângere doar împotriva lui S I, conform art.131 al.4 Cod penal, fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unui dintre el.

S-a mai reţinut că în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică cu privire la dinamica şi cauzele accidentului care, în mod legal, nu a stabilit prin natura sa vinovăţia părţilor implicate în accident, însă a descris şi a explicat mecanismul de producere a accidentului şi normele legale încălcate.

S-a reţinut în esenţă că expertiza confirmă că ambii inculpaţi au încălcat normele legale privind circulaţia pe drumuri publice, primul pentru că nu s-a asigurat corespunzător la trecerea de pe o bandă de mers pe alta iar al doilea pentru că a circulat în localitate cu o viteză peste limita legală. S-a apreciat că au fost astfel încălcate prevederile O.U.G.195/2002

Art.35 (1) – Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei,să nu pună în pericol viaţa sau integritatea  corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice opri private;

Art.49 (1) Limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.

Art.54 (1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau sare urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţie sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.

În drept, s-a arătat că faptele descrise mai sus săvârşite de inculpaţii S I şi C E N întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.178 al.1,2 şi art.184 al.1,3 C.pen. aflate în concurs real conf.art.33 lit.1 C.p. cu următoarea individualizare:

-S I – o infracţiune prev.de art.178 al.1,2 C.pen.şi două infracţiuni prev.de art.184 al.1,3 C.pen.

-C E N – o infracţiune  prev.de art.178 al.1,2 C.pen. şi o infracţiune prev.de art.184 al.1,3 C.pen.

În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe:

-plângerile părţilor vărtămate,

-proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto aferente,

-declaraţiile succesorilor victimei şi ale părţilor vătămate,

-certificatele medico-legal ale părţilor vătămate şi certificatul de deces al victimei,

-raportul de expertiză tehnică privind dinamica producerii accidentului din care rezultă fără urmă de dubiu vinovăţia ambilor inculpaţi,

-declaraţiile martorilor C K L, C M A, S D şi C A Vasile care au văzut producerea accidentului,

-declaraţiile inculpaţilor.

În cursul judecării cauzei au fost administrate următoarele probe: declaraţiile  inculpatului S I, ale inculpatului – parte civilă C E N (filele 98-99, 100-102), declaraţia părţii vătămate N T L (fila 223), declaraţiile martorilor C K L, C M A şi C A propuşi prin rechizitoriu (filele 103-105), declaraţiile martorilor B V V, C N şi O F, propuşi de partea civilă C O (filele 142-144), a martorului S D, propus de inculpatul S I (fila 158) şi a martorului I B D propus de inculpatul – parte civilă C E N (fila 224).Partea civilă C Octaivian a depus la dosar chitanţe, facturi şi bonuri fiscale (filele 16-20). Asiguratorul – parte civilă S.C. ...... Asig S.A. a depus la dosar o serie de înscrisuri din dosarul de daună (filele 82-97, 188-204).

La solicitarea inculpatului S I şi a inculpatului – parte civilă C E N instanţa a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto cu trei experţi, cu participarea a câte unui expert consultant din partea fiecăruia dintre aceştia, raportul de expertiză fiind depus la filele 242-272. Având în vedere faptul că odată cu raportul de expertiză unul dintre experţii desemnaţi de instanţă –S O – a depus o completare în care erau stabilite alte viteze pentru cele două autoturisme implicate în accident decât cele reţinute în expertiză (fila 238), faptul că un alt expert desemnat de instanţă – P V –a comunicat instanţei că nu s-a întâlnit cu ceilalţi doi experţi pentru a efectua expertiza (fila 243), iar expertul – consultant D P a comunicat că experţii oficiali nu s-au conformat prevederilor art.122 C.proc.pen., instanţa a dispus refacerea raportului de expertiză cu respectarea prevederilor 122 şi urm. C.proc.pen.  Noul raport de expertiză tehnică a fost depus la filele 309-334 , la filele 335-342 a fost depus punctul de vedere al expertului P V, iar la filele 304-308 obiecţiunile expertului consultant D P la primul raport de exertiză, iar la filele 347-357 obiecţiunile acestuia la raportul de expertiză refăcut. Expertul consultant al inculpatului – parte civilă C E N şi-a menţinut şi după depunerea noului raport de expertiză punctul de vedere depus la filele 279-287 din dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

În noaptea de 22/23.04.2007, în jurul orei 23 inculpatul S I se afla la volanul autoturismului marca Opel Astra, cu nr.de înmatriculare SB-o6-VOH, în care se mai aflau pe scaunul din dreapta faţă un cetăţean turc (rămas neidentificat), iar pe bancheta din spate, fratele inculpatului, martorul S D. Inculpatul a virat stânga pe şos.Alba Iulia de pe o stradă situată lângă complexul de magazine, îndreptându-se spre centrul Municipiului Sibiu pe banda a II-a a sensului său de mers. După ce a trecut de semaforul amplasat la intersecţieacu str.Morilor, în timp ce rula cu o viteză de aproximativ 50-55 km/h, inculpatul a intenţionat să treacă pe banda I-a a sensului său de mers, semnalizând intenţia de a efectua această manevră. În acest timp, pe banda I-a circula cu o viteză de aproximativ 90 km/h autoturismul marca VW PAssat, cu nr.de înmatriculare SB-99-FMI, condus de inculpatul - parte civilă C E N, în care se mai aflau partea vătămată N T L (pe  scaunul din faţă) şi numita Tonu Diana, pe bancheta din spate.

Deoarece inculpatul S I nu s-a asigurat corespunzător, nu a observat autoturismul care circula pe banda I şi a iniţiat manevra de pătrundere pe această bandă. Inculpatul –parte civilă C E N, datorită vitezei excesive, nu a mai avut timp să evite impactul, astfel partea din faţă dreapta a autoturismului pe care în conducea a intrat în coliziune cu partea din stânga spate a autoturismului Opel. A avut loc apoi o frecare între partea laterală dreapta a autoturismului Opel şi partea laterală stânga a autoturismului VW Pasat, după care, în urma impulsurilor primite ca urmare a impactului iniţial, autoturismului Opel i-a fost imprimată o mişcare de rotaţie, inculpatul S I pierzând controlul direcţiei, iar autoturismul s-a oprit pe banda a II-a a sensului de mers spre aeroport cu faţa în sens contrar celui pe care l-a avut autoturismul înainte de accident. Şi direcţia de deplasare a autoturismului VW Passat a fost modificată, însă spre dreapta, având loc un impact între roţile din partea dreaptă şi bordură, iar, datorită vitezei, autoturismul a trecut apoi peste bordură, ajungând pe trotuar, unde se aflau victima C S şi martorele C L şi C K, lovindu-le, după care s-a oprit într-un stâlp metalic, avariind postamentul de beton al acestuia.

În urma impactului victima C S a suferit un politraumatism, cu traumatism cranio-cerebral şi traumatisme vertebro-medulare, care au determinat decesul pe loc al acesteia,  inculpatul – parte vătămată C E N a suferit o fractură la nivelul gleznei drepte care a necesitat 57-59 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar partea vătămată N T L o fractură a humerusului stâng ce a necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale. Restul persoanelor care au fost accidentate nu au suferit vătămări care să necesite îngrijiri medicale.

Starea de fapt reţinută de instanţă are la bază probele administrate în cele două faze ale procesului penal.

Din toate probele administrate (declaraţii ale părţilor, ale martorilor, expertizele efectuate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii) rezultă că producerea accidentului a fost determinată de pătrunderea autoturismului condus de inculpatul S I pe banda I-a a sensului său de mers, fără o prealabilă asigurare că manevra putea fi efectuată în condiţii de siguranţă. Nu pot fi reţinute susţinerile inculpatului S I din faţa instanţei (filele 98-99) că a fost surprins de producerea accidentului şi că nu a văzut autoturismul condus de inculpatul – parte civilă C E N (la fel fiind şi declaraţiile din cursul urmăririi penale – filele 147-150), câtă vreme inculpatul S I avea obligaţia legală de a se asigura corespunzător la schimbarea benzilor de mers. În lipsa pătrunderii autoturismului inculpatului S I pe banda I-a de mers impactul dintre cele două autovehicule nu s-ar fi produs, iar acesta era în măsură să evite producerea accidentului dacă se asigura corespunzător (în acest sens sunt atât concluziile celor două expertize, cât şi punctele de vedere ale ambilor experţi consultanţi desemnaţi de inculpaţi – filele 67-85 dosar de urmărire penală, filele 309-334 , 335-342, 304-308, 347-357, 279-287). Iar aceasta indiferent cu ce viteză ar fi circulat autoturismul condus de inculpatul – parte civilă C E N, deoarece în zona în care a avut loc accidentul se aflau doar cele două vehicule era luminată, iar traficul era aproape inexistent.

Aspectele cu privire la care între probele administrate în cauză nu există concordanţă privesc existenţa sau inexistenţa vreunei culpe a inculpatului – parte civilă C E N în producerea accidentului şi constau în viteza de deplasare a autoturismului condus de acesta, în dinamica producerii accidentului (raportat la manevrele efectuate de cei doi conducători autoturismul), în posibilităţile inculpatului – parte civilă de a evita accidentul.

În vederea clarificării acestor aspecte vom începe cu analiza declaraţiilor părţilor şi martorilor, a procesului - verbal de cercetare la faţa locului, pentru ca să se poată stabili care dintre expertizele tehnice efectuate în cauză ori punctele de vedere exprimate de experţii consultanţi pot fi împărtăşite.

Inculpatul –parte civilă C E N a susţinut în declaraţia olografă din cursul urmăririi penale (fila 151) că inculpatul S I a efectuat manevra de trecere de pe banda a II-a pe banda I-a în faţa lui, iar el nu l-a putut evita; în cea de-a doua declaraţie din cursul urmăririi penale C E N a susţinut că partea din faţă a maşinii lui era la jumătatea maşinii conduse de inculpatul S I când acesta din urmă trecea de pe o bandă pe alta şi că astfel s-a produs impactul (fila 155), pentru ca în faţa instanţei să susţină că inculpatul S I a semnalizat stânga în continuu de la ieşirea în Şos.Alba Iulia (ceea ce i-a creat convingerea că acesta va vira stânga), iar în final, după ce a trecut de semafor, inculpatul S I a virat brusc pe banda I pe care circula el, fără să semnalizeze, afirmând că în acel moment roata din spate stânga autoturismului condus de inculpatul S I era foarte aproape de roata dreapta faţă a autoturismului condus de el. A mai declarat că el a virat dreapta încercând să evite impactul, însă inculpatul S I a tras şi el de volan dreapta, astfel că a avut loc un al doilea impact, în urma căruia el a fost proiectat în grupul de fete şi apoi în stâlp. A mai susţinut că el circula cu o viteză de 40-45 km/h.

Susţinerile inculpatului sunt infirmate însă de cele ale părţii  civile N T L, care se afla cu el în maşină, acesta declarând că inculpatul S I a semnalizat intenţia de a schimba banda de mers, că între cele două autoturisme a avut loc un singur impact şi că, din câte îşi mai aminteşte (la 2 ani de la accident) acesta a avut loc între aripa şi portiera faţă stânga ale autoturismului condus de inculpatul – parte civilă C E N şi aripa din dreapta spate a autoturismului condus de inculpatul S I (fila 223).

Din declaraţiile martorului ocular C A care se deplasa pe trotuar (filele 123-124 dosar de urmărire penală, fila 105) rezultă că autoturismul condus de inculpatul - parte civilă C E N se deplasa cu viteză mai mare decât cea a autoturismului condus de inculpatul S I (martorul estimându-le la 30/40 km/h şi respectiv 50/60 km/h), ajungându-l din urmă, însă martorul nu a observat modul de producere a accidentului. Nici acesta şi nici martorul  S D nu au confirmat ipoteza susţinută de inculpatul – parte civilă C E N în sensul că ar fi existat două ciocniri între autoturismele implicate în accident relatând că după impact autoturismul condus de inculpatul S I a fost proiectat pe celălalt sens de mers, cu faţa în sens opus celui în care se deplasase.

Martorul S D a declarat nu ştie cum s-a ajuns la producerea accidentului, însă a precizat că impactul a avut loc în partea din spate a autoturismului condus de inculpatul S I, în timp ce acesta intenţiona să schimbe banda de circulaţie, fără a preciza dacă acesta a semnalizat  (filele 120-122 dosar de urmărire penală, fila 158).

Inculpatul S I a declarat în mod constant pe parcursul procesului penal că a semnalizat intenţia de a schimba banda de mers, dar că nu a observat autoturismul condus de inculpatul – parte civilă C E N, care, după aprecierea sa circula cu viteză mare (filele 147-150 dosar de urmărire penală, filele 98-99), iar în faţa instanţei a precizat că între autoturisme a existat un singur impact urmat de o frecare între partea din spate a autoturismului pe care îl conducea şi  celălalt autoturism.

Martorele C K L şi Concan Ana – M nu au putut relata aspecte privitoare la modul de producere a accidentului ele fiind lovite din spate de autoturismul condus de inculpatul C E N (filele 113-118 dosar de urmărire penală, filele 103-104).

Ţinând seama de cele expuse mai sus, instanţa va înlătura expertiza efectuată de experţii S O şi Lupu Gelu în cursul judecăţii (filele 310-334), dar şi punctul de vedere al expertului consultant P A (filele 279-287), experţii reţinând (iar expertul consultant achiesând la opinia acestora) că, după impactul dintre partea din spate a autoturismului condus de inculpatul S I şi partea din faţă a autoturismului VW Passat, inculpatul S I şi-a continuat deplasarea şi manevra de pătrundere pe banda I. Examinând avariile suferite de cele două autoturisme pe părţile laterale (aşa cum apar în fotografiile efectuate imediat după accident) se poate constata că acestea sunt uşoare, denotând faptul că a avut loc doar o simplă frecare rapidă între cele două autoturisme (aceasta durând câteva fracţiuni de secundă), aşa cum au reţinut şi experţii P V (fila 340) şi D P (expert consultant) – filele 347-348 (mai trebuie precizat că în expertiza iniţială a cărei refacere a fost dispusă de instanţă  - fila 264 - şi în punctul de vedere al expertului consultant P A au fost determinate viteze foarte apropiate ale celor două autoturisme, respectiv 55-64 km/h pentru autoturismul VW şi 50-50 km/h pentru autoturismul Opel).

Cât priveşte viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpatul – parte civilă C E N se impun a fi efectuate câteva precizări. Aşa cum am menţionat mai sus, martorul ocular C A a declarat că autoturismul marca VW Passat, condus de inculpatul  - parte civilă C E N circula cu viteză mai mare decât cea a  autoturismului condus de inculpatul S I, ajungându-l din urmă şi având loc impactul provocat de inculpatul S I.  Prin urmare, instanţa apreciază că, dacă inculpatul – parte civilă ar fi circulat şi el în permanenţă cu o viteză apropiată de limita legală de 50 km/h, aşa cum circula inculpatul S I, impactul dintre cele două autovehicule nu s-ar fi produs, deoarece distanţa dintre acestea ar fi rămas relativ constantă. Trebuie menţionat că autoturismul condus de inculpatul S I se afla în mişcare, iar efectuarea manevrei de schimbare a benzilor de mers nu a fost de natură a-i diminua viteza. Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului (filele 11-35 dosar de urmărire penală) rezultă că maneta schimbătorului de viteză a autoturismului Opel a fost găsită în treapta a III-a de viteză, iar maneta autoturismului VW Passat în treapta a V-a de viteză, fiind confirmată încă o dată viteza de deplasare superioară a autoturismului condus de inculpatul – parte civilă C E N faţă de a celui condus de inc S I.

Circulând cu o viteză mai mare decât a autoturismului condus de inculpatul S I, autoturismul inculpatului – parte civilă C E N s-a apropiat de acesta şi a avut loc evenimentul rutier determinat de pătrunderea primului autoturism pe banda de circulaţie a celui de-al doilea.

Având în vedere concluziile experţilor P V şi D P, dar şi declaraţia inculpatului S I, instanţa a reţinut că autoturismul condus de acesta circula cu o viteză de aproximativ 50-55 km/h, iar viteza autoturismului condus de inculpatul – parte civilă C E N de aproximativ 90 km/h. (în privinţa ultimei viteze aceeaşi fiind şi opinia expertului S  din completarea depusă la fila 238). Pentru aceleaşi considerente instanţa va reţine concluziile experţilor menţionaţi în sensul că, dacă inculpatul – parte civilă ar fi circulat cu o viteză legală, consecinţele evenimentului rutier ar fi fost mult diminuate şi nu s-ar fi soldat cu decesul victimei.

Câteva precizări se mai impun a fi făcute. În primul rând, faptul că manevra nepermisă de virare la stânga efectuată de inculpatul S I de pe strada laterală pe şos.Alba Iulia nu are nicio relevanţă (deşi inculpatul – parte civilă C E N a considerat că şi din acest motiv s-a produs accidentul), aceasta având loc înainte de semaforul de la intersecţia cu str.Morilor, iar accidentul producându-se după acest semafor, fără nicio legătură cu manevra menţionată.

În al doilea rând, susţinerile apărătorului inculpatului S I din cuprinsul dezbaterilor în sensul că autoturismul condus de inculpatul – parte civilă C E N ar fi rulat pe banda a II-a a sensului de mers spre centru şi că acesta ar fi intenţionat să treacă pe banda I-a şi astfel ar fi intrat în coliziune cu autoturismul condus de inculpatul S I, care era deja pe banda I, nu pot fi reţinute, nefiind confirmate de niciuna din probele administrate în cauză.

Ambii inculpaţi au încălcat mai multe prevederi legale privind circulaţia pe drumurile publice, după cum urmează:

- ambii inculpaţi, prevederile art.35 din O.U.G. nr.195/2002 : participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna in pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aduca prejudicii proprietatii publice ori private;

- inculpatul S I, prevederile art.54 din O.U.G. nr.195/2002: conducatorul de vehicul care executa o manevra (…….) de trecere pe o alta banda de circulatie (……) este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.

- inculpatul  - parte civilă C E N, prevederile art.49 ain.1 din O.U.G. nr.195/2002 şi ale art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a acestei ordonanţe: limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h şi, respectiv, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.

Fapta inculpatului S I, care, nerespectând dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice, a provocat din culpă fără prevedere un accident de circulaţie soldat cu decesul victimei C S şi cu vătămarea integrităţii corporale a părţii civile N T L  care a necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale şi a inculpatului – părţii  civile C E N care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 57-59 de zile întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1, 2 C.pen. şi a două infracţiuni de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.1, 3 C.pen., aflate în concurs ideal (art.33 lit.b C.pen.).

Fapta inculpatului – parte civilă C E N, care, nerespectând dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice, a provocat din culpă fără prevedere un accident de circulaţie soldat cu decesul victimei C S şi cu vătămarea integrităţii corporale a părţii civile N T L  care a necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1, 2 C.pen. şi ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.1, 3 C.pen., aflate în concurs ideal (art.33 lit.b C.pen.).

Ţinând seama de toate cele expuse mai sus instanţa va reţine inculpatului S Iofif şi inculpatului – parte civilă C E N culpe egale în producerea accidentului (50%).

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a le aplica inculpaţilor instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen., şi anume: dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1, 2 C.pen. este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1, 3 este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Infracţiunile prezintă un grad mediu de pericol social, inculpaţii încălcând mai multe prevederi legale privind circulaţia pe drumurile publice şi provocând accidentul de circulaţie din culpele lor concurente,  deşi ambii au susţinut în faţa instanţei că sunt nevinovaţi. Inculpatul S I nu are antecedente penale şi este angajat ca mecanic auto. Inculpatul – parte civilă C E N nu este angajat, iar din fişa de cazier judiciar rezultă că a suferit mai multe condamnări la pedeapsa închisorii, atât pentru infracţiuni privitoare la regimul circulaţiei pe drumurile publice, cât şi pentru o infracţiune de înşelăciune, executând pedepsele în penitenciar. Acesta din urmă a încălcat de mai multe ori prevederile legale privitoare la circulaţia de pe drumurile publice, comiţând atât infracţiuni (conducere de autovehicul neînmatriculat, conducere fără permis), cât şi contravenţii (filele 138-139) ce au atras şi suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, inclusiv pentru depăşirea limitei legale de viteză. Nu sunt întrunite condiţiile stării de recidivă, deoarece infracţiunile ce formează obiectul prezentei cauze au fost săvârşite din culpă (art.38 lit.a C.pen.)

Ţinând cont de cele expuse mai sus instanţa apreciază că prin aplicarea unor pedepse de 2 ani închisoare inculpatului S I şi de 2 ani şi 6 luni închisoare inculpatului C E N pentru infracţiunea de ucidere din culpă, de câte 3 luni închisoare pentru infracţiunile de vătămare corporală din culpă inculpatului S I şi de 4 luni închisoare inculpatului C E N pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă se realizează scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 C.pen.

În baza art.33 lit.b C.pen., art.34 alin.1 lit.b C.pen. se vor aplica inculpaţilor S I şi C E N pedepsele cele mai grele de 2 ani închisoare şi respectiv de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.pen. se vor interzice inculpaţilor drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b C.pen. (dreptul de a fi aleşi in autorităţile publice sau in funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), aceştia fiind nedemni să ocupe astfel de funcţii pe perioada executării pedepsei.

În baza art.81alin.1,2 C.pen. se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului S I (implicit şi a pedepsei accesorii conform art.71 alin.5 C.pen.) pe o durată de 4 ani, termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.1 C.pen, pentru următoarele motive:

- pedeapsa aplicata este închisoarea de 2 ani;

- inculpatul nu a mai fost condamnat anterior;

- instanţa  apreciază că, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, reţinute mai sus, şi faţă de conduita sa în cursul procesului penal scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

 În baza art.359 C.pr.pen. se va atrage atenţia inculpatului S I asupra prevederilor art.83, 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei aplicate inculpatului C E N instanţa constată că numai prin executarea acesteia în regim de detenţie se poate asigura realizarea scopului pedepsei, pentru următoarele considerente:

În primul rând, din fişa de cazier judiciar a inculpatului C E N (fila 26) rezultă că acesta a fost condamnat de două ori pentru infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi o dată pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2, 4 C.pen. produsă ca urmare a nerespectării regulilor de privind circulaţia pe drumurile publice (sentinţele penale  nr.1298/1999 şi 148/2003 ale Judecătoriei Sibiu), fiind dovedită astfel o perseverenţă deosebită în această materie, dar şi faptul că pedepsele anterioare a căror suspendare condiţionată a fost dispusă sau a căror graţiere a fost constatată nu şi-au atins scopul de a-l reeduca pe acesta;

În al doilea rând, din adresa şi raportul comunicate de I.P.J. Sibiu – Serviciul Poliţie Rutiere (filele 138, 139) rezultă că inculpatul a mai fost sancţionat contravenţional pentru trecerea la culoarea roşie a semaforului în anul 2000, având permisul suspendat pentru 30 de zile, iar în anul 2006 a fost sancţionat contravenţional pentru conducere cu viteză peste limita legală; mai rezultă că inculpatul-parte civilă avut suspendat permisul de conducere pe 60 de zile pentru o contravenţie constând în neacordarea de prioritate soldată cu avarii, perioada de suspendare începând cu 16.03.2007, însă aceasta a fost redusă la 30 de zile în data de 20.04.2007, la cererea inculpatului, astfel că s-a împlinit la 15.04.2007. Este încă un argument în sprijinul ideii că pedepsele anterioare pentru infracţiunile la regimul circulaţiei pe drumurile publice nu şi-au atins scopul, iar faptul că la numai câteva zile de la încheierea perioadei de suspendare a dreptului de  a conduce autovehicule inculpatul a condus cu viteză excesivă şi a provocat un nou accident rutier soldat cu pagube materiale şi victime denotă atitudinea de totală ignorare a prevederilor legale în materie.

Se poate constata deci că inculpatul – parte civilă C E N a comis infracţiuni de o gravitate în continuă creştere, iniţial numai o infracţiune de pericol la regimul circulaţiei pe drumurile publice, apoi, la câţiva ani o altă infracţiune de pericol de acest gen în concurs cu o vătămare corporală din culpă, pentru ca în prezenta cauză să culmineze prin uciderea din culpă a numitei C S şi vătămarea corporală a numitului N T.

Nici conduita procesuală a inculpatului – parte civilă C E N nu justifică acordarea unei suspendări condiţionate sau sub supraveghere a executării pedepsei, acesta negându-şi orice vinovăţie în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Spitalul Clinic Judeţean Sibiu s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 2160,11 lei (fila 58 dosar de urmărire penală), majorate la 2200, 11 lei (fila 44) şi respectiv a sumei de 2338,13 lei (fila 58 dosar de urmărire penală) reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată părţilor vătămate N T L şi respectiv C E N plus dobânda legală până la data plăţii.

Potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată, iar sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Deoarece prin probele administrate s-a dovedit că ambii inculpaţi au avut o culpă de 50% în ce priveşte producerea accidentului, instanţa îi va obliga în solidar la plata sumei de 2200,11 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare a părţii vătămate N T L, iar pe inculpatul S I la plata a 1 din cheltuielile de spitalizare a inculpatului – parte civilă C E N (restul de jumătate din aceste cheltuieli datorându-se propriei culpe,astfel că nu pot fi acordate). Instanţa, în baza art.14 şi 346 alin.1 C.pr.pen. rap la art.313 din Legea nr.95/2006 va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Sibiu şi în consecinţă:

- va obliga inculpatul S I şi inculpatul – parte civilă C E N în solidar la plata sumei de 2200,11 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se va adăuga dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii efective;

- va obliga inculpatul S I la plata sumei de1169,06 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se va adăuga adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii efective.

Se vor respinge celelalte pretenţii formulate de Spitalului Clinic Judeţean Sibiu.

Partea civilă C O, tată victimei C S, s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând în cursul urmăririi penale acordarea sumei de 5.500 lei daune materiale (2500 lei costul înmormântării, 2000 lei costul monumentului funerar, 1000 lei reprezentând costul parastaselor de 6 luni şi de 1 an), precum şi suma de 20000 lei cu titlu de daune morale (fila 10 dosar de urmărire penală). În faţa instanţei pretenţiile au fost majorate la suma de 7000 lei daune materiale  (2500 lei cheltuielile de înmormântare, 3000 lei contravaloarea monumentului funerar, 1500 lei costul parastaselor) şi 85.000 lei daune morale (fila 78). Din aceste sume, prin înscrisurile depuse la filele 44, 45 dosar de urmărire penală, filele 16-19) instanţa constată că s-a dovedit achitarea sumei de 2464,54 lei, compusă din 504,99 lei costul alimentelor pentru înmormântare, 35 lei costul sandalelor, 101 taxele plătite la Spitalul Clinic Judeţean Sibiu, 879 lei costul sicriului şi al crucii, 308 lei costul rochiei, 318,55 lei şi 318 lei costul alimentelor achiziţionate în anii 2007 şi 2008 pentru parastasele victimei. Deşi au fost audiaţi martorii B V V, C N şi O F, propuşi de partea civilă (filele 142-144), aceştia nu au putut relata date cu privire la cuantumul cheltuielilor suportate de partea civilă, declarând doar aspecte cu privire la numărul persoanelor care au participat la înmormântare, la parastasele de 6 luni şi 1 an, precum şi faptul că partea civilă a suportat toate cheltuielile.

În privinţa daunelor morale solicitate de partea civilă, instanţa constată că se impune acordarea lor, dar într-un cuantum redus la 40.000 lei, ţinând seama de legăturile de rudenie şi afective dintre acest şi victimă, precum şi de faptul că aceasta i-a fost încredinţată de la vârsta de 2 ani spre creştere şi educare (fila 140 dosar de urmărire penală) şi a decedat la vârsta de numai 20 de ani. 

Cu ocazia dezbaterilor partea civilă C O a solicitat pentru prima dată actualizarea sumelor datorate în raport cu inflaţia, această cerere fiind tardiv formulată raportat la momentul până la care se poate formula constituire de parte civilă în procesul penal, conform art.15 alin.2 C.proc.pen., însă actualizarea despăgubirilor în raport cu inflaţia se va putea face în cursul executării dispoziţiilor civile ale prezentei sentinţe în conformitate cu prevederile C.proc.civ.

Prin urmare, instanţa, în baza art.14 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999, 1003 C.civ. va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C O şi va obliga inculpatul S I şi inculpatul – parte civilă C E N în solidar la plata sumei de 2464,54 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 40.000 lei daune morale. Se vor respinge celelalte pretenţii.

Partea vătămată N T L s-a constituit parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale, iar în faţa instanţei a solicitat obligarea inculpatului S I la plata sumei de 3000 euro reprezentând venitul nerealizat şi a inculpatului C E N la plata sumei de 1500 euro cu titlu de daune morale (fila 223). În ce priveşte daunele materiale invocate, constând în venitul nerealizat de partea civilă, care a susţinut că la momentul accidentului lucra în Spania şi timp de doi ani nu a mai putut munci din cauza accidentului, instanţa constată că nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă. Cât priveşte daunele morale, instanţa, văzând constatările şi concluziile raportului de constatare medico-legală de la filele 65-66 dosar de urmărire penală, în care se arată că partea civilă a suferit o fractură cu cominuţie a humerusului stâng, ce a impus o intervenţie chirurgicală şi imobilizare pe atelă gipsată, necesitând 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, apreciază că prin acordarea sumei de 6000 lei se asigură repararea prejudiciului nepatrimonial suferit de partea civilă N T L.

Deşi partea civilă a solicitat obligarea separată a inculpaţilor la plata de daune materiale şi daune morale, instanţa văzând că între aceştia există solidaritate în condiţiile art.1003 C.civ. îi va obliga în solidar la plata despăgubirilor ce se vor acorda.  Prin urmare, instanţa, în baza art.14 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999, 1003 C.civ. va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă N T L şi va obliga inculpatul S I şi inculpatul – parte civilă C E N în solidar la plata sumei de 6.000 lei daune morale. Se vor respinge celelalte pretenţii.

Inculpatul – parte civilă C E N a solicitat acordarea de despăgubiri în sumă de 10.000 lei reprezentând câştigul nerealizat, 5.000 lei costul alimentaţiei suplimentare, 5.000 plata persoanei care l-a îngrijit şi suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale (fila 79).

Legat de daunele materiale solicitate de partea civilă C E N singura probă administrată în cauză este declaraţiile martorului I B D (fila 224), declaraţie din examinarea căreia instanţa constată următoarele: martorul a declarat că a plătit pentru alimentaţia inculpatului – parte civilă, pentru deplasările pe care martorul le-a făcut la spital,  pentru cheltuielile părţii  civile din perioada spitalizării şi pentru plata chiriei pentru apartamentul inculpatului pe o perioadă de 4 luni, şi pentru plata menajerei părţii  civile, suma totală de 5.000 lei (din care a primit 3000 lei) pe perioada spitalizării. Martorul a mai relatat că inculpatul – parte civilă C E N a lucrat într-un local ca şofer şi om de ordine, însă nu a putut relata ce venituri realiza acesta, că inculpatul – parte civilă se ocupa de vânzarea de maşini pe care le aducea din străinătate, iar pe perioada celor 3 luni care au urmat accidentului nu a realizat nici un venit. Cu privire la menajera inculpatului plătită din banii daţi de martor, acesta din urmă nu a putut preciza dacă anterior accidentului inculpatul plătea o astfel de menajeră sau nu, neputându-se face dovada că angajarea acesteia ar fi fost determinată de starea fizică a inculpatului-parte civilă datorată accidentului. Cât priveşte plata chiriei, instanţa constată că inculpatul - parte civilă o datora independent de starea lui de sănătate, astfel că acordarea acesteia nu se justifică. Deşi inculpatul – parte civilă nu a putut face dovada veniturilor pe care le realiza anterior accidentului şi pe care nu le-a mai putut realiza ulterior, instanţa, având în vedere concluziile raportului medico-legal, durata zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, faptul că inculpatul-parte civilă a trebuit să poarte o cizmă gipsată, apreciază că se impune plata de daune materiale egale cu chiria aferentă celor 4 luni acesta nu a realizat venituri (aprox.800-1000 euro), aceasta fiind suma minimă pe care o realiza inculpatul – parte civilă anterior accidentului, urmând a acorda suma de 1200 lei cu titlu de daune materiale, ţinând seama şi de culpa sa de 50% în producerea accidentului.

În ce priveşte daunele morale solicitate de inculpatul C E N, instanţa apreciază că se impune acordarea lor, însă într-un cuantum redus la suma de 3.000 lei, ţinând seama de faptul că în urma accidentului a suferit o fractură cu deplasare la nivelul gleznei drepte, ce a impus o intervenţie chirurgicală (cu osteosinteză şi şurub), urmată de imobilizare gipsată, necesitând 57-59 zile de îngrijiri medicale. Instanţa a avut în vedere şi faptul că în privinţa acestuia s-a reţinut o culpă concurentă de 50% în producerea accidentului, dar şi faptul că, potrivit declaraţiei olografe a acestuia din cursul urmăririi penale, nu purta centura de siguranţă  (fila 151), neputând fi reţinută afirmaţia făcută în faţa instanţei că ar fi purtat o astfel de centură (fila 101).

Prin urmare, instanţa, în baza art.14 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999, va admite în parte acţiunea civilă formulată de inculpatul – parte civilă C E N şi va obliga inculpatul S I la plata sumei de 1200 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 3.000 lei daune morale. Se vor respinge celelalte pretenţii.

Asiguratorul – parte civilă S.C. ...... Asig S.A. Sibiu, în calitate de asigurator CASCO al autoturismului condus de inculpatul - parte civilă  C E N (conform poliţei de la fila 87) a solicitat acordarea de despăgubiri în sumă de 9.664,71 lei, reprezentând diferenţa neachitată de asiguratorul RCA al autoturismului condus de inculpatul S I (S.C. ...... S.A.) din suma plătită pentru reparaţiile la acest autoturism (din totalul de 13.383,71 lei) – astfel cum a fost precizată la fila 156 (partea civilă nemaisolicitând şi actualizare sumei cu cota procentuală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere începând cu 29.01.2008 pe care a cerut-o în constituirea iniţială de parte civilă – fila 50). Acordare de despăgubiri acestei părţii  civile este pe deplin justificată, asiguratorul CASCO subrogându-se în drepturile inculpatului – parte civilă C E N pentru suma plătită drept despăgubire.

Instanţa constată că prin înscrisurile depuse la dosar de asiguratorul – parte civilă şi prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cursul judecăţii s-a stabilit că valoarea daunelor aduse autoturismului condus de inculpatul C E N se ridică la suma de 13.383,71 lei, care însă urmează a fi suportate de inculpatul S I numai în proporţie de 50%, corespunzător culpei reţinute de instanţă. Scăzând din suma ce ar fi trebuit plătită de inculpatul S I (6.692,85 lei), ceea ce a plătit asiguratorul de răspundere civilă al autoturismului condus de acesta (S.C. ...... S.A.), respectiv 3.719 lei (fila 157), rezultă o diferenţă de 2972,85 lei care mai trebuie să fie achitată de inculpatul S I. Prin urmare instanţa, în baza art.14 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999 C.civ. va admite în parte acţiunea civilă formulată de asiguratorul – parte civilă S.C. ...... Asig. S.A. Sibiu şi obligă inculpatul S I la plata sumei de 2972,85 lei. Se vor respinge celelalte pretenţii, incluzând şi cererea părţii  civile S.C. ...... Asig S.A. de obligare a asiguratorului S.C. ...... S.A. în solidar cu inculpatul S I la plata de despăgubiri, deoarece între aceştia nu există o solidaritate în sensul art.1003 C.civ, temeiurile răspunderii lor civile fiind de natură diferită (delictuală şi respectiv contractuală).

Părţile civile C O şi S.C. ...... Asig S.A. au solicitat obligarea asiguratorilor de răspundere civilă la plata despăgubirilor civile

Examinând aceste cereri instanţa le găseşte întemeiate doar în parte şi, în baza art.43, 44, 54 din Legea nr.136/1995 va obliga asiguratorul S.C. ...... S.A. BEŞTI, în calitate de asigurator de răspundere civilă, conform poliţei de asigurare obligatorie seria  RO/01/TO/RX nr.000696284  (fila 136 dosar de urmărire penală)  să preia riscul asigurat şi să plătească părţilor civile despăgubirile stabilite în sarcina inculpatului S I prin prezenta sentinţă, în limita prevederilor contractului de asigurare existent, precum şi asiguratorul S.C. ...... S.A. Sibiu, în calitate de asigurator de răspundere civilă, conform poliţei de asigurare obligatorie seria  RO/17/G17/LD nr.000223912  (fila 204 vol.I) să preia riscul asigurat şi să plătească părţilor civile despăgubirile stabilite în sarcina inculpatului C E N prin prezenta sentinţă, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a pornit de la prevederile art.42 alin.1, 2 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, în sensul că drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, iar asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Art.43 din aceeaşi lege prevede că despăgubirea se stabileşte şi se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform dispoziţiilor art. 49, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească.

Art.44 din acelaşi act normativ statuează că asiguratorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului.

În fine, art.54 alin.1 din lege prevede că despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia.

Prin decizia nr.1/2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 54 alin. 4 şi ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin decizia menţionată doar calitatea în care societatea de asigurare de răspundere civilă participă în procesul penal (respectiv cea de asigurator şi nu cea de garant sau parte responsabilă civilmente), fără a se pronunţa cu privire la soluţiile concrete pe care instanţele judecătoreşti le pot pronunţa cu privire la aceasta (în sensul de a stabili dacă instanţele doar constată această calitate sau pot să dispună obligarea nemijlocită a asiguratorilor la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite (nici în considerentele deciziei nu se menţionează nimic cu privire la acest aspect). Instanţa supremă a reţinut însă în considerente că răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, coexistă cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Având în vedere faptul că în practică, au fost situaţii când asiguratorii de răspundere civilă au formulat contestaţii la executarea dispoziţiilor civile din sentinţele penale (executare pornită de părţile civile), motivat de faptul că în sarcina lor nu era stabilită nicio obligaţie faţă de părţile civile, contestaţii admise de instanţele civile pe acest temei , părţile civile s-au văzut în situaţia de a nu-şi putea valorifica drepturile la despăgubiri consfinţite prin sentinţele penale.

Prin urmare, a pronunţa o sentinţă în care să fie doar constatată calitatea de asigurator a societăţii de asigurare de răspundere civilă echivalează cu lipsirea părţilor civile de posibilitatea realizării drepturilor lor pe calea executării silite în cazul în care asiguratorul nu achită benevol despăgubirile acordate. În acest context trebuie reamintită decizia din 29.09.2005 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Strungariu contra României, în care s-a arătat (pct.34) că executarea unei sentinţe sau a unei decizii, indiferent de la ce instanţă ar proveni ea, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces" în sensul art. 6 din Convenţie (aşa cum de altfel s-a decis şi în cauza Hornsby împotriva Greciei, hotărârea din 19 martie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997-II, p. 510511, § 40 şi în cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei [MC] nr. 22.774/93, § 63, CEDO 1999-V).

În baza art.191 alin.1, 2 C.pr.pen. instanţa va obliga inculpatul S I şi inculpatul – parte civilă Cicănel E N la plata sumei de 750 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.193 alin.1, 2, 6 vor fi obligaţi inculpatul S I şi inculpatul  - parte civilă C E N la plata sumei de 1000 lei fiecare cheltuieli judiciare către partea civilă C O (câte 1 din onorariul de avocat achitat de partea civilă în cursul urmăririi penale – 500 lei – fila 43 şi în faţa instanţei – 1500 lei).

În baza art.193 alin.1, 2, 6 instanţa va obliga inculpatul S I la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către inculpatul-parte civilă C E N, din totalul de 4000 lei solicitaţi cu titlu de cheltuieli judiciare (constând în onorariul de avocat), faţă de faptul că acesta din urmă are o dublă calitate în cauză şi ţinând seama de culpa de 50% în producerea accidentului reţinută în sarcina sa de instanţă.

În baza art.193 alin.1, 2, 6 va fi obligat inculpatul S I la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către asiguratorul – parte civilă S.C. ...... Asig S.A., reprezentând 1 din onorariul de avocat, având în vedere culpa de 50% reţinută în sarcina sa.

Pentru aceste motive, instanţa, în numele legii

HOTĂRĂŞTE:

În baza art.178 alin.1, 2 C.pen., condamnă inculpatul S I, fiul lui G-I şi Ana, născut la data de 14.02.1988 în Cisnădie, jud.Sibiu, domiciliat în Sibiu, str.Şoimului bl.12, ap.29, jud. Sibiu, studii şcoala profesională, mecanic auto la S.C. M Schunn Sibiu,  Sibiu, CNP M, cetăţean român, posesor al C.I. seria SB nr.119653, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art.184 alin.1, 3 C.pen. condamnă acelaşi inculpat la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art.184 alin.1, 3 C.pen. condamnă acelaşi inculpat la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art.33 lit.b C.pen., art.34 alin.1 lit.b C.pen. aplică inculpatului S I pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b C.pen.

În baza art.81alin.1, 2C.pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului S I pe o durată de 4 ani, termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.1 C.pen.

În baza art.71 alin.5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 C.pr.pen. atrage atenţia inculpatului S I asupra prevederilor art.83, 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art.178 alin.1, 2 C.pen. cu aplic.art.38 C.pen. condamnă inculpatul – parte civilă  C E N, fiul lui E şi C, născut la data de 30.05.1978 în Avrig, jud.Sibiu, domiciliat în sat Glâmboaca, oraş Avrig, nr…., jud. Sibiu, studii 10 clase, fără ocupaţie, CNP M, cetăţean român, posesor al C.I. seria SB nrM., necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art.184 alin.1, 3 C.pen. condamnă acelaşi inculpat la 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art.33 lit.b C.pen., art.34 alin.1 lit.b C.pen. aplică inculpatului C E N pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.71 C.pen. interzice inculpatului C E N drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b C.pen.

În baza art.14 şi 346 alin.1 C.pr.pen. rap la art.313 din Legea nr.95/2006 admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Sibiu şi în consecinţă:

- obligă inculpatul S I şi inculpatul – parte civilă C E N în solidar la plata sumei de 2200,11 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii efective;

- obligă inculpatul S I la plata sumei de1169,06 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii efective.

Respinge celelalte pretenţii formulate de Spitalului Clinic Judeţean Sibiu.

În baza art.14 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999, 1003 C.civ. admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C O şi obligă inculpatul S I şi inculpatul – parte civilă C E N în solidar la plata sumei de 2464,54 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 40.000 lei daune morale. Respinge celelalte pretenţii.

În baza art.14 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999, 1003 C.civ. admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă N T L şi obligă inculpatul S I şi inculpatul – parte civilă C E N în solidar la plata sumei de 6.000 lei daune morale. Respinge celelalte pretenţii.

În baza art.14 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999, admite în parte acţiunea civilă formulată de inculpatul – parte civilă C E N şi obligă inculpatul S I la plata sumei de 1200 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 3.000 lei daune morale. Respinge celelalte pretenţii.

În baza art.14 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.998-999, admite în parte acţiunea civilă formulată de asiguratorul – parte civilă S.C. ...... Asig. S.A. Sibiu şi obligă inculpatul S I la plata sumei de 2972,85 lei. Respinge celelalte pretenţii.

În baza art.43, 44, 54 din Legea nr.136/1995 obliga asiguratorul S.C. ...... S.A. BEŞTI, în calitate de asigurator de răspundere civilă, conform poliţei de asigurare obligatorie seria  RO/01/TO/RX nr.000696284 să preia riscul asigurat şi să plătească părţilor civile despăgubirile stabilite în sarcina inculpatului S I prin prezenta sentinţă, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.

În baza art.43, 44, 54 din Legea nr.136/1995 obliga asiguratorul S.C. ...... S.A. Sibiu, în calitate de asigurator de răspundere civilă, conform poliţei de asigurare obligatorie seria  RO/17/G17/LD nr.000223912 să preia riscul asigurat şi să plătească părţilor civile despăgubirile stabilite în sarcina inculpatului C E N prin prezenta sentinţă, în limita prevederilor contractului de asigurare existent.

În baza art.191 alin.1, 2 C.pr.pen. obligă inculpatul S I şi inculpatul – parte civilă Cicănel E N la plata sumei de 750 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.193 alin.1, 2, 6 obligă inculpatul S I şi inculpatul  - parte civilă C E N la plata sumei de 1000 lei fiecare cheltuieli judiciare către partea civilă C O.

În baza art.193 alin.1, 2, 6 obligă inculpatul S I la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către inculpatul-parte civilă C E N.

În baza art.193 alin.1, 2, 6 obligă inculpatul S I la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare către asiguratorul – parte civilă S.C. ...... Asig S.A.

Cu apel în 10 zile de la pronunţare cu inculpatul S I, cu inculpatul-parte civilă C E N şi de la comunicare cu celelalte părţi.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.11.2009.

Domenii speta

Spete similare