Partaj, rectificare c.f., pretenţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 11.03.2011 sub nr. de dosar 566/310/2011 reclamantele DC şi DV cu solicitat în contradictoriu cu pârâţii DM, DS şi BCPI SINAIA:

-obligarea pârâţilor la plata sumei de 34.720 lei, reactualizată, reprezentând cota de 2/3 din contravaloarea reparaţiei acoperişului pentru imobilul situat în oraşul Sinaia, str. Furnica, nr.5, jud. Prahova;

-rectificarea încheierii de carte funciară nr.29923/28.05.2010 privind construcţia C 2 garaj în suprafaţă de 45 mp., care a fost înscrisă din eroare pentru pârâţii Dumitrescu;

- cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că au fost puse în posesie asupra imobilului construcţie şi teren situat în Sinaia, str. F, nr.5, etaj 2, jud. Prahova. - aşa cum reiese din Sentinţa civilă nr.219/1998 a Judecătoriei Sinaia şi procesul verbal de punere în posesie din 18.05.1998.

Datorită faptului că etajul II din imobilul construcţie care le revenea, a fost închiriat, l-au preluat în anul 2010 într-o stare avansată de degradare, acoperişul era distrus riscând să cadă, astfel că au informat pârâţii D asupra necesităţii efectuării de reparaţii care au costat 34.720 lei. Solicită de la pârâţi cota parte de 2/3 din aceste cheltuieli, aceştia fiind coproprietari ai construcţiei , la fel ca si reclamantele.

Au mai arătat reclamantele că pârâţii au efectuat un cadastru in anul 2010 si le-au solicitat să achite cota parte ce le revenea, fără să le prezinte vreo chitanţă si mai ales , după aceea au constatat că acest cadastru nu este corect întocmit, suprafeţele înscrise fiind eronate, faţă de actele de proprietate ale reclamantelor. In actele lor de proprietate reclamantele consideră că este cuprins si garajul, care a fost aproape in totalitate refăcut de ele. In  prezent nu este concordanţă intre starea tabulară privind garajul si situaţia reală actuală a acestuia, drept pentru care se impune rectificarea cărţii funciare a pârâţilor.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.1075 şi urm. Cod civil şi dispoziţiile Legii nr.7/1996 rep.

În dovedirea acţiunii reclamantele au depus un set de înscrisuri (f 6-33).

Pârâţii DM si DS au depus la dosar întâmpinare ( f 48-55 - vol.I) prin care au solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâţii D. au arătat că înţeleg să conteste repararea acoperişului şi faptul că sumele avansate reprezintă cheltuieli necesare şi utile, precum şi că acestea le sunt opozabile.

Pârâţii D. au mai arătat că nu au fost notificaţi de reclamante cu privire la intenţia de a schimba acoperişul imobilului deţinut în coproprietate înainte de a începe lucrările la acoperiş, considerând că acestea au acţionat abuziv, încălcând dreptul de proprietate al pârâţilor.

Se mai arată si că actualul acoperiş este de proastă calitate, s-a realizat o suprapunere de materiale noi peste cele iniţiale, nu aduc nici un spor de valoare imobilului, iar sumele cheltuite sunt disproporţionate, reprezentând cheltuieli voluptorii şi inutile şi le contestă ca fiind nedovedite.

Pârâţii D. consideră că, cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, având în vedere că raporturile dintre ei şi reclamante nu izvorăsc din vreun contract, reclamantele efectuând cheltuieli cu privire la un bun aflat în coproprietate.

De asemenea, pârâţii D. au mai solicitat respingerea celui  de-al doilea capăt de cerere ca fiind neîntemeiat şi nedovedit, precizând că decizia nr.59/2006 a Curţii de Apel Ploieşti reprezintă titlul executoriu în temeiul căreia s-a efectuat punerea lor în posesie asupra imobilului situat în Sinaia, str. F., nr.5, compus din teren în suprafaţă de 828 mp., parterul, etajul I şi mansarda casei de Locuit „Liliana”, precum şi construcţiile anexă situate pe acesta. Garajul reprezintă o construcţie anexă situată pe terenul proprietatea pârâţilor, aşa încât înscrierea in cartea funciară s-a făcut corect.

În dovedirea întâmpinării pârâţii D. au depus la dosar un set de înscrisuri (file 56- 63).

La data de 19.05.2011 reclamantele au depus la dosar o precizare a acţiunii introductive (f 73-80), prin care au arătat că temeiurile de drept în baza cărora au formulat acţiunea sunt art.999, art.1002-1003 Cod civil şi dispoziţiile Legii nr.7/1996 rep.

Reclamantele au mai arătat că notificarea comunicată pârâţilor în legătură cu starea acoperişului şi necesitatea efectuării lucrărilor de reparaţii, a fost depusă prin mandatar CR, iar executarea lucrărilor s-a efectuat urmare încheierii unui contract de prestări servicii.

De asemenea, reclamantele au mai arătat că sunt proprietarele garajului în litigiu, care le-a fost restituit din anul 1998 prin hotărâre judecătorească şi proces verbal de predare-primire.

La termenul de judecată din 19 mai 2011 (f 83) pârâţii prin apărător au invocat excepţia de netimbrare a acţiunii, apreciind că , din calculele lor, reclamantele datorează o taxă de timbru de 1.999,8 lei pentru primul capăt de cerere şi 8 lei pentru capătul doi de cerere.

La termenul de judecată din 23 iunie 2011 pârâta OCPI Prahova a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului doi de cerere privind rectificarea în cartea funciară, iar instanţa a unit cu fondul cauzei excepţia inadmisibilităţii capătului doi de cerere, apreciind necesar administrarea de probatorii (f.97-98).

Tot la acest termen de judecată instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce şi proba testimonială cu câte 2 martori..

De asemenea, s-au încuviinţat reclamantelor proba cu expertiză construcţii şi topometrică.

La termenul de judecată din 8 septembrie 2011 instanţa a dispus luarea interogatoriilor părţilor, răspunsurile fiind consemnate în scris, semnate şi ataşate la dosar (f.105-111) şi au fost stabilite obiectivele rapoartelor de expertiză construcţii şi topometrică, fiind desemnaţi experţi de specialitate constructor – MI şi topometru – PM (f.116-117).

La cererea instanţei s-a depus la dosar  la data de 19 septembrie 2011 de către OCPI Prahova documentaţia cadastrală pentru imobilul în litigiu (f.131-139).

La termenul de judecată din 13 octombrie 2011 au fost audiaţi martorii reclamantelor – CR şi NA, precum şi martorul pârâţilor D., numita SV, declaraţiile fiind consemnate în scris, semnate şi ataşate la dosar  (f.145-150 ).

La cererea instanţei s-au depus la dosar  la data de 04 noiembrie 2011 de către Primăria oraşului Sinaia relaţii privind plângerea penală formulată împotriva reclamantelor (f.164-166).

La data de 09 noiembrie 2011 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcţii – ing. MI (f.167-178), iar la data de 17 noiembrie s-a depus la dosar raportul de expertiză topometrică – ing. PM (f.179-190).

La data de 17.11.2011 expertul parte AV numit de pârâţii D. a depus la dosar obiecţiuni la raportul de expertiză construcţii (f.191-204).

La data de 08.12.2011 reclamantele au depus la dosar obiecţiuni la rapoartele de expertiză întocmite în cauză (f.210- 218).

La data de 12 ianuarie 2012 s-au depus la dosar relaţiile solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia privind plângerea penală formulată împotriva reclamantelor, precum şi un set de înscrisuri (f.239-271).

La termenul de judecată din 12.01.2012 instanţa a dispus ca experţii desemnaţi să răspundă obiecţiunilor formulate de părţi (f.1-2, vol. II).

La termenul de judecată din 23.02.2012  ( f 24-25- vol.II) s-a dispus conexarea, la cauza de faţă, a dosarului nr. 2405/310/2011, pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, apreciind că există strânsă legătură între ele , în raport de disp. art. 164 Cod pr. civilă.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 17.11.2011 sub nr. de dosar 2405/310/2011, reclamantele DC si DV au solicitat in contradictoriu cu pârâţii DS si DM să se dispună :

-partajarea imobilelor construcţii C1-locuinţă si C2 - garaj , existente pe terenul situat in or. Sinaia , str. Furnica, nr. 5;

- atribuirea in natură  către reclamante a construcţiei C2-garaj.

In motivarea acestei acţiuni s-a arătat că părţile sunt coproprietare ale construcţiilor anexă sus-menţionate, iar garajul a fost edificat in anul 1944 de către tatăl reclamantei DC si folosit exclusiv de acesta până la preluarea de către stat in anul 1950, iar ulterior restituirii de către reclamantă. S-a mai arătat si că terenul curte a fost deţinut in stare de coproprietate indiviză , iar construcţiile ulterior edificate pe acesta, chiar si de catre unul din coproprietari (tatăl reclamantei ) au devenit , in puterea accesiunii imobiliare artificiale, operată ope legis cf. art. 489-494 vechiul Cod civil - coproprietatea părţilor.

La acelaşi termen de judecată din 23 februarie 2012 a fost desemnat expert constructor - specialitatea arhitectură RV pentru efectuarea lucrării de specialitate (f.24).

La data de 28.02.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză topometrică – rectificare (f.28-30, vol. II).

La cererea instanţei, la data de 15.05.2012 reclamantele au depus la dosar o precizare a acţiunii conexate (f 48 - vol.II), prin care au arătat că înţeleg să solicite partajarea numai a construcţiilor anexă, faţă de casa de locuit, anume C 1 – locuinţă şi C 2 – garaj, existente la adresa din Sinaia, str. F., nr.5.

În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că pe terenul deţinut în coproprietate cu pârâţii din Sinaia, str. F., nr.5, există edificate trei construcţii şi anume casa de locuit – care este partajată şi alte două anexe, anume C 1 – locuinţă şi C 2 garaj deţinute în coproprietate.

De asemenea, reclamantele au mai arătat că nu solicită partajarea terenului.

La termenul de judecată din data de 31 mai 2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcţii, specialitatea arhitectură – arh. RV (f.55-120, vol. II), iar instanţa a lua act de precizarea acţiunii formulată de reclamante în sensul că solicită partajarea numai a construcţiilor anexă C 1 şi C 2, şi au fost suplimentate obiectivele raportului de expertiză construcţii (f.121).

La data de 16.07.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcţii – suplimentare (f.128-135).

La data de 17.07.2012 reclamanta DC a depus la dosar note de şedinţă (f.127, vol. II), prin care a arătat că reclamanta DV a decedat, rămânând singura moştenitoare a bunului litigios . În acest sens s-au depus la dosar certificatul de moştenitor legal şi testamentar nr.22/2012 şi actul de partaj voluntar autentificat sub nr.236/2012 (f.136-139).

La termenul de judecată din 20 septembrie 2012 reprezentantul pârâtului OCPI Prahova a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de dispoziţiile art.501 din Legea nr.7/1996, iar instanţa a admis excepţia şi a dispus scoaterea acestui pârât din cauză (f.161-162).

La data de 01.11.2012 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcţii – suplimentare (f.166- 183).

La termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2013 pârâţii au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză (f.189-191), iar reclamanta a formulat notă precizatoare (f.192), prin care a arătat că prin acţiunea conexată a solicitat partajarea în natură numai a celor două construcţii edificate pe terenul proprietate comună cu a pârâţilor şi asupra cărora a dobândit un drept de coproprietate ca efect al accesiunii imobiliare artificiale.

Reclamanta a mai depus la data de 22.11.2012 o notă precizatoare  (f 192-vol.II) prin care - lămurind voinţa procesuală exprimată prin actul procedural al acţiunii introductive - a învederat că a înţeles să investească instanţa si cu un capăt de cerere privind constatarea operării de drept a accesiunii imobiliare artificiale , altfel spus, al dobândirii coproprietăţii prin această modalitate originară.

La termenul de judecată din 6 decembrie 2012 reclamanta a formulat notă de şedinţă (f.195) prin care a solicitat respingerea obiecţiunilor formulate de pârâţi ca fiind nefondate, stabilirea diferenţei de taxă de timbru datorată pentru partaj şi pentru capătul de cerere privind constatarea coproprietăţii pe cele două construcţii.

Tot la acest termen de judecată pârâţii D. au formulat note scrise (f 197-199) şi obiecţiuni la raportul de expertiză construcţii (f.200-202).

Prin notele de şedinţă pârâţii au invocat excepţia tardivităţii cererii modificatoare denumită „precizatoare”, precum şi excepţia netimbrării capătului de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al accesiunii asupra imobilelor.

La data de 28.02.2013 s-a depus la dosar raportul de expertiză construcţii – suplimentare (f.219-228).

La termenul de judecată din 28.03.2013 reclamanta a depus la dosar note de şedinţă (f.231), prin care a formulat obiecţiuni la răspunsul expertului privind faptul că garajul nu are instalaţie electrică însă a fost evaluat luându-se în considerare că ar avea, iar pârâţii au formulat note de şedinţă (f.283), prin care au învederat că prin expertiza refacere expertul a făcut greşeli de calcul la evaluarea construcţiei, iar la garaj nu s-a aplicat coeficient de uzură, acesta neavând instalaţie electrică.

În acest sens, instanţa a dispus amânarea cauzei pentru ca expertul constructor să refacă erorile de calcul, cu menţiunea că garajul nu are instalaţie electrică şi să procedeze la verificarea tuturor calculelor.

La data de 18.04.2013 expertul constructor a răspuns la obiecţiunile formulate de părţi şi a depus la dosar raportul de expertiză – suplimentare, cu anexa 1 corectată (f.236-237).

La termenul de judecată din 16 mai 2013 instanţa a dispus ascultarea expertului constructor – arh. RV (f.246-247) şi a stabilit în sarcina reclamantei completarea taxei judiciare de timbru de 1.355,39 lei şi 8 lei timbru judiciar.

La data de 06.06.2013 reclamanta a făcut dovada completării taxei judiciare de timbru de 1.356 lei şi 8 lei timbru judiciar (f.253-254).

La termenul de judecată din 20 iunie 2013 instanţa a luat act că reclamanta a completat taxa de timbru şi a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii invocată de către pârâţi , a dispus unirea cu fondul cauzei a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii privind partajul construcţiilor, excepţie invocată de către pârâţi şi a încuviinţat părţilor probele cu înscrisuri şi interogatorii reciproce (f.258-259).

La termenul de judecată din 16.07.2013 instanţa a administrat proba cu interogatoriile părţilor, răspunsurile fiind consemnate şi ataşate la dosar (f.263-268), şi a încuviinţat proba testimonială cu câte un martor pentru fiecare parte (f.269).

La termenul de judecată din 03 octombrie 2013 instanţa a dispus audierea martorului propus de reclamantă, numitul TG, declaraţia fiind consemnată în scris, semnată şi ataşată la dosar (f.270-271), iar apărătorul pârâţilor a precizat că nu mai insistă în audierea martorului încuviinţat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Instanţa, luând în examinare mai întâi, conform art. 137 alin. 1 Cod proc. civilă - excepţia inadmisibilităţii acţiunii - invocată de pârâţi ( care a fost unită cu fondul cauzei)  - constată că este neîntemeiată şi va  fi respinsă ca atare.

Pârâţii motivează excepţia sub două aspecte :

- referitor la acţiunea conexată având ca obiect partajarea construcţiilor - se susţine că reclamanta nu dovedeşte niciun drept asupra acestora, nu deţine asupra lor niciun titlu valabil, construcţiile anexa si garajul fiind proprietatea exclusiva a paratilor, care sunt intabulaţi astfel.

- referitor la capătul de cerere in rectificare carte funciară - pârâţii au preluat si şi-au însuşit motivarea invocată anterior de OCPI Prahova, in sensul că această acţiune este inadmisibilă, întrucât nu există o hotărâre irevocabilă.

Instanţa constată, faţă de aceste motivări că, de fapt, sunt invocate apărări care antamează fondul cauzei şi care vor fi examinate aşadar, în consecinţă.

Pe fondul acţiunii introductive, cu privire la primul capăt de cerere, se reţin următoarele :

Reclamanta DC este proprietara imobilului construcţie situat în or. Sinaia, str. F., nr.5, etaj II, jud. Prahova si teren aferent in suprafaţa de 169,75 mp - aşa cum reiese din Sentinţa civilă nr.219/1998 a Judecătoriei Sinaia şi procesul verbal de punere în posesie din 18.05.1998 întocmit de executor judecătoresc ( f 6,8). Prin Încheierea data in şedinţa Camerei de Consiliu din 28.02.2012 ( f 52-53-vol.II) a fost admisa cererea de lămurire a dispozitivului Sentinţei civile sus-menţionate in sensul ca suprafaţa de teren restituita reclamantei si mamei sale DV este compusa din suprafaţa de  169,75 mp indiviz din 890 mp si suprafaţa de 77,78 mp indiviza din terenul de sub construcţia existenta la adresa din Sinaia , str. F. , nr. 5.

Prezenta acţiune a fost promovata pe rolul instanţei de către reclamanta DC si de către mama sa DV ( decedata pe parcursul procesului). Din certificatul de moştenitor legal şi testamentar nr.22/2012 şi actul de partaj voluntar autentificat sub nr.236/2012 la BNP Nica Adriana – Bucureşti (f.136-139) rezulta ca reclamanta a rămas singura moştenitoare a bunului litigios.

Paratii DS si DM sunt proprietarii imobilului situat in or. Sinaia , str. F. , nr. 5 , jud. Prahova compus din teren in suprafaţa de 659,75 mp indiviz din suprafaţa totala de 828 mp , parterul , etajul I si mansarda casei de locuit „Liliana” , precum si construcţiile anexa situate pe acesta – astfel cum rezulta din Decizia nr. 59/05.04.2006 a Curţii de Apel Ploieşti ( f 251-253-vol.I) – definitiva si rămasa irevocabila prin Decizia nr. 7640/02.12.2008 a ICCJ ( f 254-258-vol.I) si din procesul verbal de punere in posesie nr. 10148/23.07.2009 încheiat cu Consiliul Judeţean Prahova ( f 259-vol). 

Prin acţiunea introductiva reclamanta a solicitat – ca prim capăt de cerere - obligarea pârâţilor la plata sumei de 34.720 lei, reactualizată, reprezentând cota de 2/3 din contravaloarea reparaţiei acoperişului pentru imobilul situat în oraşul Sinaia, str. F., nr.5, jud. Prahova.

S-a arătat  ca, datorită faptului că etajul II din imobilul construcţie care revenea reclamantei, a fost închiriat, l-a preluat în anul 2010 într-o stare avansată de degradare, acoperişul era distrus riscând să cadă, astfel că au fost informaţi pârâţii D. asupra necesităţii efectuării de reparaţii care au costat 34.720 lei. Se solicită de la pârâţi aşadar, cota parte de 2/3 din aceste cheltuieli, aceştia fiind coproprietari ai construcţiei, la fel ca si reclamanta.

Această pretenţie a reclamantei este neîntemeiata pentru următoarele considerente:

- sub un prim aspect, se retine ca paratii nu au fost informaţi (notificaţi) de către reclamanta despre intenţia sa de a efectua respectivele lucrări la acoperişul imobilului deţinut in coproprietate de parti. Martorul ascultat in acest sens la cererea reclamantei ( numitul CR) a declarat  (f 145-1146-vol.I) ca a depus scrisoarea acesteia adresata paraţilor in cutia poştala a locuinţei lor din Bucureşti , str. E. , nr. , sector  – ori paraţii locuiesc la o alta adresa , respectiv str. I , nr.  , astfel cum dovedesc cu actele de identitate ( f  19,197-vol.I).

- reclamantei-făptuitoare DC i s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii in valoare de 500 lei prin Ordonanţa nr. 793/P/2011 din 21.12.2011 a Parchetului de pe langa Judecătoria Sinaia pentru fapta prev. de art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1191 rep. , dispunându-se neînceperea urmăririi penale - deoarece faptei ii lipseşte in concret gradul de pericol social al unei infracţiuni. S-a reţinut aşadar in sarcina reclamantei savarsirea unei acţiuni ilicite ( chiar daca nu a fost considerata a fi infracţiune) si anume ca in perioada iulie-octombrie 2010 a executat lucrări de renovare la imobilul situat in or. Sinaia , str. F. , nr. 5 – fara a deţine autorizaţie de construire pentru imobilul monument istoric – Casa I.D. înscris in lista monumentelor istorice la poziţia 760, având codul PH-II-M-B-116676. Intr-o atare situaţie, reclamanta in calitatea sa de autoare a unei acţiuni ilicite nu poate pretinde altor persoane ( in speţă, pârâţilor) să o despăgubească pentru cheltuielile ocazionate de realizarea respectivei fapte.

  - prin expertiza construcţii – specialitate arhitectura întocmita in cauza de expert RV (f. 60- 75 - vol. II) s-a concluzionat ca operaţiunile realizate la acoperişul imobilului sunt incomplete si precar efectuate ( mana de lucru necalificata, materiale de calitate îndoielnica, fara certificat de garanţie sau conformitate) - ceea ce face ca aceasta clădire sa nu se ridice la standardele de performanta si conforme cu exigentele funcţionale. Mai mult, aceste operaţiuni nu respectă prevederile legale in materia protejării imobilelor monumente istorice, deoarece trebuiau făcute cu mana de lucru specializata, pe baza unui proiect tehnic efectuat de un specialist acreditat pentru întocmirea respectivei documentaţii ; materialele trebuiau sa fie însoţite de acte ce atesta calitatea si garanţia lucrării. Lucrările trebuiau trecute in cartea tehnica a clădirii si efectuate in urma obţinerii autorizaţiei de construire si a avizului de la Comisia de patrimoniu.

- s-a mai concluzionat de către expert si că anumite operaţiuni efectuate la acoperiş si la garaj sunt realizate de aşa manieră încât duc la deprecierea vizuală a imobilului, contrastează grotesc faţă de imaginea de ansamblu a clădirii monument istoric si deci o dezavantajează atât din punct de vedere arhitectural cât si structural. 

-un alt argument pentru netemeinicia pretenţiei reclamantei este si faptul ca evaluarea costurilor materialelor folosite si a manoperei pentru montarea acoperişului este in suma de 26.869,68 lei , ori contravaloarea deteriorării acoperişului iniţial a faţadei imobilului , precum si a garajului , care urmează a fi refăcute cu respectarea dispoziţiilor legale privind imobilele monument istoric este intr-un cuantum cu mult mai mare si anume  de 32.949,83 lei. In aceasta situaţie  nu se poate aprecia in niciun caz ca prin efectuarea de către reclamanta a operaţiunilor identificate ca atare in cuprinsul expertizei s-ar fi adus vreun spor de valoare imobilului, ci dimpotrivă, in prezent, sunt necesare cheltuieli importante pentru refacerea in condiţii legale.

- s-a susţinut  ca lucrările efectuate erau necesare, ele reclamând urgenta prin excelenta, asa incat nu s-ar putea aprecia post factum asupra calităţii , nefiind eventuale lucrări voluptorii. Susţinerile nu pot fi considerate ca întemeiate , in condiţiile in care  nu se poate pretinde paratilor sa suporte si ei o cota din cheltuielile efectuate de catre reclamanta, care dealtfel a fost si sancţionata de catre Parchet  pentru efectuarea lucrărilor fara a deţine autorizaţie de construire pentru imobilul monument istoric ( astfel cum s-a arătat si anterior). Pretinsa urgenta nu justifica realizarea lucrărilor fara a fi întrunite cerinţele legale, iar pe de alta parte nu poate fi vorba nici despre incidenta in cauza a principiului prevenirii imbogatirii fara just temei , din moment ce in prezent sunt necesare cheltuieli in suma mult mai mare ( anume 32.949,83 lei) pentru refacerea cu respectarea dispoziţiilor legale privind imobilele monument istoric – decat suma reţinută ca fiind costul lucrărilor efectuate de reclamanta ( 26.869,48 lei).

Cât priveşte acţiunea civilă conexată - reclamanta a formulat la data de 15.05.2012 - precizare ( f 48 - vol. II) prin care a arătat că solicită partajarea numai a construcţiilor anexă faţă de casa de locuit , anume : C1 - locuinţă si C2 - garaj , existente la adresa din Sinaia , str. F., nr. 5. In  mod expres reclamanta a precizat că nu doreşte partajarea terenului. Relativ la regimul juridic al construcţiilor supuse împărţelii, întrucât  sunt realizate pe terenul deţinut in coproprietate de catre părţi, in puterea principiului accesiunii imobiliare artificiale, urmează că acestea să dobândească regim juridic existent in privinţa terenului , anume al coproprietăţii temporare. 

Reclamanta a mai depus la data de 22.11.2012 o notă precizatoare  (f 192-vol.II) prin care - lămurind voinţa procesuală exprimată prin actul procedural al acţiunii introductive - a învederat că a înţeles să investească instanţa si cu un capăt de cerere privind constatarea operării de drept a accesiunii imobiliare artificiale , altfel spus, al dobândirii coproprietăţii prin această modalitate originară.

Pârâţii au invocat excepţia tardivităţii cu privire la cererea reclamantei de constatare a dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială, considerând că instanţa nu poate fi investită cu un nou capăt de cerere după prima zi de înfăţişare. Au mai arătat si că, din cererea precizatoare formulată de către reclamantă pe parcursul procesului, se constată că este de fapt o modificare a acţiunii introductive.

 Instanţa, faţă de această excepţie a tardivităţii invocată în cauză de către pârâţi a constatat - sub un prim aspect, că respectiva cerere a reclamantei de constatare a dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială a fost formulată chiar prin acţiunea conexată – dosar nr.2485/310/2011, iar ulterior prin cererea denumită cerere precizatoare (vol.2), reclamanta şi-a lămurit voinţa procesuală si nu a modificat acţiunea.

Pe de altă parte, în raport de disp.art.6377 vechiul Cod proc.civilă,  fiind in cadrul unui partaj in acţiunea conexată, chiar şi dacă ar fi fost formulată cererea  după pronunţarea Încheierii de Admitere în Principiu, si s-ar fi constatat că sunt omise anumite bunuri supuse împărţelii, o astfel de cerere ar fi fost încuviinţată.

Pentru toate aceste considerente s-a apreciat excepţia tardivităţii invocată de către pârâţi ca fiind neîntemeiată şi a fost respinsă ca atare ( f 258-259- vol. II).

Pe fondul acţiunii civile conexate  se reţine netemeinicia acesteia pentru următoarele considerente :

 - reclamantei DC i-a fost restituit imobilul situat în or. Sinaia, str. F., nr.5,compus din : etaj II si teren aferent in suprafaţa de 169,75 mp - aşa cum reiese din Sentinţa civilă nr.219/1998 a Judecătoriei Sinaia şi procesul verbal de punere în posesie din 18.05.1998 întocmit de executor judecătoresc( f 6,8). Prin Încheierea data in şedinţa Camerei de Consiliu din 28.02.2012 ( f 52-53-vol.II) a fost admisa cererea de lămurire a dispozitivului Sentinţei civile sus-menţionate in sensul ca suprafaţa de teren restituita reclamantei si mamei sale DV este compusa din suprafaţa de  169,75 mp indiviz din 890 mp si suprafaţa de 77,78 mp indiviza din terenul de sub construcţia existenta la adresa din Sinaia , str. F. , nr. 5. Atât in  Sentinţa civilă sus-menţionată cât si in Încheierea din 28.02.2012 se reţine că restituirea terenului revendicat se face potrivit concluziilor expertizei ing. NN ; in acest sens este de observat că expertul concluzionează in cuprinsul lucrării sale ( f 10 - vol.I) că suprafaţa terenului aferent etajului II din suprafaţa curţii este 169,75 mp. 

În aceste condiţii, rezultă cu certitudine că suprafaţa de 169,75 mp teren este aferentă exclusiv etajului II al imobilului - clădire principală, neputând fi aşadar considerată ca fiind aferentă vreunei alte construcţii existente pe suprafaţa întregii curţi.

- paraţilor DS si DM li s-a restituit imobilul situat in or. Sinaia , str. F. , nr. 5 , jud. Prahova compus din teren in suprafaţa de 659,75 mp indiviz din suprafaţa totala de 828 mp , parterul , etajul I si mansarda casei de locuit „Liliana” , precum si construcţiile anexa situate pe acesta.

Astfel cum rezulta din Decizia civilă nr. 59/05.04.2006 a Curţii de Apel Ploieşti ( f 251-253-vol.I) – rămasa irevocabila prin Decizia nr. 7640/02.12.2008 a ICCJ ( f 254-258-vol.I) si din procesul verbal de punere in posesie nr. 10148/23.07.2009 încheiat cu Consiliul Judeţean Prahova ( f 259-vol) - pârâţilor le-a fost restituit in natură întreg imobilul situat la adresa sus-menţionat  - in mod cert si necontestat, mai puţin partea din acesta care fusese anterior restituită reclamantei DC prin Sentinţa civilă nr.219/1998 a Judecătoriei Sinaia ( anume: etaj II si teren in suprafaţa de  169,75 mp indiviz din 890 mp si suprafaţa de 77,78 mp indiviza din terenul de sub construcţia existenta) .

In procesul ce a făcut obiectul dosarului in care s-a pronunţat Decizia nr. 59/05.04.2006 a Curţii de Apel Ploieşti reclamanta din cauza de faţă  ( Dumitrescu Corina Lucia) a figurat ca parte litigantă, in calitate de pârâtă. Aşa fiind, in virtutea principiului relativităţii lucrului judecat, hotărârea produce efecte faţă de ea ( ca dealtfel faţă de toate părţile din acel proces), fiindu-i opozabilă. Ca atare, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces ( anume in cel de faţă), care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.

În relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut,  însemnând că, ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu şi succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat. În ideea asigurării stabilităţii raporturilor juridice,  o chestiune litigioasă odată tranşată de instanţă  nu mai poate fi adusă înaintea judecăţii, iar pe de altă parte , ceea ce a stabilit o primă instanţă nu poate fi contrazis prin hotărârea unei instanţe ulterioare. In acest sens s-a pronunţat in numeroase rânduri Înalta Curte de Casaţie si Justiţie.

În consecinţa, reclamanta DC nu poate să pretindă în  litigiul de faţă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte  în litigiul anterior, referitor la regimul juridic al imobilului restituit paraţilor DS si DM ( imobil in care se includ si construcţiile anexa care fac obiectul prezentei acţiuni conexate), pentru că aceasta ar însemna încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a hotărârii irevocabile sus-menţionate ( Decizia civilă nr. 59/05.04.2006 a Curţii de Apel Ploieşti).

Reclamanta susţine in mod neîntemeiat ca era necesara emiterea unui act prin care sa fi operat retrocedarea proprietatii către parati, eventual dispoziţie in baza Legii nr. 10/2001, fapt nerealizat in cauza. In speta insa, emiterea unui astfel de act nu se impune, întrucât Prin Decizia nr. 59/2006 a Curtii de Apel Ploiesti s-a dispus obligarea Consiliului Judeţean Prahova la restituirea către paraţi a imobilului din Sinaia , str. F. , nr. 5 – iar instituţia sus-menţionata s-a conformat întocmai, procedând la predarea efectiva realizata prin procesul verbal de punere in posesie nr. 10148/23.07.2009.

Acţiunea conexata precizata având ca obiect partajarea construcţiilor anexa  - este in concluzie netemeinica – in raport de argumentele expuse anterior – întrucât partile nu deţin respectivele construcţii in coproprietate , acestea fiind proprietatea exclusiva a paraţilor, neputând face obiectul partajării lor cu reclamanta .

Nu poate fi reţinuta susţinerea reclamantei referitoare la operarea de drept a accesiunii imobiliare artificiale raportat la disp. art. 492 vechiul Cod civil ( cu referire la construcţiile anexa si terenul aferent acestora), deoarece ea deţine in indiviziune terenul de sub construcţia principala si suprafaţa de 169,75 mp care este aferenta exclusiv etajului II al respectivei clădiri. 

Desemenea neîntemeiat este si capătul de cerere referitor la rectificarea încheierii de carte funciară nr.29923/28.05.2010 privind construcţia C 2 garaj în suprafaţă de 45 mp., despre care reclamanta a pretins ca a fost înscrisă din eroare pentru pârâţii D.. Paraţii sunt insa, aşa cum s-a arătat anterior, proprietari in exclusivitate asupra acestei construcţii, asa incat intabularea dreptului lor s-a facut in mod corect si nu se justifica rectificarea înscrierii. Pe de alta parte, conform disp. art. 33 alin. 1 teza I din Legea nr. 7/1996  înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile.

 In baza art. 274 Cod pr. civilă va fi obligată reclamanta să plătească pârâţilor cheltuieli de judecată in sumă de 3.480 lei reprezentând onorarii de avocat si expert, justificate cu înscrisurile existente la dosar ( f 55,284,285-vol.II).

Domenii speta

Spete similare