Acţiune posesorie în complângere-art. 674 C.civ.

Prin cererea înregistrată sub nr.802/339/2009, din 21.04.2009, contestatoarea S.C. „Dorex Tehnologic” SRL, cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu intimata  Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Zimnicea, cu sediul în Zimnicea, judeţ Teleorman, a formulat contestaţie la executare, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispun ă admiterea acesteia şi anularea adresei de înfiinţare a popririi emisă de intimată.

A solicitat şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, la data de 14.04.2009, a aflat de la PIRAEUS BANK – Sucursala Carol, unde deţine contul bancar, că intimata i-a poprit banii din contul bancar.

Contestatoarea a susţinut că ea are sediul în Bucureşti, sector 4, iar intimata a emis adresa de înfiinţare a popririi încălcând normele juridice imperative privitoare la competenţa teritorială; de asemenea a susţinut că intimata nu a respectat nici obligaţia legală de a-i comunica adresa  de înfiinţare a popririi.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Codului de procedură fiscală.

A anexat contestaţiei(în copie): încheierea nr.21699/23.03.2009 a Tribunalului Bucureşti şi certificat de înregistrare.

Intimata a formulat întâmpinare (filele 37 – 39), prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti.

În motivarea cererii,  intimata a arătat că, pentru recuperarea creanţei, în sumă totală de 302.204 lei  pe care S.C. „DOREX TEHNOLOGIC SRL o datorează bugetului consolidat al statului, Administraţia Finanţelor Publice  Zimnicea a procedat la executarea silită prin poprirea conturilor debitoarei, conform art.149 din O.G. 92/2003, comunicând adresa de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, nr.8679/02.04.2009 către Piraeus Bank  România S.A.

Intimata a arătat că motivele contestaţiei la executare sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit disp. art.33 alin.(1) din Codul de procedură fiscală, competenţa în aducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită, o are acel organ fiscal, stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit.

Conform disp. art.77 alin.(1) din acelaşi act normativ, modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare fiscală trebuie adusă la cunoştinţa organului fiscal competent din subordinea  A.N.A.F., în  termen de 30 de zile de la data procedurii acestora, prin completarea şi depunerea declaraţiei de menţiuni.

Intimata a mai arătat că, potrivit Ordinului Ministerului Economiei şi Finanţelor nr.419/2007, competenţa de administrare a comercianţilor care îşi modifică sediul social, revine, până la finalizarea procedurii de schimbare a sediului social şi a domiciliului fiscal, organului fiscal de la domiciliul fiscal, şi anume organului fiscal de la vechiul sediu social.

Contestatoarea, deşi şi-a schimbat sediul social şi a primit un nou certificat de înmatriculare de la ORC Bucureşti nu a depus la Administraţia Finanţelor Publice sector  4 Bucureşti formularul 050, astfel că aceasta apare în continuare în evidenţa  Administraţiei Finanţelor Publice Zimnicea, şi în această situaţie, a susţinut intimata,  nu a încălcat normele juridice privind competenţa teritorială.

Intimata a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor  art.149 alin.(11) cod pr. fiscală , organul de executare fiscală are obligaţia  de a comunica debitorului somaţia  şi titlul executoriu, nu şi adresa de înfiinţare a popririi.

În drept şi-a întemeiat cererea pe disp. art.115 cod pr.civ. şi actele normative invocate în cerere.

Contestatoarea a depus „concluzii scrise” prin care  a arătat  că intimata a încălcat normele juridice imperative privind competenţa teritorială, în raport de disp. art.33 alin.1, 136 alin.2 şi 33 alin.1 lit.c din codul de procedură fiscală.

A mai invocat şi încălcarea dispoziţiilor art.149 alin.5 din codul de procedură fiscală.

În dovedirea contestaţiei, contestatoarea a depus la dosar (în copie) certificat de înregistrare menţiuni, bon fiscal, încheierea nr.21699/23.03.2009 a Tribunalului Bucureşti şi adresă de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti.

Din oficiu, instanţa a solicitat intimatei să comunice dosarul de executare silită.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că S.C. „DOREX TEHNOLOGIC” SRL  datorează bugetului consolidat al statului suma de 302.204 lei.

Pentru recuperarea creanţei, Administraţia Finanţelor Publice Zimnicea a procedat la executarea silită prin poprirea conturilor bancare ale debitoarei, comunicând adresa de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, nr.8679/02.04.2009, către Piraeus Bank România S.A.

În ceea ce priveşte necompetenţa teritorială a intimatei în procedura executării silite asupra disponibilităţilor băneşti ale debitoarei, invocată de contestatoare, instanţa reţine că, potrivit disp. art.136 alin.(2) din codul de procedură fiscală, organele fiscale care administrează creanţele fiscale sunt abilitate să aducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze  procedura de executare silită iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială a organului fiscal, instanţa reţine că, potrivit disp. art.33 alin.(1) din acelaşi act normativ, pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau al mun. Bucureşti  stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă, în  condiţiile legii.

Instanţa mai reţine că, prin încheierea nr. 21699/23.03.2009 a Tribunalului Bucureşti,  s-a admis cererea S.C. „Dorex Tehnologic”SRL şi s-a dispus înregistrarea în  registrul comerţului a menţiunii de schimbare a sediului social din Zimnicea în Bucureşti, sector 4.

Pe de altă parte, deşi contestatoarea şi-a schimbat sediul social, instanţa reţine că, potrivit disp. art.77 alin.(1) din Codul de procedură fiscală, modificările ulterioare ale  datelor din declaraţia de înregistrare fiscală, respectiv a sediului social, trebuia adusă la cunoştinţă organului fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data procedurii acestora, prin completarea şi depunerea declaraţiei de menţiuni.

Prin Ordinul nr.419/8 iunie 2007 a M.E.F., s-a aprobat procedura de schimbare a sediului social în cazul comercianţilor al căror domiciliul fiscal coincide cu sediul social.

Potrivit art.3 din anexa 1 a ordinului, competenţa de administrare a comercianţilor care îşi modifică sediul social revine, până la finalizarea procedurii de schimbare a sediului social şi a domiciliului fiscal, organului fiscal de la domiciliul fiscal, şi anume organului fiscal de la vechiul sediu-social, iar, potrivit art.4 din acelaşi act normativ, instanţa mai reţine că,pentru modificarea domiciliului fiscal al noului sediu social, comerciantul depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială este  situat noul sediu social formularul 050 „cerere de  înregistrare a domiciliului al contribuabilului”,  însoţit de o serie de documente prevăzute de 0692/2003.

Conform disp. art.5, cererea se transmite, în maximum 3 zile lucrătoare de la înregistrare, prin  scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de către organul fiscal de la noul sediu social la organul fiscal în a cărui rază teritorială contribuabilul a avut ultimul domiciliu fiscal.

Cum contestatoarea nu a urmat procedura de schimbare a sediului social, prevăzută mai sus, până la finalizarea acesteia, conform disp. art.3 din anexa la ordinul 419/2007, competenţa de administrare revine intimatei.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că intimata este competentă teritorial în procedura executării silite.

În ceea ce priveşte nerespectarea de către intimată a obligaţiei de a comunica debitoarei – contestatoare adresa de înfiinţare a popririi, instanţa reţine că, potrivit disp. art.149 alin. (11) din Codul de  procedură fiscală, : „pentru stingerea creanţelor fiscale,, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturi bancare, prevederile alin.(5) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, odată cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, făcută debitorului potrivit art.44, o copie certificată de pe acest titlu va fi comunicată băncii la  care se află deschis contul debitorului. Despre această măsură va fi înştiinţat şi debitorul.”

Din acest text de lege rezultă că intimata avea obligaţia să comunice debitoarei-contestatoare somaţia şi titlul executoriu, nu însă şi adresa de înfiinţare a popririi, aşa cum aceasta şi-a motivat cererea.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază contestaţia la executare formulată de S.C. „Dorex Tehnologic” SRL  ca neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Va menţine, ca legale, actele de executare.

Domenii speta

Spete similare