Partaj judiciar . stabilire paternitate

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr. 320/2003, reclamanta VA.M, domiciliată în comuna S, a chemat în judecată pe pârâtul OA.G, din comuna S, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună partajarea averii rămase după defunctul lor tată PA decedat în 2001.

Ulterior reclamanta şi-a completat acţiunea în sensul că pe lângă partajarea averii succesorale rămase de la defunctul lor tată a solicitat şi anularea certificatului de moştenitor nr. 24 autentificat în dosarul nr. 31/2001 prin care pârâtul OG a fost trecut ca unic moştenitor.

Pârâtul OG a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei care nu este descendenta defunctului PA.

Deşi certificatul de naştere al reclamantei depus de către aceasta la dosarul cauzei, rubricile „numele şi prenumele tatălui” nu sunt completate, reclamanta a anexat  o declaraţie notarială a două persoane care afirmă pe propria răspundere că au cunoştinţă de faptul că reclamanta este fiica defunctului său tată. Consideră că o asemenea probă nu poate fi avută în vedere de instanţă la stabilirea calităţii procesuale a reclamantei deoarece art. 53 – 61 Codul familiei instituie expres modalităţile în care poate fi stabilită filiaţia paternă.

La 18 octombrie 2002, pârâtul OG a declarat înscrisul sub semnătură privată intitulat „Testament” ca fals.

În baza art. 183 Cod procedură civilă, acest înscris a fost trimis Parchetului de pe lângă această instanţă pentru a se efectua cercetări în legătură cu săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri şi s-a dispus suspendarea cauzei.

La 14.03.2003, Parchetul de pe lângă această instanţă a comunicat instanţei, că prin Ordonanţa nr. 635/P/2002 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei VM pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 Cod penal şi a inculpaţilor OCF şi OCI, ambii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal şi aplicarea faţă de aceştia a sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii.

Pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză şi cu argumentele acolo expuse, această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 307/2003, a respins acţiunea de partaj pentru lipsa calităţii procesuale active, a anulat înscrisul intitulat „Testament” ca fals, a respins capătul de cerere privind anularea certificatului de moştenitor şi a obligat reclamanta la cheltuieli de judecată către pârât.

Apelul reclamantei, Tribunalul Teleorman, prin decizia civilă nr. 419/A/2003, l-a respins ca nefondat.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr. 1877/2006, a admis recursul reclamantei, a modificat decizia recurată, a admis apelul aceleiaşi reclamante, a desfiinţat în parte sentinţa apelată, a menţinut dispoziţia anulării înscrisului intitulat „Testament” ca fals şi a trimis cauza spre rejudecare pe fond, a acţiunii principale completate, la această instanţă.

A reţinut Curtea că, deşi prin cererea completatoare formulată la prima zi de înfăţişare de către reclamantă (cerere aflată la fila 17 din dosarul instanţei de fond), s-a solicitat şi stabilirea paternităţii reclamantei, instanţa de fond a respins acţiunea acesteia pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, aşadar neanalizând cererea de stabilire a paternităţii acesteia, care în caz de admitere, i-ar fi justificat calitatea procesuală activă necesară introducerii acţiunii de faţă.

De asemenea, şi instanţa de apel a considerat în mod nejustificat că cererea precizatoare a reclamantei nu ar fi de natură să investească instanţa şi cu judecarea cererii de stabilire a paternităţii, pe care nu ar fi cerut-o în mod expres.

Instanţa ar fi trebuit să se pronunţe în primul rând cu privire la cererea de stabilire a paternităţii şi apoi referitor la celelalte capete de cerere, care depindeau de soluţionarea primului capăt.

Prin întâmpinarea depusă la 15.02.2007, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune în sensul că potrivit art. 60 alin. 2 şi 3 Codul familiei, termenul de 1 an prevăzut de lege pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei curge, în speţă, de la data încetării convieţuirii ori de la data încetării prestării întreţinerii.

A invocat, de asemenea, pârâtul, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, aceasta nefăcând dovada calităţii sale de descendentă a defunctului PA.

Au fost depuse acte de stare civilă, reclamanta a administrat proba cu interogatoriul pârâtului, iar la solicitarea ambelor părţi au fost audiaţi martorii PI, BE, CI şi LIF. Faţă de caracterul excepţiei şi la solicitarea ambelor părţi, probele au fost administrate în susţinerea şi în apărare pe excepţia prescripţiei invocate.

Examinând excepţia invocată atât prin prisma textelor de lege incidente în cauză cât şi a mijloacelor de aprobă administrate, instanţa, prin încheierea din 03.05.2007, a găsit-o întemeiată pentru considerentele ce vor urma:

Astfel, potrivit art. 60 alin. 3 Codul familiei, când mama copilului a convieţuit cu pretinsul tată, termenul de prescripţie de 1 an pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei începe să curgă de la data încetării convieţuirii acestora, iar când pretinsul tată a prestat întreţinere copilului, termenul începe să se calculeze de la data încetării prestării întreţinerii.

Cum se poate lesne observa în speţă, legiuitorul a avut în vedere convieţuirea dintre mama copilului şi pretinsul tată şi nu dintre copil şi pretinsul tată.

Astfel, în speţă, faţă de împrejurarea că mama reclamantei a decedat anterior anului 1990, este firesc ca cel mai târziu de la acest moment să se calculeze termenul de 1 an de la încetarea convieţuirii dintre mama copilului şi pretinsul tată, în speţă acesta fiind cu mult depăşit faţă de data introducerii acţiunii – 26.02.2002.

În ce priveşte a doua ipoteză – aceea a prestării întreţinerii -, situaţia identificată în speţă o reprezintă regula în materia întreţinerii în sensul că în baza art. 86, 107 şi 94 Codul familiei, pretinsul tată ar fi fost ţinut să presteze întreţinere până la vârsta majoratului copilului.

În speţă, reclamanta nefăcând dovada unor situaţii speciale în care să fi fost îndreptăţită la întreţinere şi ulterior împlinirii vârstei majoratului („de a se fi aflat în nevoie”), şi în această ipoteză instanţa constată împlinit termenul de prescripţie.

Pentru a fi puse în discuţia contradictorie a părţilor celelalte capete de cerere şi excepţii invocate, a fixat termen la data de 24 mai 2007.

Reţinând, - cu argumente expuse anterior, - că reclamanta nu este îndreptăţită să solicite dezbaterea succesiunii defunctului PF.A, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Văzând soluţia pe care instanţa urmează să o pronunţe în cauză, precum şi dispoziţiile art.274 şi următoarele c.pr.civ., instanţa, prin SC480/2007, va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârât.

Termenul limită până la care trebuie efectuată publicarea este 06.08.2007, urmând ca la această dată să verificăm efectuarea operaţiunii.

Domenii speta

Spete similare