Repararea prejudiciului moral

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr.2905/329/2012 din data de 22 octombrie 2012 reclamanta Z. E., a chemat în judecată pe pârâta D. M., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa aceasta să fie obligată să-i achite suma de 5.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale produse prin lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, odată cu pensionarea sa s-a stabilit împreună cu soţul în comuna S., judeţul Teleorman, fiind consăteancă şi prietenă cu pârâta.

La data de 26 iulie 2012 a mers împreună cu pârâta la Bucureşti, să facă unele cumpărături,  pentru pomenirea fiului său şi pârâta a invitat-o să doarmă la fiica sa, împreună cu ea, motivând că îi este urât să doarmă singură.

Peste o săptămână, la data de 2 august 2012, pârâta s-a dus la târgul săptămânal din comuna S., a abordat-o pe o altă prietenă a reclamantei, respectiv pe numita C. F., şi a început să facă afirmaţii calomnioase la adresa reclamantei, pe un ton ridicat, care au fost auzite de multe persoane aflate la târg. A drăcuit-o şi a acuzat-o că i-a furat banii,  ca să facă cumpărături la Bucureşti.

La data de 16 august 2012, când s-a dus la târgul săptămânal, pârâta, fără să o întrebe absolut nimic pe reclamantă, a început să strige în târg că a luat-o să doarmă de milă la fiica ei, că i-a furat banii din portofel, ca să facă cumpărături pentru pomenirea fiului său şi a făcut-o şi curvă. Aceste insulte şi calomnii au fost auzite de toată lumea prezentă la târg.

Pe ea au durut-o foarte mult aceste afirmaţii, nefiind adevărate. Urmare acestor evenimente, are reproşuri din partea soţului său,  care îi spune că probabil ştie pârâta ceva de o face curvă. Totodată, mulţi consăteni o opresc pe stradă şi-i amintesc de ruşinea suferită, iar acest lucru o afectează moral foarte mult. Şi celălalt fiu al său care locuieşte în Bucureşti, a aflat de incidentele respective şi-i este foarte ruşine de acesta.

Ea, reclamanta, are probleme medicale la inimă şi i s-a recomandat să nu aibă şocuri, însă afirmaţiile făcute de pârâtă au fost şocante şi i-au cauzat insomnii.

Este o persoană respectabilă, având o viaţă de familie liniştită, şi niciodată nu şi-a imaginat că va trece prin asemenea ruşine. Impactul acestor afirmaţii calomnioase este foarte puternic în comunitatea locală, întrucât oamenii de la ţară se cunosc toţi între ei, iar respectul pentru valorile morale este mult mai dezvoltat decât la oraş şi acuzaţiile de asemenea natură sunt percepute cu o gravitate mult mai mare decât în mediul urban.

Precizează că a formulat şi plângere penală pentru insultă şi calomnie, fără să cunoască faptul că aceste fapte nu mai sunt prevăzute de legea penală, iar poliţia a îndrumat-o să se adreseze instanţei civile pentru repararea prejudiciului cauzat de afirmaţiile calomnioase ale pârâtei.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar copii conforme cu originalul de pe: cartea sa de identitate,  adresa nr.380813/10.09.2012 emisă reclamantei de către Secţia de Poliţie nr.7 Crîngu, a solicitat chemarea pârâtei la interogatoriu(filele 21-22) şi audierea martorilor L. A. şi R. Gh..

În cauză, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii civile ca  nefondată, arătând că afirmaţiile reclamantei din conţinutul cererii de chemare în judecată sunt lipsite de adevăr şi nu corespund realităţii.

Între ea şi reclamantă a existat o relaţie foarte strânsă de prietenie, ele vizitându-se reciproc, ajutându-se la treburi gospodăreşti, sărbătorindu-şi zilele de naştere, onomastice sau trecerea dintre ani,  împreună.

Aceste relaţii au fost foarte bune până în vara anului 2012, în luna iulie, când în virtutea acestor relaţii excelente de prietenie, au mers împreună la Bucureşti pentru ca reclamanta să îşi rezolve anumite probleme. Pentru că aceasta nu avea unde să rămână peste noapte,  au mers împreună şi au dormit la fiica pârâtei.

Pe durata acestei vizite la Bucureşti, reclamanta a cheltuit pentru cumpărături şi transport bani de la pârâtă şi fiica acesteia, reclamanta luându-i portofelul în care erau banii şi cartea de identitate. În momentul în care s-au întors împreună, în localitatea lor de domiciliu,  i-a cerut reclamantei să îi restituie banii folosiţi şi cartea de identitate a soţului său, aceasta nefăcând acest lucru, mai mult cartea de identitate i-a restituit-o în ziua referendum-ului organizat în ţara noastră.

Ea nu a făcut niciun fel de acuzaţii calomnioase la adresa reclamantei, din cele prezentate în conţinutul cererii de chemare în judecată, dar a spus că aceasta are să-i dea o anumită sumă de bani şi că a luat cartea de identitate a soţului său, lucruri  care corespund realităţii şi i-a reproşat faptul că a vorbit lucruri neadevărate legate de fiica sa şi de locuinţa acesteia, unde ea fusese găzduită.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a depus la dosar o caracterizare a familiei pârâtei,  din partea Parohiei S. şi a solicitat audierea martorilor B. T, N. Gh. şi C. L..

La termenul de judecată din 10 ianuarie 2013, instanţa, a considerat necesar a se audia şi martorul G. T.,  menţionat în depoziţia sa,  de martorul L. A..

Acţiunea este întemeiată.

Astfel, potrivit disp.art.1357 Noul Cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să-l repare”, iar „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiţii şi anume: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între acestea şi existenţa vinovăţiei celui care a determinat prejudiciul.

Coroborând susţinerile reclamantei cu depoziţiile martorilor L. A.(fila 23), B. T.(fila 24) şi R. Gh.(fila39), instanţa reţine că în vara anului 2012, într-o zi de joi a săptămânii, în timp ce aceasta se afla în târgul săptămânal din comuna S., judeţul Teleorman, pârâta i-a adresat insulte şi cuvinte indecente şi calomnioase, acuzând-o că i-ar fi furat bani din portofel,  când cele două au dormit la fiica pârâtei, la Bucureşti, că ar fi ţinut-o cu mâncare, că în urmă cu ceva timp reclamanta ar fi fost pe tren cu nişte bărbaţi şi ar fi avut relaţii intime cu aceştia, adresându-i şi cuvântul „curvă”. Aşa cum a declarat martorul L. A., se oprise lumea în loc privindu-le pe cele două şi acelaşi martor a declarat că,  ulterior incidentului,  reclamanta s-a plâns soţiei lui despre faptul că jignirile ce i-au fost aduse de către pârâtă au afectat-o. Şi martorul R. Gh. a auzit expresiile adresate reclamantei de către pârâtă, arătând în plus că pârâta i-a mai adresat acesteia şi alte „vorbe grele” pe care nu le poate reproduce, târgul fiind plin de lume şi unii cetăţeni se opriseră să vadă ce se întâmplă între cele două părţi. La aceste acuzaţii reclamanta nu a răspuns.

Faţă de această situaţie de fapt,  instanţa reţine că pârâta, prin afirmaţiile sale adresate reclamantei,  în public, a adus atingere şi a lezat cinstea, onoarea, demnitatea şi reputaţia acesteia, creând o imagine nefavorabilă reclamantei, prin cuvintele insultătoare aduse acesteia, prejudiciul moral având repercursiuni asupra situaţiei sociale a reclamantei care este căsătorită de foarte mulţi ani, este bolnavă, suferind în urmă cu circa 3 ani o intervenţie la inimă, având deja o sănătate precară şi datorită faptului că un fiu al său a decedat.

Totodată, instanţa trebuie să ia în considerare ca pretenţia civilă solicitată să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a reclamantei, cuantumul despăgubirilor trebuind stabilit în raport de criteriul duratei şi menţinerii consecinţelor vătămării şi cel al echităţii.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că cererea reclamantei pentru daune morale este într-adevăr justificată, însă nu în cuantumul solicitat, apreciind că suma de 1200 lei despăgubiri civile este echitabilă, astfel încât, în temeiul disp.art. 1357 Noul Cod civil, va admite acţiunea şi va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.200 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale produse prin lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei reclamantei.

Faţă de probele administrate la care instanţa a făcut referire mai sus, apărarea pârâtei urmează a fi înlăturată ca nefondată, cu probele propuse aceasta nefăcând dovada contrară a susţinerilor reclamantei din acţiune. Dacă aceasta ar fi avut eventual de lămurit anumite neînţelegeri cu reclamanta, având în vedere şi gradul de prietenie dintre ele, avea posibilitatea să discute cu reclamanta în mod civilizat şi nu să recurgă la afirmaţiile făcute către aceasta în târgul săptămânal.

Conform disp.art.274 Cod procedură civilă instanţa va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei şi suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare