Ucidere din culpă (art.178 C.p.) alin. 1 şi 2 C.pen.

Din declaraţia inculpatul Z.V.A dată pe parcursul judecăţii cauzei, s-a reţinut că în cursul lunii octombrie 2010 se deplasa cu autoturismul  marca P. de culoare albă dinspre loc. G. N. spre com. T., iar la o intersecţie, într-o localitate al cărui nume şi-l aminteşte, a văzut târziu indicatorul oprire şi am pătruns în intersecţie intrând în coliziune cu autoturismul D. condus de către numitul Ş. I., care circula pe un drum cu prioritate. Ca urmare a accidentului a survenit decesul soţiei conducătorului auto.

Declaraţia inculpatului este coroborată cu declaraţiile părţii vătămate Ş. I., dată în cursul urmăririi penale, cea a martorului Ţ. I. M., care la momentul producerii accidentului ocupa scaunul din dreapta al autoturismului condus de inculpat, declaraţia martorului A. I. G., precum şi cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică anexată.

Din declaraţia părţii vătămate Ş. I. dată în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut că în data de N se deplasa cu autoturismul proprietate personală, marca D, cu nr. de înmatriculare X pe drumul judeţean N din direcţia T. spre O. împreună cu soţia sa Ş. C., care ocupa scaunul din dreapta. Ajuns la intersecţia cu drumul judeţean N a simţit o lovitură puternică în partea dreaptă a autoturismului, fiind proiectat în şanţul din partea stângă a direcţiei sale de mers. Imediat după impact a observat că soţia sa îşi pierduse cunoştinţa, iar în partea din faţă a autoturismului în care se afla era poziţionat un autoturism P. în care se aflau două persoane de sex masculin care se mişcau în acel autoturism, fără însă a coborî astfel că nu  putut observa cine a condus autovehiculul.

Declaraţia părţii vătămate este coroborată cu declaraţiile martorului A.I. G. dată în cursul urmăririi penale, conform căreia, în data de N  în jurul orelor 16:25 se afla în localitatea B., aşteptând pe marginea şoselei un autoturism de ocazie. La un moment dat, a auzit o bubuitură şi uitându-se spre intersecţie a observat că un autoturism P. care circula dinspre B. a tamponat frontal un autoturism marca D.,care circula din direcţia T. spre O. şi pe care l-a răsucit şi l-a împins în şanţul din partea stângă a direcţiei sale de circulaţie.

Declaraţia părţii vătămate este parţial coroborată cu cea a martorului Ţ. I. M., care a declarat în cursul urmăririi penale că în data de N în jurul orelor 16:00 s-a deplasat cu autoturismul condus de către inculpat, de la locuinţa tatălui său din loc. G. N. spre mun. O., ocupând scaunul din dreapta al autovehiculului. Ajunşi la intersecţia cu DJ X, unde vizibilitatea era obturată de plantele crescute în partea stângă a direcţiei sale de mers, a observat un autoturism marca D. care circula din direcţia T. spre O. şi l-a atenţionat pe inculpat să frâneze, dar imediat a urmat impactul cu acel autoturism. În declaraţia din data de X martorul precizează că indicatorul oprire amplasat în intersecţie pe drumul pe care se deplasa împreună cu inculpatul, era poziţionat puţin oblic faţă de carosabil, mai mult spre carosabil decât spre şanţ.

Acest ultim aspect, susţinut în cursul urmăririi penale şi de către inculpat urmează a fi înlăturat din declaraţiile amândurora, având în vedere că din fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, respectiv foto 6 şi 7 din planşa fotografică, se poate observa că poziţia indicatorului era una corespunzătoare, orientarea sa nefiind una de natură să afecteze observarea din timp a acestuia. Şi susţinerea martorului cu privire la existenţa unor plante crescute în apropierea intersecţiei şi care ar fi obturat vizibilitatea inculpatului urmează a fi înlăturată, în fotografiile 1,3,4 şi 5 din planşa fotografică întocmită cu ocazia cercetării la faţa locului, observându-se că în apropierea intersecţiei nu exista o vegetaţie abundentă care să obtureze vizibilitatea conducătorilor auto care se deplasau pe DJ X.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. X din X, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bihor, moartea numitei Ş. C. a fost violentă, în raport menţionându-se totodată că leziunile de violenţă constatate la autopsie s-au putut produce prin lovirea victimei de componente proeminente contondente dure din interiorul unui autovehicul ce a intrat în coliziune cu un alt autovehicul, în cadrul unui accident rutier.

În ceea ce priveşte conţinutul obiectiv al infracţiunilor de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă acestea sunt infracţiuni comisive urmarea imediată fiind moartea şi respectiv vătămarea corporală a victimelor.

În speţă, există legătură de cauzalitate între fapta săvârşită de către inculpat şi moartea numitei Ş.C., aşa cum s-a reţinut.

Din punct de vedere subiectiv, instanţa reţine că fapta inculpatului a fost săvârşită din culpă cu prevedere conform art.19, pct.2 lit.a C.pen. şi este varianta cea mai frecvent întâlnită în practică nefiind respectate regulile de folosire a mijloacelor de circulaţie.

Astfel, inculpatul Z. V. A.a încălcat în principal regula prevăzută de art. 57 din O.U.G. nr. 195/2002, care statuează că „la intersecţiile cu circulaţie dirijată conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificaţia indicatorului”, neavând prioritate de trecere vehiculul care circulă pe un drum public pe care este instalat indicatorul cu semnificaţia „Oprire”, în speţă inculpatul având obligaţia de acordare a priorităţii autoturismului marca D. condus de partea vătămată Ş. I.

În raport de probele administrate instanţa apreciază ca dovedită culpa inculpatului Z. V. A. în producerea accidentului rutier din data de N, soldat cu decesul numitei Ş. C., în condiţiile în care acesta a încălcat regula de circulaţie prevăzută de art. 57 din O.U.G. nr. 195/2002, în speţă, existând raport de cauzalitate între nerespectarea semnificaţiei indicatorului „Oprire” şi rezultatul produs.

În drept, fapta inculpatului Z. V. A. de a provoca din culpă decesul numitei Ş. C., ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale pentru efectuarea unei activităţi (conducerea unui autovehicul pe drumurile publice), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 al.1 şi 2 C.pen..

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., împrejurările comiterii faptei, urmarea acesteia – respectiv decesul numitei Ş. C., precum şi persona inculpatului care nu are antecedente penale şi a fost prezent în instanţă la termenul de judecată, recunoscând săvârşirea faptei. Instanţa a mai avut în vedere şi cazierul auto al inculpatului potrivit căruia, în perioada 2007-2010 acesta a fost depistat de mai multe ori încălcând regulile privind circulaţia pe drumurile publice, în cursul lunii iunie 2006 producând şi un accident rutier care a avut ca urmări doar pagube materiale. Toate aceste aspecte cuprinse in  cazierul auto al inculpatului sunt de natură a reliefa un comportament constant de ignorare a normelor legale care reglementează conducerea unui autovehicul pe drumurile publice.

Spre deosebire de circumstanţele atenuante legale, care se aplică în virtutea legii şi se impun instanţei în mod obligatoriu, circumstanţele atenuante judiciare, prev. în art. 74 C. penal, sunt împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă şi la persoana inculpatului, pot dobândi, prin apreciere, valenţe atenuante. Împrejurările susceptibile de a constitui circumstanţe atenuante sunt realităţi obiective care, atunci când există, nu pot fi ignorate, dar, constatându-le, instanţa nu este obligată să le recunoască în mod automat caracter uşurător.

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante nu este însă posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se întrevede a satisface, în mod concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

În speţă, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a fost prezent în instanţă şi a recunoscut în faţa instanţei săvârşirea faptei, împrejurări care ar putea avea o aptitudine potenţială de a constitui circumstanţe uşurătoare, nu vor fi recunoscute ca atare, întrucât raportat la natura infracţiunii comise, la circumstanţele reale ale comiterii faptei şi urmarea produsă – decesul unei persoane, le este anulată valoarea atenuantă, ele nefiind suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special. De altfel, recunoaşterea faptei de către inculpat a fost avută în vedere, inculpatul beneficiind de reducerea limitelor de pedeapsă conform art. 3201 alin 7 C. proc. pen. ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei.

Faţă de aceste considerente, instanţa va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii orientată spre minimul pedepsei prevăzute pentru infracţiunea comisă, redus conform prevederilor art. 3201 C. proc. pen. şi apreciind că îndreptarea acestuia este posibilă şi scopul pedepsei aplicate se poate realiza şi fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Domenii speta

Spete similare