Infractiuni

Dosar nr. 1202/828/2011

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TOPOLOVENI

SENTINŢA PENALĂ  Nr. 185/2011

Şedinţa publică de la 10 Octombrie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE: D. N. - judecător

GREFIER: I. B.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni fiind reprezentat prin

procuror R. D.

Pe rol se află judecarea cauzei penale privind pe inculpatul T. G.  L., trimis în

judecată prin rechizitoriul nr. 1049/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Topoloveni, pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 208 alin.1 Cod penal, art.

209 alin.1 lit.i) Cod penal, în cond. art. 41 alin.2 Cod penal, părţi civile R. I., C. M.,

C. I. A. şi G. E.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns inculpatul, as. de av. Fl.

P., în baza delegaţiei de substituire pe care o depune la dosar şi partea civilă R.I.,

lipsă fiind celelalte părţi civile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio, potrivit disp.

art. 304 alin.1 Cod proc. pen.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Inculpatul învederează că nu deţine actul de identitate, deşi a făcut demersuri

în acest sens şi depune la dosar copia certificatului de naştere.

Instanţa pune în discuţie regularitatea actului de sesizare.

Reprezentantul parchetului solicită să se constate regularitatea actului de

sesizare a instanţei.

Inculpatul prin apărător şi partea civilă R. I. achiesează la concluziile

formulate de reprezentantul parchetului.

În temeiul disp.art. 300 Cod proc. pen. instanţa constată regularitatea actului

de sesizare şi explică, pe scurt, inculpatului care sunt învinuirile ce i se aduc şi care sunt

drepturile pe care acesta le are în cursul procesului penal, precum şi cuantumul

pretenţiilor civile solicitate prin acţiunea civilă exercitată alăturat celei penale.

Totodată, în temeiul disp. art. 320 indice 1 Cod proc. pen., înainte de

începerea cercetării judecătoreşti, instanţa întreabă inculpatul dacă solicită ca

judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pentru

săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin.1 lit.i) Cod

penal, în cond. art. 41 alin.2 Cod penal.

Inculpatul precizează că recunoaşte săvârşirea faptei pentru care s-a dispus

punerea în mişcare a acţiunii penale, este de acord cu pretenţiile civile aşa cum au

fost formulate şi solicită ca judecată să se facă în baza probatoriului administrat în cursul

urmăririi penale, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea 202/2010, urmând a

se aplica în cauză dispoziţiile art.320 ind.1 Cod proc. penală, context în care nu solicită

administrarea altor probe.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a cererii formulate de

inculpat privind aplicarea în cauză a disp. art. 320 indice 1 Cod proc. pen., norme

procedurale ce reglementează procedura simplificată de derulare a cercetării

judecătoreşti.

Partea civilă R.I. lasă la aprecierea instanţei cu privire la cererea formulată de

inculpat.

În temeiul disp.art.320 ind.1 alin.3 Cod proc. penală, instanţa încuviinţează cererea

formulată de inculpat, în raport de poziţia adoptată de acesta şi modificările intervenite

prin Legea 202/2010, apreciind ca fiind incidente normele procedurale invocate,

având în vedere că inculpatul recunoaşte săvârşirea faptei reţinute şi îşi însuşeşte

materialul de urmărire penală, fără a solicita administrarea altor probe, context în

care procedează la audierea inculpatului, declaraţia acestuia fiind consemnată în

scris şi ataşată la dosarul cauzei.

Inculpatul prin apărător şi reprezentantul parchetului, având pe rând

cuvântul, precizează că nu au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă

cuvântul în dezbateri de fond, potrivit disp. art. 340 Cod proc. pen. 

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, expune situaţia de fapt, aşa cum a

fost reţinută în rechizitoriu, analizând actele şi lucrările dosarului şi, apreciind că din

probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada vinovăţiei inculpatului T.G.L.,

trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1049/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Topoloveni, pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 208 alin.1 Cod

penal, art. 209 alin.1 lit.i) Cod penal, în cond. art. 41 alin.2 Cod penal, pune

concluzii de condamnare a acestuia la o pedeapsă în condiţii neprivative de

libertate, în raport de atitudinea sinceră manifestată de inculpat şi împrejurarea că

acesta a solicitat să se facă aplicabile în cauză dispoziţiile art. 320 ind. 1 Cod proc.

pen. Totodată, solicită să fie obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către

stat, potrivit disp.art. 191 Cod proc. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei solicită să se dispună obligarea

inculpatului la plata despăgubirilor civile, aşa cum au fost formulate de părţile civile.

În temeiul disp. art. 88 Cod penal solicită să se deducă din pedeapsa ce se va

aplica inculpatului perioada reţinerii de 24 ore dispusă prin ordonanţa nr.

1049/29.11.2010.

Partea civilă R.I., având cuvântul, lasă la aprecierea instanţei modul de

soluţionare în ceea ce priveşte latura penală a cauzei.

Cu privire la latura civilă a cauzei solicită să fie obligat inculpatul la plata

despăgubirilor civile în cuantum de 2.500 lei.

Apărătorul inculpatului achiesează la concluziile formulate de reprezentantul

parchetului, solicitând ca la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului să

se aibă în vedere împrejurarea că acesta a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, nu

are antecedente penale şi a solicitat să se facă aplicabile în cauză disp. art.  320 ind.

1 Cod proc. pen..

Totodată, solicită a se avea în vedere circumstanţele reale şi personale ale

inculpatului, faptul că acesta are 7 clase, s-a prezentat în faţa instanţei de judecată, a

recunoscut săvârşirea faptei şi este de acord cu despăgubirile civile solicitate.

Ca modalitate de executare a pedepsei solicită condamnarea inculpatului la o

pedeapsă în condiţii neprivative de libertate pentru ca acesta să aibă posibilitatea să

realizeze venituri în vederea despăgubirii părţilor civile.

Solicită să fie obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat,

potrivit disp.art. 191 Cod proc. pen.

Inculpatul având ultimul cuvânt, cf. disp.art. 341 Cod proc. pen. recunoaşte şi regretă

săvârşirea faptei şi este de acord să achite despăgubirile în cuantumul solicitat de părţi.

INSTANŢA

Constată că prin rechizitoriul nr.1049/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Topoloveni s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea

în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T. G. L. pentru săvârşirea infracţiunii

de furt calificat prev. şi ped. de art.208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit.i) Cod

penal, în condiţiile art.41 alin.2 Cod penal.

În esenţă, în conţinutul actului de sesizare s-a reţinut că, în intervalul

20.09.2010 – 17.11.2010, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin efracţie

şi escaladare, inculpatul a sustras şi şi-a însuşit bani şi bunuri din locuinţele părţilor

vătămate R. I., C. M., C. I. A. şi G. E., producând astfel un prejudiciu în valoare de

circa 8000 lei, rămas nerecuperat.

În termen legal, părţile vătămate s-au constituit părţi civile în procesul penal,

solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile astfel: R. I. - suma de

2500 lei; C. M. - suma de 5100 lei, din care 4900 lei reprezintă suma sustrasă şi

diferenţa de 200 lei echivalentul bijuteriilor sustrase şi nerecuperate; C. I. A. - suma

de 1540 lei constând în contravaloarea bijuteriilor sustrase şi suma de 1040 lei

însuşită ilicit de inculpat; G. E. - suma de 510 lei reprezentând contravaloarea unui

telefon mobil, sustras şi rămas nerecuperat şi  suma de 230 lei însuşită de inculpat

în aceleaşi împrejurări, urmare a săvârşirii faptei în dauna sa (fila 13; filele 7,

38,41,58 dosar urmărire penală).

La termenul de judecată din data de 10.10.2011, înainte de începerea cercetării

judecătoreşti, inculpatul a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, potrivit disp. art.320 ind.1 Cod proc. penală, învederând că recunoaşte

săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi este de acord să achite despăgubirile civile, astfel

cum au fost solicitate de părţile civile.

În acest context, instanţa reţinând aplicabilitatea în cauză a normelor

procedurale invocate, date fiind aspectele învederate de inculpat, a încuviinţat

cererea formulată, prezenta procedură judiciară derulându-se în conformitate cu

disp. art.320 ind.1 ce reglementează judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

În cauză, a fost audiat inculpatul, în conformitate cu disp. art.320 ind.1 alin.3

Cod proc. penală şi s-a ataşat fişa de cazier judiciar eliberată de I.P.J. A.

Examinând conţinutul materialului probator administrat în cauză, respectiv: procese

verbale de cercetare la faţa locului însoţite de imaginile operativ judiciare efectuate

în aceste împrejurări, procese verbale de reconstituire; adrese de evaluare a

prejudiciului coroborate cu depoziţiile  martorilor şi declaraţiile părţilor, instanţa

reţine, în fapt, următoarele:

La data de 19.10.2010, părţile vătămate C.M. şi C. I. A., au sesizat organele de

poliţie în legătură cu faptul că, din locuinţele acestora, amplasate în aceeaşi curte, au

fost sustrase sume de bani şi bijuterii din aur şi argint. Astfel, partea vătămată C. I.

A. a precizat că în seara de 18.10.2010 a constatat că din camera acestuia lipsesc

suma de 1040 lei şi mai multe bijuterii din argint. A doua zi a luat legătura cu

părinţii săi care locuiesc în aceeaşi curte, i-a anunţat în legătură cu cele constatate şi

la rândul lor, aceştia au observat că dintr-o geantă tip „diplomat” a fost sustrasă

suma de 4900 lei cât şi un lănţişor din aur.

La data de 17.11.2010, partea vătămată G. E. a formulat la rândul său plângere

penală întrucât în ziua de 16.11.2010, din incinta locuinţei i-au fost sustrase bunuri,

respectiv un telefon mobil marca Motorola şi suma de 230 lei.

După săvârşirea şi sesizarea acestor fapte, la 29.11.2010 a fost înregistrată şi

plângerea formulată de partea vătămată R. I., prin care acesta a sesizat că din incinta

domiciliului i-a fost sustrasă suma de 1500 lei. A precizat şi faptul că suma

menţionată a dispărut în perioada în care la domiciliul său a fost găzduit inculpatul

T. G. L., respectiv în intervalul 17-20.09.2010, iar în momentul în care a luat

cunoştinţă că acesta este autorul faptei, a formulat plângere care întruneşte

condiţiile unei plângeri prealabile.

Urmare a actelor de cercetare penală efectuate în baza probelor şi indiciilor

oferite de părţile vătămate a fost identificat autorul faptelor care a precizat

modalitatea concretă de comitere a acestora, în următoarele împrejurări:

În toamna anului 2010, inculpatul care avea domiciliul în comuna M., şi-a

vizitat de mai multe ori mama care locuia în comuna L., sat G..

În intervalul 17-20.09.2010, inculpatul a fost găzduit la familia R.I.,  pe care 

l-a ajutat la efectuarea diverselor activităţi în gospodărie, fiind prieten cu nepotul

acestora, iar în aceste împrejurări în dimineaţa zilei de 20.09.2010, profitând de

faptul că partea vătămată nu era în domiciliu, a sustras din locuinţă suma de 1500

lei şi apoi s-a deplasat în comuna M. unde a cheltuit banii pe ţigări, băuturi alcoolice

şi alimente.

În cursul lunii octombrie 2010, inculpatul a revenit în comuna L. şi

cunoscând faptul că membrii familiei C. nu se află la domiciliu, a pătruns, prin

efracţie, în curtea locuinţei şi apoi în imobilul părţii civile C. M. În interior a căutat

diverse bunuri, ocazie cu care a depistat suma de 4900 lei ce se afla într-o geantă,

sumă pe care şi-a însuşit-o. După ce a părăsit locuinţa, inculpatul s-a îndreptat spre

celălalt corp de clădire existent în curte şi în aceeaşi modalitate a pătruns în interior

de unde , dintr-un dulap, a sustras suma de circa 1000 lei şi mai multe bijuterii din

argint. Cu sumele de bani şi bijuteriile asupra sa, inculpatul s-a deplasat din nou în

comuna M. şi a efectuat cheltuieli în interes personal.

Pe data de 16.11.2010, inculpatul a revenit în comuna L., a pătruns în curtea

locuinţei vecinei sale G. E. şi apoi, prin escaladarea unei ferestre neasigurată, a

intrat în incinta casei de locuit de unde a sustras suma de 230 lei şi un telefon

Motorola, pe care şi le-a însuşit şi ulterior s-a deplasat tot în comuna M.

Prin adresa de evaluare a prejudiciului (fila 70 a dosarului de urmărire penală)

s-a stabilit că valoarea telefonului mobil marca Motorola sustras este de 180 lei,

partea civilă solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în cuantum total

de 510 lei, potrivit declaraţiei date în faza de urmărire penală (fila 58), acţiune civilă

susţinută ulterior, după sesizarea instanţei.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele

reţinute în sarcina sa, precizând modalitatea de săvârşire a acestora cu ocazia

reconstituirii efectuate în cauză (proces verbal de reconstituire filele 87-110 dosar

urmărire penală), iar la data de 29.11.2010 acesta a fost reţinut, pe o perioadă de 24

ore, prin ordonanţa nr. 1049/29.11.2010 (fila 82 a dosarului de urmărire penală).

Aspectele relatate de inculpat cu privire la săvârşirea faptelor se coroborează

cu declaraţiile părţilor civile şi depoziţiile martorilor C. G., C. E., N. I., audiaţi în

faza de urmărire penală, precum şi cu celelalte probe administrate de organele de

cercetare penală.

Cu ocazia cercetării judecătoreşti, inculpatul a adoptat aceeaşi poziţie sinceră,

recunoscând săvârşirea faptei, precizând că este de acord cu achitarea prejudiciului

în cuantumul solicitat de părţile civile, solicitând ca judecata să aibă loc potrivit

procedurii simplificate, iar pedeapsa să fie stabilită în contextul disp. artr.320 ind.1

alin.7 Cod proc. penală.

Coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine

săvârşirea faptei de către inculpat, potrivit situaţiei de fapt anterior expuse.

Referitor la încadrarea juridică a faptei săvârşită în dauna părţii vătămate

Radu Ion, în condiţiile în care inculpatul era găzduit de acesta la momentul

comiterii infracţiunii, se reţine că practica judiciară a stabilit că infracţiunea de furt,

comisă în condiţiile art.210 Cod penal, nu afectează omogenitatea juridică a

infracţiunii continuate de furt calificat. Acţiunile plurale - atunci când reprezintă

elementele aceleiaşi infracţiuni tip -  în speţă infracţiunea de furt - care alcătuiesc o

infracţiune continuată, nu trebuie să fie  neapărat identice, atâta vreme cât denotă 

sub aspect subiectiv că inculpatul şi-a reprezentat în momentul luării hotărârii,

activitatea infracţională în ansamblul ei, iar calitatea subiectului pasiv, cum s-a

reţinut anterior, nu afectează omogenitatea juridică a infracţiunii continuate. Astfel,

deosebirile sub acest aspect dintre diversele acţiuni se subordonează unităţii

infracţionale de tipul infracţiunii continuate şi nu generează un concurs de

infracţiuni.

În drept, faptele inculpatului T. G. L. care, în intervalul 20.09.2010 –

17.11.2010, în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin efracţie şi escaladare,

a sustras şi şi-a însuşit bani şi bunuri din locuinţele părţilor vătămate R. I., C. M., C.

I. A. şi G. E., producând astfel un prejudiciu în valoare de circa 8000 lei, întrunesc

elementele constitutive ale infracţiunii unice de furt calificat în formă continuată, în

modalitatea prev.şi ped.de art.208 alin.1 Cod penal, 209 alin.1 lit.i) Cod penal, în

cond.disp.art.41 alin.2 Cod penal, atrăgând răspunderea penală a inculpatului.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului pentru

săvârşirea infracţiunii, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod

penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru săvârşirea

faptei în formă calificată şi continuată, dar şi reducerea pedepsei de care beneficiază

inculpatul ca efect al aplicării dispoziţiilor art.320 ind.1 alin.7 Cod proc. penală,

gradul de pericol social concret al faptei comise, în dauna mai multor părţi vătămate,

împrejurare ce atestă perseverenţa infracţională a inculpatului, urmarea imediată a

infracţiunii sesizate, în raport de cuantumul prejudiciului generat, rămas nerecuperat,

dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Sub acest ultim aspect, se reţine că inculpatul nu este cunoscut cu

antecedente penale, iar acesta şi-a asumat responsabilitatea faptei comise, aspect ce

denotă că a conştientizat urmările conduitei antisociale adoptate şi care au avut 

drept consecinţă lezarea valorilor sociale ocrotite de norma penală, urmând ca

aceste elemente să primească valenţele corespunzătoare în procesul de

individualizare judiciară a pedepsei.

Coroborând datele ce particularizează persoana inculpatului cu elementele

referitoare la circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta, instanţa apreciază că

aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de dispoziţiile legale este în

măsură să asigure resocializarea inculpatului şi să preîntâmpine săvârşirea altor fapte

prevăzute de legea penală.

Prin urmare,  va condamna pe inculpatul T. G. L., la pedeapsa închisorii de 2

ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art.208 alin.1 Cod

penal, art.209 alin.1 lit.i) Cod penal, în condiţiile disp. art. 41 alin.2 Cod penal, cu

aplic.art.320 ind.1 alin.7 Cod proc. penală.

Cu privire la pedeapsa accesorie, instanţa reţine că, natura faptei săvârşite şi

ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei

nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit.a

teza a II-a şi lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile

publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând

exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe

perioada executării pedepsei, potrivit art. 71 Cod penal.

Instanţa nu va interzice inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi

ales, având în vedere exigenţele CEDO., reflectate în Hotărârea din 6 octombrie

2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în care

Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin Hotărârea Sabou şi Pîrcălab împotriva 

României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta

trebuie să fie dispusă în funcţie de natura faptei. Astfel, în speţă, faţă de natura

faptelor săvârşite, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a

alege, context în care în temeiul disp.art.71 alin.1 şi alin.2 Cod penal va interzice

inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a şi lit.b) Cod penal pe

durata executării pedepsei principale.

Din conţinutul materialului de urmărire penală se reţine că inculpatul a fost

reţinut pe o perioadă de 24 de ore prin ordonanţa nr.1049/P/29.11.2010 (fila 82 a

dosarului de urmărire penală), perioadă ce va fi dedusă din pedeapsa aplicată

inculpatului conform dispoziţiilor art.88 Cod penal.

Referitor la modalitatea  de executare a pedepsei, instanţa constată că în

speţă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art.81 Cod penal atât în ceea ce

priveşte cuantumul pedepsei aplicate cât şi circumstanţele personale ale inculpatului

care nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii, apreciindu-se că

scopul pedepsei poate fi atins  chiar şi fără executarea efectivă a acesteia, existând

perspective de reinserţie socială a inculpatului.

În consecinţă, în temeiul disp.art.81 Cod penal va dispune suspendarea

condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit

în cond.art.82 Cod penal.

În temeiul disp.art.71 alin.5 Cod penal va dispune suspendarea pedepsei

accesorii a interzicerii drepturilor pe durata suspendării condiţionate a executării

pedepsei principale.

În temeiul disp.art.359 Cod proc. penală va atrage atenţia inculpatului asupra

disp.art.83 Cod penal privind revocarea în cazul săvârşirii altei infracţiuni pe durata

termenului de încercare şi asupra disp.art.84 Cod penal privind  revocarea în cazul

neexecutării obligaţiilor civile.

Instanţa a fost legal învestită cu soluţionarea acţiunii civile alăturat celei penale, părţile

civile solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor, reprezentând

prejudiciul rămas nerecuperat, astfel: R. I. - suma de 2500 lei; C. M. - suma de 5100

lei, din care 4900 lei reprezintă suma sustrasă şi diferenţa de 200 lei echivalentul

bijuteriilor sustrase şi nerecuperate; C. I. A. - suma de 1540 lei constând în

contravaloarea bijuteriilor sustrase şi suma de 1040 lei însuşită ilicit de inculpat; G.

E. - suma de 510 lei reprezentând contravaloarea unui telefon mobil, sustras şi

rămas nerecuperat şi  suma de 230 lei însuşită de inculpat în aceleaşi împrejurări,

urmare a săvârşirii faptei în dauna sa (fila 13; filele 7, 38,41,58 dosar urmărire

penală).

În raport de probele administrate în cauză, instanţa apreciază ca fiind

îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind angajarea

răspunderii civile a inculpatului pentru fapta proprie, întrucât prin faptele sale ilicite

săvârşite cu vinovăţie acesta a generat în patrimoniul părţilor civile un prejudiciu

cert, rămas nerecuperat.

În acest context, instanţa reţine aplicabilitatea în cauză a disp. art.1357 Cod

civil în raport de consecinţele faptelor, astfel cum au fost stabilite prin situaţia de

fapt anterior expusă, consecinţe produse după intrarea în vigoare a Codului civil

(Legea nr.287/2009), anterior reglementate de disp. art.998-999 Cod civil, urmând a

dispune în consecinţă, în raport şi de manifestarea de voinţă a inculpatului.

Sub acest ultim aspect, se reţine că inculpatul a recunoscut în totalitate

pretenţiile civile solicitate de părţile civile prin cererile formulate alăturat acţiunii

penale deduse judecăţii, urmând a se da eficienţă juridică dispoziţiilor art.16 ind.1

alin.3 Cod proc. penală.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, în temeiul disp. 14

Cod proc. penală rap. la art.346 Cod proc. penală coroborat cu art.  1357 Cod civil

va admite acţiunea civilă precizată formulată de părţile civile şi va obliga inculpatul

să plătească acestora despăgubiri civile în cuantum de  2500 lei, către partea civilă R.

I.; 5100 lei către partea civilă C. M.; 1540 lei către partea civilă C. I. A.; 510 lei părţii

civile G. E.,  reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.

În temeiul disp. art.191 Cod procedură penală  va obliga inculpatul la 1500

lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariu

avocat oficiu, conform delegaţiei nr.123/08.06.2011, sumă ce se va avansa din

fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Condamnă pe inculpatul T. G. L., fiul lui M. şi Z., născut la data de - în

comuna C., judeţul Argeş, domiciliat în comuna M., sat Z., judeţul A., fără ocupaţie,

studii 7 clase, necăsătorit, cetăţean român, fără ocupaţie, fără antecedente penale,

CNP-, la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat

prev. şi ped. de art.208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit.i) Cod penal, în condiţiile

disp. art. 41 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.320 ind.1 alin.7 Cod proc. penală.

În temeiul disp.art.71 alin.1 şi alin.2 Cod penal interzice inculpatului

drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a şi lit.b) Cod penal pe durata

executării pedepsei închisorii.

În temeiul disp.art.357 alin.2 lit.a) Cod proc. penală rap. la art.88 Cod penal

deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore dispusă prin ordonanţa nr.

1049/29.11.2010.

În temeiul disp.art.81 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a

executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în cond.art.82

Cod penal.

În temeiul disp.art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea pedepsei

accesorii a interzicerii drepturilor pe durata suspendării condiţionate a executării

pedepsei principale.

În temeiul disp.art.359 Cod proc. penală atrage atenţia inculpatului asupra

disp.art.83 Cod penal privind revocarea în cazul săvârşirii altei infracţiuni pe durata

termenului de încercare şi asupra disp.art.84 Cod penal privind  revocarea în cazul

neexecutării obligaţiilor civile.

În temeiul disp. art.14 Cod proc. penală rap. la art.346 Cod proc. penală

coroborat cu art.  1357 Cod civil şi art.1382 Cod civil, admite acţiunea civilă

precizată formulată de părţile civile R. I. fiul lui N. şi I., născut la data de - în

comuna V. M., judeţul D., domiciliat în comuna V.M., judeţul D., CNP--, C. M.,

fiica lui G. şi C., născută la data de - în comuna C., judeţul A., domiciliată în

comuna L., sat G. D., CNP--, C. I.A.,  fiul lui E. şi M., născut la data de - în

comuna C., judeţul A., domiciliat în comuna L., sat G. D., judeţul A., CNP-- şi G.

E., fiica lui A. şi F., născută la data de - în comuna G., judeţul A., domiciliată în

comuna L., sat G., CNP--.

Obligă inculpatul să plătească acestora despăgubiri civile în cuantum de  2500

lei, către partea civilă R.I.; 5100 lei către partea civilă C. M.; 1540 lei către partea

civilă C. I.A.; 510 lei părţii civile G. E.,  reprezentând contravaloarea bunurilor

sustrase.

În temeiul disp. art.191 Cod procedură penală obligă inculpatul la 1500 lei

cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat

oficiu, conform delegaţiei nr.123/08.06.2011, sumă ce se va avansa din fondurile

Ministerului Justiţiei.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru părţile civile C. M., C.

I. A., G. E. şi de la pronunţare pentru celelalte părţi.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.10.2011.

Preşedinte,

D. N.

Grefier,

I.B.

Red. D.N.

Dact.F.T.

Ex.3/25.10.2011

9

Domenii speta

Spete similare