Plângere împotriva soluţiei de disjungere a cauzei de către procuror - respingere

Prin sentinţa penală nr. 339/25.11.2010 a Judecătoriei Paşcani pronunţată în dosarul nr. 4484/866/2010 s-a dispus:

„În baza disp. art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul M.I., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 770/P/2005 din 14.06.2010 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, menţinută prin rezoluţia nr. 1177/II/2/2010 din 04.11.2010 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, menţinând rezoluţia atacată.”

Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul 4484/866/2010, petentul M.I.  a contestat rezoluţia nr. 770/P/2010 din 14.06.2010 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, pentru ca, în urma analizei, să se dispună casarea rezoluţiei atacate şi încetarea urmăririi penale, în baza art. 242 alin. 1, art. 10 lit. g şi art. 11 lit. c Cod procedură penală.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că infracţiunile constatate au fost săvârşite din culpă la data de 14.02.2005. Pentru vătămarea minorilor T.A.V. şi T.C.A., mama acestora nu a înţeles să formuleze plângeri penale deoarece a fost despăgubită de către petent. Petentul înţelege să invoce prescripţia răspunderii penale, prev. de art. 121 şi urm. Cod penal. Până la acest moment nu s-a efectuat nici un act care, potrivit legii, să fie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal, care să determine întreruperea prescripţiei. Pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 184 alin. 1 Cod penal, pedeapsa este de o lună la 3 luni sau cu amendă, iar termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 lit. e Cod penal este de 3 ani, iar pentru conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, cu pedeapsa de la 1 la 5 ani.

Petentul a mai arătat că a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 770/P/2010 din 14.06.2010 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani şi nu a primit nici un răspuns.

S-a ataşat dosarul nr. 770/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani şi s-au solicitat relaţii de la această instituţie cu privire la soluţia pronunţată la plângerea împotriva rezoluţiei sus amintite. S-a înaintat instanţei  rezoluţia nr. 1177/II/2/2010 din 04.11.2010 a prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia nr. 770/P/2010 din 14.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani s-au dispus următoarele:

Neînceperea urmăririi penale faţă de numitul M.I. în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, precum şi art. 38 combinat cu art. 45 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în dauna părţilor vătămate T.C. şi T.C.A., deoarece nu sunt întrunite condiţiile laturii obiective pentru această infracţiune (în sensul că vătămările pricinuite nu au necesitat pentru vindecare mai mult de 10 zile) precum şi pentru infracţiunea prev. de art. 219 alin. 1 Cod penal, în dauna părţii vătămate U.C.D., deoarece nu sunt întrunite condiţiile laturii obiective (şi anume fapta nu a fost săvârşită prin incendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc şi nu a rezultat pericol public);

Disjungerea cauzei privind pe numitul M.I. şi continuarea cercetărilor la Poliţia oraş Tg. Frumos, în ceea ce priveşte vătămarea corporală din culpă a minorului T.A.V. (pentru a se stabili corecta încadrare juridică, în ce constă culpa învinuitului prin precizarea normelor de circulaţie încălcate) precum şi pentru infracţiunea la regimul de circulaţie pe drumurile publice (pentru a se stabili corecta încadrare juridică a faptelor).

Pentru a se dispune astfel, s-au constatat următoarele:

În anul 2004 învinuitul M.I. era angajat conducător auto la SC … SA, desfăşurându-şi activitatea pe autoutilitara Dacia, destinată colectării şi transportul laptelui. Învinuitul era posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria B şi C din anul 1975.

La data de 14.02.2005, în jurul orei 14,20, acesta se deplasa dinspre Tg. Frumos spre Roman, pe str. Cuza Vodă, conducând autovehiculul susmenţionat când, la un moment dat a pierdut controlul autoturismului şi a derapat pe carosabilul umed, accidentând pe minorii T.A.V., în vârstă de 6 ani şi T.C.A., în vârstă de 4 ani. Cei doi minori se deplasau pe partea dreaptă a drumului public împreună cu mama lor, T.C.. În cadrul acestui accident a fost vătămată, uşor, şi T. C..

În timpul cercetărilor, T.C. nu a dorit să se supună unui examen medic-legal deoarece nu a necesitat îngrijiri medicale, însă minorii T.A.V. şi T.C.A. au fost examinaţi medico-lega şi concluziile cuprinse în certificatele medico-legale au precizat, după cum urmează: T.C.A.  a necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale (certificat medico-legal nr. 357/11.03.2005 al IML Iaşi); T.A.V. a necesitat 70 – 75 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (certificat medico-legal nr. 363/11.03.2005 al IML Iaşi).

La faţa locului s-au deplasat organele de poliţie rutieră, care au constatat că învinuitul M.I. se află sub influenţa băuturilor alcoolice, motiv pentru care a fost condus la Spitalul or. Tg. Frumos, unde i s-au recoltat două probe biologice.

În ceea ce priveşte vătămarea corporală din culpă a numitei T.C., care nu a necesitat zile de îngrijiri medicale şi al minorului T.C.A., care a necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale, s-a constatat că nu sunt întrunite condiţiile laturii obiective a acestei infracţiuni, în sensul că vătămările pricinuite nu au necesitat pentru vindecare mai mult de 10 zile. De altfel, mama celor doi minori, T.C., nu a înţeles să formuleze plângeri penale pentru nici unul dintre minori, deoarece a fost despăgubită de învinuit.

În această cauză s-a reclamat de către U.C.D. şi distrugerea unui gard din beton, dar această faptă de distrugere este comisă din culpă şi nu sunt întrunite condiţiile laturii obiective din art. 219 alin. 1 Cod penal şi anume, fapta nu a fost săvârşită prin incendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc şi nu a rezultat pericol public.

Pentru celelalte două infracţiuni (vătămare corporală din culpă şi conducerea autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice) s-a constatat că este necesară disjungerea cauzei, urmând a se continua şi completa cercetările conform îndrumărilor scrise ce se vor da odată cu înaintarea dosarului, deoarece acestea sunt incomplete.

Împotriva acestei rezoluţii a procurorului s-a formulat plângere de către petent, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi nr. 1177/II/2/2010 din 04.11.2010, întrucât plângerea este tardiv formulată. Soluţia atacată a fost comunicată petentului la data de 30.07.2010, conform ştampilei aplicată de Poşta Română, iar petentul a formulat plângere la data de 27.08.2010, conform ştampilei aplicată pe plicul trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani.

Interogat la termenul din data de 15.11.2010, petentul a declarat că este nemulţumit de soluţia de disjungere a cauzei, faţă de care nu s-a dispus nici o soluţie de către procuror.

Din analiza întregului material probator administrat, instanţa reţine că soluţia procurorului de disjungere a cauzei este legală şi temeinică, iar în cauză nu se poate constata, la acest moment, prescripţia răspunderii penale.

În legătură cu tardivitatea formulării plângerii împotriva rezoluţiei procurorului la procurorul ierarhic, instanţa constată că aceasta nu a fost cercetată în mod temeinic. Conform declaraţiei învinuitului de la filele 35 şi 37 d.u.p., acesta a comunicat procurorului adresa unde locuieşte fără forme legale, respectiv mun. Bacău …. Rezoluţia nr. 770/P/2010 din 14.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani a fost comunicată legal la altă adresă, deci plângerea a fost formulată în termen de către învinuit, motiv pentru care instanţa va analiza plângerea în ceea ce priveşte fondul acesteia.

Cu privire la dispoziţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale petentul M.I. nu a avut obiecţiuni de formulat nici în cuprinsul plângerii scrise şi nici oral, în şedinţa de judecată, iar soluţia procurorului este apreciată de către instanţă ca temeinică şi legală (victimele au avut mai puţin de 10 zile de îngrijiri medicale, iar distrugerea gardului nu s-a produs prin incendiere, explozie sau orice alt asemenea mijloc şi nu a rezultat pericol public).

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării instituţiei prescripţiei răspunderii penale, instanţa consideră că această soluţie nu poate fi aplicată direct de către instanţa de judecată, întrucât nu se aflăm în situaţia de a fi schimbat temeiul de drept al neînceperii urmăririi penale ori al scoaterii de sub urmărire penală. În cauză, procurorul nu a pronunţat nici o soluţie cu privire la comiterea infracţiunilor prev. de art. 184 alin. 2, 3 Cod penal, respectiv art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002, pentru care s-a început urmărirea penală (fila 4 d.u.p.). Conform art. 2781 Cod procedură penală, persoana vătămată poate formula plângere „împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale”.

Cu toate acestea, la soluţionarea în continuare a dosarului de urmărire penală, procurorul trebuie să se pronunţe asupra excepţiei invocate de către petent.

Pentru considerentele expuse, văzând în drept art. 2781 alin. 8 litera a Cod procedură penală, instanţa va respinge ca nefondată plângerea dedusă judecăţii, împotriva rezoluţiei nr. 770/P/2010 din 14.06.2010 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, menţinută prin rezoluţia nr. 1177/II/2/2010 din 04.11.2010 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, urmând a menţine doar rezoluţia atacată de petent.

Domenii speta

Spete similare